PDL si liderii sai: o precizare
Abia acum, la 48 de ore dupa ce am scris articolul “PDL. Pot evita liderii sai o competitie interna absurda”, realizez cu surprindere doua lucruri:
a. Ca am intrat pe un teren politic mai minat decat credeam;
b. Ca multa lume buna din politica romaneasca (politicieni si consilierii lor) citeste sondaje fara sa inteleaga ce citeste.
In centrul discutiei sta o problema care acum, dupa ce am scris acest articol, constat cu surprindere ca e descoperita de unii cu stupefactie (chiar cu indignare) ca si cand ar fi citit pana acum sondaje fara sa fie constienti de existenta ei!
Pe scurt, mi se spune ca nu poti afirma despre Preda, Voinescu, Macovei, Baconschi etc. ca stau mai bine in sondaje decat liderii traditionali (Blaga, Videanu, Stoica, Flutur etc.) pentru ca ratele de incredere sau favorabilitate pe baza carora se face afirmatia sunt calculate si prezentate prin raportare la notorietate, nu la esantion. Altfel spus, liderul traditional X are notorietate de 90%, tinarul cutare are doar de 40%, prin urmare ratele de favorabilitate/incredere ale tanarului palesc in fata notorietatii lui X, care compenseaza in absolut ce pierde in relativ. Deci Aligica ar trebui sa prezinte datele raportate la esantion, nu la notorietate. De ce nu o face? Pentru ca vrea ca sa-i sustina pe tineri, pe reformatori. Si de aia le umfla numerele.
Sa clarificam lucrurile.
1. Daca acesti critici citeau articolul atent, ar fi inteles ca obiectivul sau nu era sa-i sustina pe “reformatori”. Din contra, mesajul era unul realist, de a incerca sa-i opreasca de la a face ceea ce autorul de fata si numerosi sutinatori ai PDL considera ca e o greseala – motiunea kamikadze. Dat fiind ca majoritatea cititorilor a inteles acest lucru, deduc ca e mai degraba o problema de hermeneutica de partid decat una de claritate a articolului.
2. Sa fac si o precizare mai tehnica desi cred ca e inutila. Logic si metodologic notorietatea se calculeza in raport cu esantionul. Iar increderea se calculeaza in raport cu notorietatea. Este normal. Nu poti estima increderea intr-un personaj politic in randul celor care NU stiu acel personaj politic. Increderea se estimeaza in randul celor care stiu personajul politic.
Daca intervievatul spune ca nu stie personajul politic, nu are rost sa il mai intreb daca are incredere in el. Nu pot sa estimez nivelul de incredere decat intre cei multi/putini care stiu omul in cauza. Este ca la orice produs: Ati folosit produsul X? Daca da, v-a placut, aveti incredere in el? Daca nu l-a folosit, daca nu e in cunostiinta de el, nu am ce sa intreb daca are incredere in el…
Dupa ce am clarificat primul pas, cel logic si metodologic, sa trecem la al doilea: prezentarea datelor. Ca in cazul oricarui construct statistic, exista mai multe moduri de prezentare a increderii. Poti sa o faci prin raportare la notorietate – calchiind pur si simplu logica constructului asa cum a fost descrisa mai sus. Sau poti sa raportezi increderea la intregul esantion. Ambele modalitati sunt legitime, ambele au plusuri si minusuri. Cand prezinti raportat la esantion nu e clar ce inseamna procentul in termeni de notorietate, cand prezinti raportat in termeni de notorietate nu e clar ce inseamna in termeni de esantion.
Cineva poate veni si spune ca in cazul politicului, raportarea corecta nu este nici la notorietate, nici la esantion ci la cei ce anunta intentia de a merge la vot in cadrul esantionului. Altul poate sa vina si sa spuna ca trebuie sa raportezi la tot ce misca si ce sulfa, ca sa inlaturi orice suspiciune. Chestie de perspective, unghi, resurse si timp, energie si spatiu… Practic vorbind, este imposibil sa preintampini toate suspiciunile posibile. Undeva trebuie sa te opresti…
Eu prefer sa spun: 50% dintre romanii intervievati care au incercat produsul X au incredere in el. Altcineva prefera sa spuna: 25% dintre romanii intervievati au incredere in produsul X. Fiecare din alternative iti spune ceva, iti dezvaluie ceva din realitatea pe care o discuti. Ce e mai important sa spui? Ca 50% dintre romanii intervievati care au incercat produsul X au incredere in el? Sau ca la 10% din romani din esantion le place produsul X? Sa te apuci sa acuzi ca gresita o prespectiva si sa afirmi ca singura corecta e cealalta este un pic naiv…
3. Revenind la tema zilei si lasand la o parte nedumeririle si pretextele metodologice si statistice, (pentru ca pana la urma toata povestea asta cu “notorietatea” si “esantionul” e un moft) sa spunem urmatoarele:
Realitatea este ca de cand am scris articolul, vad multa lume agitata ca Voinescu, Preda, Macovei, Barbu etc. par ca stau mai bine ca altii in sondaje… Si se agata de chestiunea notorietatii si a modului de raportare a datelor ca si cum asta ar putea rezolva problema favoritilor lor.
Ce ma mira este ca nu-si dau seama ca de fapt, cu cat notorietatea este mai mare la oamenii politici dragi lor si cu cat aceasta notorietate e mai aproape de epuizarea esantionului, cu atat mai prost stau acesti candidati. Cu notorietate de 100% si incredere de 20% precum la liderul X de la PDL… cam asta esti politic si electoral… nu prea mai am ce sa comentez. Degeaba mi-l lauzi ca-l stie tot satul si esantionul…
Cu notorietate de 40% si incredere sau favorabilitate de 50% cum este cazul liderului Y de la PDL, ar mai fi cate una si alta de zis… chiar daca in cifre absolute numerele lui X si Y sunt identice….
Sau mai clar si mai aplicat, ca sa nu mai incapa loc de neintelegere de data asta: Daca vrei sa vinzi o masina de spalat si ai doua scenarii, eu nu fac decat sa te intreb in care dintre scenarii ai fi mai vesel:
S1: 100% din romani stiu de masina ta dar doar 20% au o parere buna despre ea.
S2: Doar 40% din romani stiu de ea si din astia jumatate (adica 50%) au o parere buna de ea.
(Cu cumparatul e alta poveste, nu vreau sa va amarasc sufletele.)
Sau si mai clar si mai aplicat. Daca businessul tau e sa vinzi masini de spalat si ai in stoc doua tipuri de masini, A si B, si eu vin si iti spun:
A1: 100% din romani stiu masina de tip A si doar 20% au o parere buna de ea.
A2: Doar 40% din romani stiu masina de tip B si din astia jumatate (adica 50%) au o parere buna de ea.
Care va fi decizia de marketing pe care o vei lua?
E o intrebare retorica. Decizia nu e in niciun caz sa vii si sa ma acuzi ca nu stiu sa analizez sau ca manipulez date. Sau poate ma insel?!
Pe scurt, stimati sustinatori si consilieri, nu faceti cine stie ce serviciu omului pe care il consiliati daca ma amenintati pe mine sau publicul cu epocala descoperire statistica potrivit careia daca ii prezinti datele din unghiul favorit, cifrele sale par mai bune si omul mai competitiv. De fapt, competitivitatea sa politica tot aia e, indiferent de modul in care o prezint eu sau dv.
Eu nu am facut decat sa va arat un unghi, sa arunc o anumita lumina asupra datelor. Daca nu va place ce se vede, nu aveti decat sa folositi ce unghi vreti si ce metoda va convine. In plus, eu nu fac decat sa urmaresc niste date. Bune-rele, asa cum sunt, le analizez si raportez. Sunt la fel de constient ca oricine ca datele sunt imperfecte. Am constiinta limitelor a ceea ce fac si a numeroaselor erori si imperfectiuni ce-mi submineaza lucrarea si incerc sa fiu atent in acest sens.
De pilda, ma astept ca noul set ce imi va veni din teren curand sa ma oblige sa corectez si ajustez o buna parte din parametrii estimati. Face parte din regula jocului… De asta nici nu m-am mai aventurat sa discut intentii de vot personalizate la lideri, intensitatea sustinerii fiecarui lider in parte si alte detalii deja estimate exploratoriu in baza de date…
Eu nu incerc decat sa fiu pe cat pot realist si sa inteleg ce se intampla. Daca va intereseaza cum arata realitatea si o interpretare operationala a ei de la cineva care are o oarecare experinta in a face asta, bine. Daca nu, asta e. Nu are rost sa pierdem timpul cu acuze inutile.
Cat priveste asa zisa sustinere pe care as da-o in comentariile mele reformistilor, sa fiu si aici clar: Atat timp cat este in discutie o motiune kamikadze, potential suicidala, nu vad de ce cineva ar putea sa ma considere un sustinator al lor. Cred ca am fost destul de clar. Iar cand vine vorba de „liderii traditionali”, eu cred ca am fost si aici destul de clar ca nu le sunt ostil, din contra.
Oricum, pentru a nu mai lungi inutil vorba si pentru a incheia, dat fiind faptul ca observ ca analizele si comentariile mele sunt interpretate gresit si rastalmacite de toate partile implicate – “reformisti” si “traditionali” – din acest moment ma recuz de la orice analiza strategica sau comentariu public privind PDL si viitorul sau. In masura in care voi mai avea ceva de comentat public pe teme politice (si voi face tot ce pot ca sa ma abtin) ma voi limita la analize seci fara nicio implicatie sau tangenta de natura strategica pentru PDL. Pentru mine, ca publicist si comentator public, din acest moment, PDL si solutiile la problemele sale strategice nu mai exista ca preocupare.
INTERVIURILE HotNews.ro