Pensionar italian: Nu mai fac faţă în Italia cu pensia de 600 de euro, vreau să mă mut în România

„Vreau să mă mut în România, nu mă mai descurc în Italia cu 600 de euro pensie. Aş vrea să îmi daţi câteva sfaturi, unde pot găsi o casă în chirie cu maxim 200 de euro şi dacă pot să-mi aduc şi maşina etc? Nu mai fac faţă în Italia. Cum aş putea să găsesc prieteni sau prietene ? Am 67 de ani, mulţumesc„ – iată mesajul postat online de Salvatore T., un pensionar italian, pe un grup mixt româno – italian. Mesajul lui Salvatore, însoţit de o fotografie de profil, a primit în scurt timp aproape 200 de răspunsuri şi sfaturi de la români din Peninsulă şi totodată de la italieni stabiliţi pe plaiuri mioritice.

Se poate trăi bine în România cu 600 de euro? Părerile comentatorilor sunt împărţite. Mulţi au răspuns că pensia din Italia nu e suficientă pentru a avea un trai bun în România. Alţii, aducând exemple de italieni care s-au mutat deja, susţin că varianta de transfer poate fi o idee bună.

Am realizat o listă cu motive «pro» şi «contra» mutării în România. O listă pe care v-o prezentăm (cu siguranţă, nu exhaustivă), utilă chiar şi multor români care se întreabă dacă merită să se întoarcă şi în ce condiţii.

Iaşi sau …Plopeni?

Oraş mare cu chirii scumpe sau un oraş mic, mai ieftin, dar cu mai puţin confort? Românii i-au sugerat pensionarului italian mai multe locaţii unde s-ar putea muta: Suceava, Iaşi, Constanţa, Arad, Cluj (ultimele două localităţi unde există deja o comunitate numeroasă de italieni).

Fiecare destinaţie este prezentată de către comentatori, cu avantaje şi dezavantaje: «Iaşi este un oraş universitar, cu mulţi străini. Un fost profesor poate avea 300 de euro pensie, o chirie e cam 200 de euro. Sunt mulţi italieni stabiliţi aici, sunt magazine şi restaurante italieneşti”, argumentează Elisa. Constanţa în schimb e prezentată ca un oraş scump, unde preţurile “sunt la fel ca cele din Bari”.

În condiţiile în care chiriile în oaşele mari sunt scumpe, o soluţie ar fi alegerea unui oraş mai mic. Însă sunt şi aici dezavantaje: «în oraşele mici nu găseşti condiţiile şi confortul pe care îl ai într-un oraş mare ». Chris face rapid un scurt calcul: “Într-un oraş mic chiria e 150-200 euro, apoi căldura, lumina, telefonul alţi 100. Mai rămân 300 de euro, având în vedere că mâncarea costă cam ca în Italia. Dar se poate trăi, aşa cum fac mulţi români, cu acelaşi venit lunar”.

Antonello, stabilit în România de mai mulţi ani, vine cu o propunere precisă, deşi necunoscută de majoritatea participanţilor la discuţie: o alegere bună ar putea fi Plopeni (din judeţul Prahova, n. red): “Ai încredere în ce îţi spun, vino la Plopeni. Eu trăiesc şi am diferite activităţi aici şi pot confirma, preţuri bune, puţină birocraţie şi e şi aproape de Bucureşti. Cu 20 de euro pe an îţi închiriezi o bucată de pământ şi un coteţ pentru animale, poţi să cultivi ceva, să creşti animale. Eu am închiriat 500 mp de teren şi un « coteţ » cu 100 de lei”.

Mariana propune Bicaz sau Târgu Neamţ, “unde se poate găsi o chirie cu 200 de euro pe lună”, pentru că “vrem să-i ajutăm şi pe cei care au pensie mică în Italia”.

Una vita da signore in Romania? “Ai nevoie de 3.000 de euro pe lună”

Nu toţi sunt, însă, de acord că pensia încasată în Italia ar fi suficientă: “Cu 600 de euro nici în România nu trăieşti bine, cu toate cheltuielile care se duc pe chirie, mâncare şi aşa mai departe. Mulţi cred că, în România, cu 100 de euro, eşti un rege! Poate era adevărat acum 15, 20 de ani, dar azi nu mai e valabil”, este de părere Cristina, originară din Timişoara. Camelia, din Cluj, este de acord: “România s-a schimbat mult, viaţa e scumpă, cam la acelaşi nivel cu Italia. Doar cheltuielile pe căldură costă dublu faţă de Italia, pentru că iarna e mai lungă. Cu 600 de euro poţi să supravieţuieşti, nu să trăieşti cât de cât confortabil”.

Antonello, om de afaceri italian, e mai pragmatic: “cu 600 de euro pe lună poţi trăi, dar modest. Dacă vrei să faci o viaţă de domn – una vita da signore, – ai nevoie de circa 3.000 de euro pe lună, şi eu ştiu bine ce vorbesc”.

“Dacă eşti cinstit”, găseşti o soluţie (sau chiar un job!)

“Găseşti, sigur găseşti ceva. Dacă eşti sincer şi cinstit, găseşti de toate. Eu am avut vecini italieni, trăiau bine, nu au avut nicio problemă », îl asigură un comentator, Nicu, pe Salvatore.

Iar un alt italian, îi oferă şi o soluţie de a creşte veniturile: “Se poate trăi cu pensia respectivă, dar se poate găsi şi un loc de muncă, de exemplu, într-un call center, cu un salariu de 2.500 de lei”. Celor care comentează că 67 de ani nu e vârstă potrivită pentru muncă, le dă replică: “da, se poate şi la 67 de ani, cunosc cazuri similare. Eu mi-am deschis o activitate în România şi vă pot ajuta cu sfaturi utile”.

În doi, “chiria se împarte”

Costurile unei chirii pot scădea dacă se găseşte un prieten (sau o prietenă) cu care să se împartă cheltuielile unei case, sugerează unii comentatori. “Dacă găseşti o doamnă cu un apartament proprietate personală, deja nu mai ai grija chiriei”, glumeşte Alina.

Persoane generoase se găsesc şi online. Dovada: Daniela, o româncă din Arad, caută o persoană de încredere care să aibă grijă de casă în absenţa ei şi se oferă să-l ajute pe Salvatore: “Vă pot lăsa să staţi în casă fără bani, însă cu condiţia să aveţi grijă de ea”.

Alte ţări, alte oportunităţi: Portugalia, Albania, Bulgaria

O analiză pedantă a condiţiilor din România o face Virgilio: “Preţurile din România sunt în creştere, atât cele ale alimentelor cât şi pentru casă şi cheltuieli de întreţinere. E nevoie aşadar de a ţine cont de faptul că, dacă pensia va avea un trend de creştere redus, creşterea va fi inferioară faţă de scumpirea nivelului de trai, destul de devreme veţi realiza că nu mai e atât de convenabilă o mutare. În cazul dvs aş opta pentru ţări unde previziunile de creştere pe termen scurt şi mediu sunt inferioare celor din Italia”.

Astfel, nu lipsesc din discuţie sfaturile cu privire la transferul către alte destinaţii, considerate mai atrăgătoare din toate punctele de vedere. Portugalia sau Bulgaria, unde viaţa e mai ieftină, sau Albania, unde chiriile sunt “de circa 100 de euro, deci rămân bani de distracţie, în aşa fel încât o persoană în vârstă să se poată bucura de anii de bătrâneţe”.

Mihaela vine cu o curiozitate: “Pensia dvs poate ar putea fi mai mare în România, pentru că e un alt regim de impozitare. În România, Spania, Portugalia şi Bulgaria nu se aplică aceleaşi impozite ca în Italia”. Ramona îi răspunde însă că lucrurile nu stau chiar aşa: “primeşti aceiaşi bani ca în Italia, însă pierzi dreptul la asistenţă medicală gratuită, de care beneficiezi în Italia. Ştiu pentru că m-am interesat pentru un prieten”.

« Atenţie la sistemul sanitar »

Ajungem astfel la un punct esenţial, asupra căruia toţi participanţii la discuţie sunt de acord: sistemul medical nu e (nici pe departe) la nivelul celui italian.

Cine se mută în România, trebuie să “fie atent la sănătate”, pentru că “sistemul medical românesc este total diferit faţă de cel italian”, scrie Cristina din Timişoara. Atenţionările cu privire la sistemul sanitar continuă: “Toate bune şi frumoase, dar e o problemă. Sistemul sanitar e la pământ. Nu e că nu găseşti medici competenţi, problema e că peste tot e corupţie, orice ai face trebuie să plăteşti, chiar şi la spital de stat. Doar dacă eşti sănătos şi nu ai nevoie de asistenţă medicală, e perfect”.

22% dintre italienii stabiliţi oficial în România au peste 65 de ani

Nu ştim ce va hotărî Salvatore, în schimb am avut ocazia să aflăm părerile mai multor italieni şi români care au comparat nivelul de trai din cele două ţări.

Oficial, în România trăiesc 7.186 de italieni înscrişi la AIRE (Registrul Italienilor din Străinătate – potrivit informaţiilor remise HotNews.ro de Institutul de statistică IDOS). Numărul celor care nu s-au înscris la AIRE poate fi însă mult superior, fiind vorba de o înregistrare care nu este obligatorie. Peste o cincime, mai precis 22% sunt persoane cu vârsta de peste 65 de ani, care se transferă în România după pensionare.