PDL. Pot evita liderii sai o competitie interna absurda?
Cred ca putem sa cadem de acord ca sondajele din toate sursele la caream avut acces in ultima luna dau cam asa: PSD 33% – 35%; PNL 23%-24%;PDL 18%-19% . Marja de eroare poate varia dar raportul intre partidecam acesta este. In ultima perioada, PDL a stopat caderea si arecuperat usor. PSD a stopat cresterea si a scazut usor, PNL fie estationar, fie a scazut usor. Vazand datele din mai multe surse,impresia este ca opozitia a atins varful undeva in octombrie. Presupunand ca actualul trend continua, e greu de spus cum ar mai puteaatinge acel varf din nou. Suntem in mijlocul iernii, cele mai grelemasuri de guvernare au fost luate…Consultantii opozitiei au vazut si ei asta. Regruparea opozitiei si„rebranduirea” ei incearca recastigarea dinamicii de dinainte denoiembrie-decembrie. Nu e o masura cu totul lipsita de inteligenta.Prin asta insa, in mod inevitabil, au trecut mingea acum in terenulPDL. Totul depinde de cum vor juca pedelistii. Si evident, deconjunctura economica europeana.De fapt, ambii poli politici trec printr-un proces de regrupare si„rebranduire”. Viitorul congres al PDL, cu atentia ce o va genera, esteo sansa imensa pentru acest partid. Este o ocazie unica de a raspundeprovocarii, venind in fata electoratului cu propria reorganizare sischimbare de fata. Intrebarea este dubla: (1) Realizeaza pedelistiiimportanta strategica a acestei oportunitati unice? Si (2): Aucapacitatea sa gestioneze in mod negociat acest proces in urmatoareleluni, astfel incat sa evite tensiuni si competitii interne care nu arface decat sa le submineze sansele pe culoarul ce li s-a deschis?
Directiile de reconstructie
Directiile de reconstructie sunt de fapt destul de clare. TraianBasescu continua sa fie incontestabil cel mai relevant om politic alblocului construit in jurul PDL. Chiar si in mijlocul celor mainepopulare masuri, masuri pe care si le-a asumat in mod personal inrepetate randuri, nivelul de incredere in Basescu este substantial. Injur de 50% – usor sub 50%. Asta in conditiile in care este consideratresponsabil pentru situatia economica de multi dintre cei intervievati!Mai mult, in ceea ce priveste intentia de vot, stim ca Antonescu areacum vreo 27%, Ponta 24% si Basescu 16%. Deci Basescu, desi nu vacandida si se stie ca nu va candida, obtine totusi o cifra impresionantde solida, tinand cont ca e o reziduala. PDL nu are in acest moment ofigura care sa se apropie de cea a lui T. Basescu. E o veste buna saurea, in functie de ce jumatate a paharului iei in consideratie.
Din cele de mai sus reiese ca PDL nu isi poate permite distantarea deTraian Basescu si ca reconstructia trebuie necesarmente sa aiba loc cusi in jurul sau. Asta ne spun datele, fie ca ne convine sau nu. Dacadin masurari reiesea ca exista o personalitate mai puternica, mai bineplasata, care sa satisfaca o plaja mai mare de unghiuri de evaluare, aveam despre ce sa discutam. Dar asa, cel putin la ora aceasta si panasa ne vina din teren noi date, situatia pare asemantoare cu ceabiblica: „ Si facu Dumenzeu pe Eva si zise: Adame, alege femeia pecare o poftesti. Si Adam isi alese femeia pe care o pofti.”
Alt lucru ce reiese din cele de mai sus este ca polarizarea initiata dePNL-PC este un cadou nesperat pentru PDL. Ii permite propriarebranduire, cand avea mai mult nevoie de exact un asemenea proces.Aici exista un element de mare importanta ce se impune cu autoritate:reaprinderea jocului pentru ocuparea spatiului de centru dreapta, saumai bine zis, intrarea acestui joc intr-o noua faza. Intr-un sondaj CADIdin decembrie, executat cu ajutorul logistic al IRES, avem urmatoareleraspunsuri la intrebarea “În opinia multora, părerile oamenilor desprepolitică se plasează pe un interval de la stânga la dreapta.Dumneavoastră unde vă situati în acest interval?”:
PDL. Din cei care spun: stanga, 4% spun ca voteaza cu PDL; mai degrabastanga, 8,9% spun ca voteaza cu PDL; centru, 15,7% spun ca voteaza cuPDL; mai degraba dreapta, 37,7% spun ca voteaza cu PDL; dreapta, 28,3%spun ca voteaza cu PDL; nu stiu: 21,2% spun ca voteaza cu PDL, nuraspund, 18,2% spun ca voteaza cu PDL.
PNL. Din cei care spun: stanga, 14,7% spun ca voteaza cu PNL; maidegraba stanga, 11,4% spun ca voteaza cu PNL; centru, 22,3% spun cavoteaza cu PNL; mai degraba dreapta, 37,7% spun ca voteaza cu PNL;dreapta, 37% spun ca voteaza cu PNL; nu stiu: 17,6% spun ca voteaza cuPNL; nu raspund, 15,2% spun ca voteaza cu PNL.
Ca termen de comparatie, in cazul PSD: din cei ce spun stanga, 54%voteaza PSD; mai degraba stanga 53%….PDL pare sa fi patruns masiv pe culoarul de centru dreapta. Pentru unpartid format acum cativa ani si ce are la origini o grupare ancoratain internationala socialista si o grupare dizidenta a unui partidafiliat ALDE, este totusi impresionat…In oglinda, PNL pare sa aluneceneechivoc spre centru stanga. De observat ca intre cei care spun cavoteza „stanga”, diferenta intre PNL si PDL este dincolo de orice marjade eroare si interpretare: 10 procente. In favoarea PNL. Adica maimulti stagisti voteza PNL decat PDL! In rest, faptul ca la categoriile„dreapta” si „mai degraba dreapta” numerele sunt atat de apropiateintre cele doua partide este si el remarcabil – tinand cont de faptulca in politica romaneasca PNL era brandul dreptei, brand de dreapta.
Din nou: sunt trenduri ce trebuie urmarite si reconfirmate, lucrurilenu sunt batute in cuie. Sunt analize provizorii ce vor fi revazute sireevaluate in lumina noilor date ce vor veni in ianuarie. Totusi, nepare acum ca e legitim -atat intuitiv cat si empiric- sa spunem camasurile recente luate la guvernare de PDL au dus la o epurare avotantilor tipici de stanga din plasa sa. Si ca probail au initiat oconsolidare a celor de dreapta. Poate si, mai interesant, a dus la omai clara autoidentificare ca fiind „de dreapta” a unor votanti careaveau anumite orientari, dar nu le identificau foarte clar decat prinprisma faptului ca se simteau reprezentati de PDL sau le placea ce facPDL si Basescu. Acum incep sa-si zica mai ferm ca sunt „de dreapta”.
Indiferent care e mecanismul, e greu de contrazis teza ca deciziilerecente ale PNL nu vor face decat sa reintareasca aceste procese sitrenduri. Cu o conditie insa: PDL sa stie sa-si joace cartea.
Realism si joc in echipa
Cel mai important lucru in acest moment, cand vine vorba de „a jucabine cartea”, este realismul. Intrebarea e: Ca leadership de partid,intelegi care sunt datele concrete ale terenului pe care stai? Dacapleci de la ambitii, iluzii si speculatii e una. Daca pleci de ladatele empirice ale problemei e alta. Asadar: Intelegi aceste date saunu?Sa dam un exemplu. O evaluare a liderilor PDL pe paliere denotorietarte, incredere, intensitate a suportului etc. arata farachivoc ca se formeaza doua clustere, doua categorii.
O prima categoriealcatuita din lideri traditionali (inclusiv lideri proveniti din PLD):V. Blaga, A. Videanu, V. Stoica, G. Flutur etc. Acesti lideri punctezala capitolul incredere undeva intre 17% si 20%. Adica agregat,incredere „multa” plus „foarte multa”, nu duce la nici unul dintre eila peste 20%.O a doua categorie este alcatuita din „numele noi”: S. Voinescu, C.Preda, T. Baconschi, M. Macovei etc. Toti cu un nivel de increderepeste 40%, la unii chiar peste 50%. Lor se adauga T. Basescu. Si unnume greu de incadrat: Sulfina Barbu, care are si un nivel denotorietate foarte inalt si – in interiorul acelei notorietati – unfoarte solid nivel de incredere de 50%. Spun greu de incadrat pentru caeste totusi un lider traditional dar in acelasi timp care a stiut sa seasocieze foarte inteligent in ultima vreme cu initiativele
„reformatoare” si cu „noul val”.
Una peste alta, diferenta dintre aceste doua categorii este masiva.Ecartul dintre ele este de minim 20% in defavoarea liderilortraditionali. In unele cazuri, de peste 30 %.Pe de alta parte, cand evaluam aceste doua grupuri din perspectivacapacitatilor de organizare, logistice, strategice si de managementpolitic, directia ecartului se schimba radical si se adanceste. Lasandla o parte pe T. Basescu si S. Barbu, „numele noi” sunt ininferioritate absoluta. Limitele lor sunt atat de evidente –incapacitatea de a se coordona intre ei de pilda este notorie, la felincapacitatea de a se organiza in echipa sau de a lucra cu membriisimpli de partid etc. – incat nu mai merita elaborate. Oamenii „nouluival” mai au nevoie de ani buni de munca si investitie in aceasta zonapentru a putea fi cat de cat comparabili si competitivi cu „vecheageneratie” pe acest palier.
In sfarsit, sa spunem ca nici unul dintre cele doua grupuri nu adovedit pana acum capabilitati de leadership. Cu exceptia lui T.Basescu, in galaxia PDL penuria de leadership este strigatoare la cer.(E drept ca T. Basescu are uneori leadership in exces, ceea ce rezolvaproblema – caci face media pe intreg).Pe scurt, la varful PDL avem o situatie interesanta: Cei ce aucapabilitati organizationale, nu au imagine si cote de favorabilitatebune. Cei care au imagine si cote de favorabilitate bune, nu e clardeloc daca au capacitate organizationala si de munca in echipa. Si niciunii nici altii nu par sa inteleaga imperativele leadershipului politic.
Implicatii
Implicatiile practice ale acestei situatii concrete, ale acestorrealitati, sunt destul de transparente. In mod normal, PDL ar trebuisa intre in procesul de relansare si rebranduire (si deci in pregatireacongresului) pornind de la o solutie colectiva, negociata intre totiliderii. Vulnerabilitatile celor doua grupuri vor fi estompate iarpunctele forte vor fi intarite daca se ajunge la o formula care saincluda in mod inteligent la varf cele doua tipuri de resurse oferitede cele doua categorii. O diviziune a muncii intre liderii PDL, injurul unei strategii comune agreata de toti, pare solutia optima.
Lucrurile sunt atat de clare ca pare inutil sa le mai subliniezi: Pe deo parte, daca reformatorii, in loc sa puna umarul la constructiapartidului in echipa, pun de o fronda, dau spectacolul unei motiunireformiste kamikaze pentru televiziunile opozitiei, se aseaza pe gardsi asteapta prabusirea partidului ca sa-l preia ei, se imbata cu aparece. N-o sa preia nimic. Daca tot vor sa preia ceva prabusit, ar fibine sa nu mai piarda timpul si sa mearga acum si imediat la PNTCD. Emai eficient pentru toata lumea.
Pe de alta parte, daca „liderii traditionali” incearca sa elimine saumarginalizeze „reformatorii”, incurajand astfel formarea unei frondeinterne, ar fi o noua dovada de ineptie in sirul nu scurt de ineptiistrategice sustinute in timp de acesti domni. Spre deosebire de trecut,cand ingustimea de viziune si reaua vointa le-au fost neutralizate deT. Basescu sau de conjunctura, de data asta viitorul partidului va fipecetluit. Nici Basescu, nici norocul nu mai pot repara rezultateleunei competii interne absurde intre „reformatori” si „vechea garda”.Cele doua grupuri se pot lua de mana si intra in istorie alaturi deliderii PNTCD sub titlul de cei mai stupizi si iresponsabilipoliticieni ai epocii noastre.
Placile tectonice ale politicii romanesti s-au miscat. Acum, vor nuvor, cioara PNL a zburat de pe gard. Liderii PDL sunt fortati sagandeasca si sa gaseasca o solutie constructiva, negociata intern. Sidaca gandesc, sunt fortati sa intelega ca relansarea partidului nupoate fi facuta nici prin gesturi teatrale, nici prin exercitiicosmetice si nici prin fraude doctrinar-politice. In masura in care sevor sa se sinucida politic, sunt liberi sa o faca. Nu stiu insa daca ecorect ca sa-i traga dupa ei si pe membrii obisnuiti ai partidului sipe sustinatori.Poate ca autorul de fata se inseala dar impresia sa este ca in afara dedusmanii PDL, nimeni nu are nevoie acum de spectacole de „democratie”electorala interna autodestructiva, de competitii cu finalitatestrategica neclara si cu implicatii politice imposibil de controlat. Enevoie de o demonstratie de forta: De coeziune, de maturitateorganizationala, de spirit de echipa si de leadership. Lucrurile suntatat de clare ca pare inutil sa le mai subliniem. Ramane o intrebare:Daca asa stau lucrurile, de ce simtim totusi nevoia acuta sa o facem?!
INTERVIURILE HotNews.ro