PLD (de Sever Voinescu)

Reactiile politicienilor dupa euroalegeri sint caraghioase. Oamenii acestia chiar nu pot pricepe ce li s-a spus, raspicat, pe 25 noiembrie.

La deschiderea urnelor, toti se declarau fericiti, se pupau rizind intre ei si se felicitau singuri. Apoi, fiecare a admis, incetisor, ca partidul propriu nu a performat chiar bine, dar a adaugat, cu glas puternic, ca celelalte partide au incasat esecuri inca si mai amare. Dintre cei exmatriculati de electorat, cei mai simpatici mi se par cei doi lideri PIN. Dl Gusa spune ca aceste alegeri nu sint o premisa pentru reformarea clasei politice. Evident, pentru ca orice reforma a clasei politice trebuie sa-l includa. Numai ca electoratul, ignorant, nu vrea deloc sa priceapa asta. Dna Sandru a dat un spectacol jalnic la Realitatea TV, in noaptea de dupa alegeri. Adica cum, domnia sa a vorbit oamenilor in piete si in statii de autobuz facind 30.000 km in campanie si poporul nimic? Asta e culmea! La rece vorbind, cred ca numai doi competitori au dreptul la putina fericire dupa 25 noiembrie. Dar foarte putina. Ei sint PLD si dl Tökes Lászlo. Daca soarta politica a controversatului episcop ma intereseaza mai putin, destinul abia mijit al PLD provoaca obligatoriu reflectii.

PLD trebuie sa evite sa repete istoria fostului ApR. Pina acum, parcursul celor doua formatiuni seamana. Ambele s-au desprins din partide mari ca miscari de innoire. Ambele au avut succes frumos la prima confruntare electorala – la localele din 2000, ApR a strins tot cam 8% din voturi. Tocmai pentru ca asemanarea cu ApR sa se opreasca aici, PLD va trebui sa dea dovada de maturitate politica in perioada care urmeaza. Vor da navala oportunistii, vor fi supradimensionati sau, dimpotriva, minimalizati de liota de analisti autohtoni, vor fi lideri imbatati de succes – in fine, vor face fata bunelor si relelor care vin, normal, dupa un asemenea succes. Dar pe termen scurt, cred ca cea mai serioasa provocare este administrarea relatiei cu PD. Analistii din toate zarile – uimitor de simpli in gindire – au aruncat pe piata ideea ca PLD ia electoratul PD. Acum, aceasta idee e deja o prejudecata. Toata lumea stie, nimeni nu mai contesta. Sigur ca procentele se aduna si scad in toate sensurile si, astfel, poti dovedi pe hirtie orice. Experienta mea personala, o spun cu toate precautiile, arata altceva. Din cercul meu de apropiati, toti cei care au votat acum cu PLD – cel putin cinci persoane – fusesera votanti PNL. Dar, stiu bine, experienta mea strimta e nimic in fata fortei analitice atotcuprinzatoare a comentatorului de profesie.

Dupa mine, scopul acestor analize e clar: torpilarea relatiei dintre PD si PLD prin infurierea celui mai mare. Eu cred ca cele 7 procente pierdute de PNL din 2004 incoace sint exact acelea pe care le-a cistigat acum PLD. Dar analistii vad altceva. In plus, PD a cistigat procente fata de 2004, nu a pierdut. Daca nu ma insel, aproape si-a dublat scorul. Dar o asemenea simpla analiza nu arunca nici o saminta de scandal, asa ca nu o face mai nimeni. Apoi, presupozitia acestei analize e cam stupida. Se pleaca de la ideea ca, acum 8 luni, cind a aparut PLD, intregul electorat era impartit, riguros, pe partide. Nimeni nu era pe dinafara, nimeni nu dezerta. Asadar, PLD nu putea prospera electoral decit luind de la altii. Mie mi se pare ca PLD a putut convinge si o parte dintre nehotaritii care au convingeri de dreapta, simpatizeaza oarecum cu dl Basescu, dar nu se regasesc nici in PD, din cauza istoriei sale, nici in PNL, din cauza prezentului sau.

In orice caz, PLD a avut o nastere foarte buna. Multi vor sa il minimalizeze, ceea ce ii poate face bine la crestere. Mai ales cind vezi cine anume sint acesti „multi“…