Povestea unei povesti adevarate. Cum s-a nascut cartea care a inspirat Dupa dealuri, filmul lui Cristian Mungiu premiat la Cannes

Cum a ajuns o stire din 2005, in aparenta un fapt divers despre un preot care a omorat o calugarita intr-un ritual de exorcizare, o carte care avea sa stea la baza unui scenariu premiatin 2012 la Cannes? Ce a determinat-o pe Tatiana Niculescu Bran, autoarea cartii Spovedanie la Tanacu, pe atunci seful sectiei romane la BBC Romania, sa mearga pe teren pentru a lamuri o poveste care depasise deja paginile tabloidelor? Ce a aflat la capatul investigatiei? „Am inceput aceasta documentare din disperare de cauza. Adica nu aveam date factuale sa facem o stire onorabila pentru BBC”, a declarat Tatiana Niculescu Bran la Discutia de Luni, o emisiune HotNews.ro – RFI.

• De ce filmul lui Cristian Mungiu, Dupa dealuri, a ajuns sa se cheme initial Provizoriu
• Citeste si discutia online a Tatianei Niculescu Bran cu cititorii HotNews.ro

Cele mai importante declaratii facute de Tatiana Niculescu Bran la Discutia de Luni:

• Cum s-a nascut cartea Spovedanie la Tanacu? S-a nascut dintr-o stire de presa pe care eu la vremea respectiva, cand conduceam BBC de la Bucuresti, nu am luat-o in seama. Vara lui 2005, iunie. N-am luat in seama stirea, era pentru noi un fapt divers, de care nu ne ocupam.
• Eram la Londra, am vazut si eu pe fluxurile de presa stirea asta, n-am bagat-o in seama. Cand m-am intors la Bucuresti luase amploare, erau declaratii de oameni seriosi care se implicau in dezbateri, aparusera executii publice prin ziare, se stabilise cine pe cine omorase. Cum aceasta stire devenea aproape nationala a trebuit si noi, in redactia postului de radio BBC in limba romana, sa luam o decizie. Cum acoperim acest subiect?
• Or, eu m-am trezit atunci pe un teren complet necunoscut. Punand intrebarile noastre tipicie, clasice: cine, ce a facut, cand si de ce, am constatat ca la multe nu stiam sa raspund , habar nu aveam. Cine era maica asta despre care se vorbea, cine era acest preot care era deja catalogat drept asasin, ce era cu manastirea, cum ajunsese fata asta, daca era calugarita, de ce au omorat-o…n-am inteles nimic. 
• Si atunci am propus colegilor mei sa amanam cateva zile aceasta abordare ca sa am timp sa incropesc o cronologie a faptelor, sa vedem cine ce a facut, cand unde cum. Facand aceasta cronologie a trebuit sa ma duc la Barlad, la Vaslui, sa vorbesc la orfelinat. Ba, am ajuns si la pentitenciarul Vaslui unde era in arest unul din fostii colegi de ofelinat al Irinei Cornici. In cateva zile, aproape o saptamana, am reusit sa fac o cronologie a faptelor pe care am publicat-o pe site-ul BBC de atunci. Era o premiera la data respectiva in presa iar pentru noi in redactie era vitala, ca incepeam sa ne orientam cat de cat in acest caz. Am inceput aceasta documentare din disperare de cauza. Adica nu aveam date factuale sa facem o stire onorabila pentru BBC, ca nu puteam da orice stire. Trebuia sa verificam orice informatie din cat mai multe surse si tot ce aveam erau fantasme, povestiri, emotii, pasiuni, dar nimic „facts”. Asa a inceput totul, nu m-am gandit atunci ca o sa ma apuc sa scriu un roman sau ca va avea alte desfasurari aceasta poveste. 
• Dupa aceasta cronologie, avocatii preotului si maicilor, care se aflau atunci in arest preventiv, m-au contactat. In momentul acela, deja avocatii, preotul, maicile evitau sa mai vorbeasca cu vreun ziarist, pentru ca crease o asemenea campanie de presa defavorabila complet lor incat le era teama de orice om de presa. Cum am ajuns la carte? Am ajuns iarasi printr-o intamplare. In momentul in care am inceput sa dezvolt cronologia am constatat ca in orice punct al ei m-as fi oprit se desfacea un ramuris de situatii in care erau implicate alte persoane si alte institutii. Am constatat ca, daca indepartam adjectivele din felul in care fusese prezentat cazul – pe scurt spus, un popa descreierat si sadic a ucis cu cruzime o tanara incocenta calugarita rastignita ca Isus Hristos pe cruce – deci indepartand toate astea, ramanea: un preot a ucis o calugarita. Ori, eu gasisem clar ca, in primul rand ea, nu era calugarita, ci era o tanara de 24 de ani crescuta intr-un orfelinat, venita in vizita la manastire. Nu fusese rastignita pe cruce ca Iisus Hristos ci fusese asezata pe o targa improvizata si niciodata targa aia nu fusese verticala ci orizontala. Doi la mana, ca fusese internata, ca primul reflex al celor de la manastire fusese unul bun, chemasera salvarea si daca vazusera ca n-a venit la prima criza au dus-o ei la spital unde a fost tratata doua trei saptamani cu neuroleptice severe. Deci, fiecare puzzle ducea catre alte institutii, alte situatii, alti oameni. Si atunci mi-am dat seama ca povestea asta in toata intregimea ei nu poate fi acoperita intr-o stire de presa, chiar intr-un reportaj. Nu era suficient. Trebuia scrisa povestea, reconstituita povestea acestei fete. Cine era ea. Spovedanie la Tanacu este un roman documentar  sau un roman non fiction. 
• Sensibilizeaza atat de mult si emotioneaza atat de tare pentru ca in povestea asta este vorba despre singuratate, despre abandon, despre spaima, despre teroarea pe care o simte omul in raport cu diverse institutii de putere care nu-i acorda nici macar statutul de persoana demna. Este o poveste despre confruntarea cu moartea, cu instabilitatea psihica si cu nebunia. Am sa spun acum o anecdota. Cand el (n.r. Cristian Mungiu) a prezentat scenariul la Centrul National al Cinematografiei l-a prezentat fara titlu. Si cand ei au decis ca ii vor da bani si inca suma cea mai mare pentru realizarea acestui film s-a facut o lista cu toate filmele care au primit bani de la CNC. Si lista avea niste rubrici: autorul, cat dureaza filmul, titlul filmului, banii acordati. Si la titlul filmului lui Mungiu, in dreptul titlului, cum el nu avea la vremea respectiva, s-a scris Provizoriu. Acuma multi ziaristi si gazete au crezut ca asa se cheama filmul: Provizoriu. 
• Si au zis: noul film al lui Cristi Mungiu se cheama Provizoriu si este despre doua fete care asa si pe dincolo. Cand Cristi Mungiu a decis sa se cheme Dupa dealuri eu de abia ma obisnuisem si chiar mi se parea ca, asa cum curgea scenariul, devenise Provizoriu un titlu chiar profund si cu multe sensuri. Pentru ca in filmul asta totul era provizoriu, de fapt. De la nivelul emotiilor omenesti pana la nivelul profesionalismului si seriozitatii institutiilor. Mie Dupa dealuri mi s-a parut putin provincial, e adevarat ca pe englezeste Beyond the Hills suna interesant. 
• Dupa cum am citit scenariul si am vazut acea prima varianta a filmului ar fi cam 80% proportia intre carte si film, ce anume s-a preluat, cum sunt si replici preluate ca atare in film din carte. ​

NOTA: Discutia de Luni se difuzeaza si pe frecventele Radio France International incepand cu orele 19.10 (Bucuresti – 93, 5 FM).