Pe cine votam (de Alina Mungiu-Pippidi)

In timp ce Roland Berger difuzeaza un studiu global despre starea afacerilor din care reiese ca mult incercata Europa de Est, in ciuda politicii dezastruoase are o economie mai avintata decit Asia, si ca profiturile nete ale firmelor din Romania sint geniale, iar constructorii romani isi cauta muncitorii emigrati in Italia sa le ofere mai mult daca sapa pentru Bechtel la Cluj, ciclul

autodestructiv al politicii autohtone a ajuns la culme, ajutat de grupurile de interese din presa – care conspira mult, dar adesea prost, din lipsa de capacitate. Circotasii vor spune ca tara merge prost, dar tara de fapt merge bine, si chiar problemele ei cronice, de la calitatea educatiei la cea a justitiei au macar avantajul de a fi expuse mai curajos ca de obicei. Nu se vor rezolva in viitorul imediat, dar macar e un inceput.

Politica insa a ramas in registrul „daca tu nu poti sa cistigi, macar sa piarda aliatii tai”, sau, alternativ, „cine nu-si poate distruge dusmanul sa se distruga pe sine”, sau, si mai bine „singurul cistig sigur in politica sint pierderile aduse altora”.

In paradigma clasica a psihologiei numita „dilema prizonierului” in care doi arestati care sint solidari si nu se toarna reciproc ies mai bine, dar daca unul vorbeste inaintea altuia acela se alege cu multa inchisoare, ai nostri s-ar turna reciproc din primul moment, si nu ca sa li se dea drumul, ci pentru ca asta le place lor sa faca.

Pe cuvint, s-ar putea edita o culegere a gindirii authotone in materie de ciinosenie politica, dar probabil nimeni nu ar citi-o. Lumea comuta cu dezgust de pe canalele TV unde se revarsa lupta fratricida liberala.

Asta nu inseamna ca indignarea revarsata contra domnilor Stolojan si Stoica de neaveniti comentatori e intemeiata. Acesti oameni politici nu au pornit de la injuraturi, chiar au un proiect politic, in cazul lui Valeriu Stoica unul urmarit de mult timp, in vreme ce la PNL nu exista nici unul.

Dar indiferent de unde au pornit, toti evoluam in functie de dusmanii nostri, astfel ca au ajuns tot la injuraturi. Ce fac e de altfel destul de curajos. Daca reusesc, PD se va alia cu ei si asta il va scuti de rusinea unei aliante cu PSDul nereformat. Daca nu reusesc sa impuna un nou partid, nici presedintele, nici Partidul Democrat nu se vor mai uita la ei.

Si ca veni vorba, dl. Stolojan trebuia sa-si dea demisia mult mai devreme de la Cotroceni. Cauza lui a avut mult de pierdut din acest motiv.

Parerea mea este ca vor reusi insa. PNL a facut o mare eroare sa nu negocieze la vreme cu Traian Basescu si sa aleaga aceasta cale a confruntarii. Oricit de bine ar merge economia, nu se vor alege cu multa recunostinta. Ministrii cei mai populari ai guvernului sint la democrati. Politicienii liberali cei mai populari sint in tabara cealalta.

Bogdan Olteanu apare foarte des la televiziune fara sa avanseze in simpatia publicului. Nu e genul lui, cum nu e nici Cozmin Gusa, care si el apare des. Oricit de inteligenti sint baietii astia, publicului nu ii plac. Publicul vrea soliditate, franchete, sa citeasca omul dintr-una. S-au pacalit cu Mona, dar nu se pot pacali cu alde Ludovic Orban. L-au citit de mult.

In conditiile astea, PNL risca enorm. Politica se face totusi cu oameni charismatici, si sa nu ai nici unul si sa concurezi cu Basescu e greu.

Cind aud ca solutia liberalilor la amenintarea existentiala care ii paste este sa aiba propriul lor candidat la presedintie (cind alegerile la presedintie sint la un an dupa cele legislative, si ei au numai oameni fara charisma) imi vine sa-l sun pe paznicul inchisorii sa-i sugerez sa le scurteze suferinta.

Perspectivele pe termen mediu ale aripii Stolojan nu sint grozave. Vor inghiti multe injuraturi, si au fost foarte loviti de povestea cu Mona Musca. Dar pe termen lung ar trebui sa fie clar ca in Romania vor supravietui doar partidele capabile sa formeze coalitii, si aici sint plasati mai bine decit la PNL. La viitoarele alegeri lumea va dori sa stie cu ce coalitie voteaza, nu cu ce partid.

Daca nu vor exista asemenea oferte, numai electoratele de baza vor vota, restul vor sta acasa.

Tare ma tem ca asta va fi solutia, si ca pusi sa aleaga intre Elena Udrea, Raluca Turcan si Ludovic Orban electorii Aliantei se vor consola cu intrarea in Uniunea Europeana si nu vor vota deloc. Iar PSD, Vadim si Becali se vor incaiera pe electoratul analfabet si amarit, care nu va sti din ce sa-si plateasca facturile la caldura.

Totul va depinde atunci de PSD si disponibilitatea lui de a colabora la declansarea unor anticipate. Daca ramine intepenit in proiect, la anul vom avea doar alegeri pentru a expedia o galerie destul de mediocra in Parlamentul European. Pentru ca pina la urma, problema partidelor noastre nu e ideologia, ci slaba calitate a oamenilor care le compun. Cu si fara alegeri in 2007, de asta nu scapam. E ca si cum i-am votat deja.