Pepene românesc cu pământ pe el. Crimă. Risc și competiție – dezbatere în supermarketul de pe intrarea Tarcău – București

Joi. Supermarketul de pe intrarea Tarcău-București. Un cumpărător i-a abordat pe doi manageri. “Vedeți? E inadmisibil! Așa nu se-ntâmplă la greci, spanioli, mandarinezi. De aceea nu suntem competitivi!” M-am apropiat și am văzut crima: un pepene verde era băgat într-o pungă de plastic. Din pungă i se vedea marele păcat: avea urme de pământ pe el. Am ascultat în continuare torentul dezbaterii, încheiat cu un blând și managerial: “voi transmite furnizorului”.

Am rumegat scena câteva zile. Am privit spre istoria noastră pepenară. Apoi am combinat totul cu noua mentalitate de shopping.

De unde am pornit cu judecata

Pepenele verde murdar de pământ strămoșesc pentru mine este dovada faptului că a crescut și s-a înverzit, s-a rotunjit pe pământ, că aparține producției țărănești. Citesc în pepenele cu pământ pe el geneza lui și-mi dă încredere. Cumpăr.

Uite, cum legumele-fructele stresate au devenit fericite

În anii 1990 piețele românești avreau legume-fructe „stresate”. Așa cum erau ele prin pomi, pe și prin pământ. Imperfecte și pline de pământ. Piețele au fost luate în stăpânire de intermediari. Aceștia aveau grijă la prezentare. Anii 2000 au adus supermarketul. Vreo zece ani-cinșpe, chiar, țăranul-fermierul român a fost trimis la plimbare. Ori cultivi legume-fructe fericite, perfecte, ori ne lași.

Impecabilele produse străine

Bine hrănitele legume și fructe. Fericirea de a mânca pepene, gogoșar, roșie, toate perfecte nu a fost umbrită decât acum vreo patru-cinci ani cu întrebări privind autenticitatea lor. Băi, de unde vin toate aceste perfecțiuni?

Bio și țăranul ro

Și când asaltul bio a câștigat piața, supermarketul a răspuns cu “hai, să găsim țăranul-fermierul român și să-i contractăm produsele. Istoria noastră înseamnă astăzi o privire a supermarketului prin curțile fermierilor români. Valorificarea tradiției. Prospețimea produselor. Strategie și asta, da, numită glocală de analiștii consumerismului (Lipovetsky,Ritzer).

Și joi crima pepenului de pe intrarea Tarcău din București

Revolta cumpărătorului: pepenele verde e plin de pământ. Am încercat să înțeleg. Omul avea dreptate. Deci, pepenele e-n supermarket și supermarketul nu este piață. Când intră în supermarket, pepenele nu trebuie să aibă urme de țărănie pe el. Trebuie să fie românesc, dar competitiv, curat, precum cel grecesc, cel mandarinez, turcesc, venezuelean, mă rog, de pe unde vin acești pepeni care ne fericesc, indiferent de anotimp.

Logic

În supermarket avem brânzeturi fără zăr și curate.

În supermarket avem mezeluri fără grăsimi și sânge și curate.

În supermarket avem salată verde fără apă, împachetată și curată.

În supermarket avem gogoșari, roșii, ardei împachetați și curați.

În supermarket avem somon și carne fără os împachetate și curate.

În supermarket avem produse congelate împachetate și curate.

Deci, și pepenii dacă vor în supermarket trebuie să fie spălați și curați.

Logic?