Premiul Charlemagne este acordat Papei Francisc. Valorile Europei reprezinta sufletul acesteia

Articol scris de Martin Schulz și Jean-Claude Juncker

Faptul că Premiul Charlemagne este acordat anul acesta Papei Francisc reprezintă o decizie extrem de importantă. Unii ar putea să fie critici și să afirme că probabil că soarta Uniunii Europene nu este una optimistă, dacă aceasta are nevoie de ajutor papal, alții se vor întreba de ce tocmai un Papă din Argentina primește un premiu pentru unificarea pașnică a Europei. Avem convingerea că Papa Francisc merită acest premiu pentru mesajele încurajatoare adresate de acesta Europei.

Poate este nevoie de punctul de vedere al unui argentinian, care vede din afară ce ne leagă pe noi, europenii, la nivelul cel mai profund, pentru a ne putea gândi la punctele noastre forte. Pentru că tocmai în astfel de momente, în care cuvintele „Europa” și „criză” sunt asociate mult prea des, uităm cu ușurință ce a realizat Europa până acum și ce poate să realizeze: părinții noștri au construit din ruinele celui de Al Doilea Război Mondial un proiect de pace și umanitate. Ei s-au îndepărtat în mod conștient de războaie, dorința de distrugere și lipsa umanității, sub semnul cărora a stat prima jumătate a secolului XX. Și-au unit, în schimb, forțele pentru a construi o Europă în care se dorea să nu mai existe învingători și învinși, ci doar învingători. Învățaseră astfel din greșelile trecutului: în cazul în care noi, europenii, ne aflăm în conflict, le merge tuturor rău, dar, dacă ne unim forțele, ne merge tuturor mai bine.

Valorile Europei reprezintă sufletul acesteia. Și exact asupra acestora ne îndreaptă atenția Papa atunci când ne reamintește că „o Europă care ține cont de oameni, care își apără și protejează demnitatea, este un punct de referință valoros pentru întreaga omenire.” Dar în goana de la un summit privind situația la criză la altul, în care oamenii se întreabă, între altele, dacă Europa mai promovează, în mod unitar, aceleași valori, este cu atât mai important să ne gândim la forța noastră comună. Deoarece, în era globalizării, noi, europenii, avem nevoie mai mult decât oricând unii de alții, după cum o arată trei provocări ale prezentului:

În primul rând, provocarea de a ne păstra stilul de viață. Într-o lume din ce în ce mai interconectată, în care alte țări și regiuni se dezvoltă în mod constant, trebuie să ne unim forțele. Deoarece contribuția Europei și a națiunilor sale la performanțele economice și la populația mondială se diminuează. Cine consideră, având în vedere aceste perspective, că acum a sosit timpul statelor naționale, a pierdut contactul cu realitatea. Poate nu ne place modul în care evoluează lucrurile, și nici nu avem cum să facem această evoluție reversibilă, dar putem să dăm acestei situații forma pe care o dorim, dacă acționăm împreună. Indiferent de cât de influent este, niciun stat membru nu poate să-și impună interesele și valorile, dar împreună putem foarte bine să contribuim la stabilirea regulilor în cadrul confruntării de forțe la nivel mondial.

Noi, europenii, avem, prin urmare, de ce să rămânem uniți, deoarece este în joc modelul nostru, european, de societate, care are la bază democrația, statul de drept, solidaritatea și respectarea drepturilor omului. Noi respectăm drepturile civile, libertatea presei și dreptul la grevă, dar la noi nu se practică tortura, munca copiilor și pedeapsa capitală. Puterea noastră economică are la bază piața internă comună și, fiind susținuți de forța acesteia, putem să asigurăm și să dezvoltăm pentru viitor o ordine socială europeană bazată pe valori.

În al doilea rând, provocarea de a garanta securitatea și pacea. Dacă acționăm uniți, noi, europenii, putem să realizăm foarte multe. Acest lucru a fost demonstrat de acordul cu Iranul privind programul său nuclear sau de acordul privind schimbările climatice de la Paris. Aceste exemple ar trebui să ne stimuleze să acționăm împreună, ca europeni, pe scena mondială și să ne asumăm o răspundere și mai mare. Deoarece lumea în care trăim devine mai complicată, unii spun chiar mai periculoasă. Statele Unite își reduc din ce în ce mai mult implicarea la nivel internațional, Rusia devine din ce în ce mai agresivă, China capătă în Asia de Est din ce în ce mai multă influență. În proxima noastră apropiere au loc conflicte și războaie: în Siria mor zilnic oameni, iar situația din estul Ucrainei este în continuare una îngrijorătoare. Atentatele de la Bruxelles, Lahore, Istanbul și Paris ne-au adus aminte într-un mod amar de faptul că terorismul islamist reprezintă o amenințare globală.

În ceea ce privește situația la nivel mondial, nu ne putem permite să ne irosim forțele pe orgolii naționale, trebuie să acționăm uniți, numai așa ne putem crește influența.

În al treilea rând, provocarea de a gestiona situația legată de migrație. În prezent, se refugiază mai mulți oameni din calea războaielor, a conflictelor și a persecutării decât în orice altă perioadă de la cel de Al Doilea Război Mondial încoace. Sunt mulți bărbați, femei și copii care caută la noi protecție în fața brutalității Statului Islamic și a atacurilor cu butoaie cu exploziv comise de regimul Assad. Această provocare este atât de mare, încât niciun stat membru nu îi poate face față singur – dar împreună, ca un continent cu peste 500 de milioane de locuitori, putem să ne asumăm o parte din această răspundere.

Vizita Papei Francisc pe insula Lesbos a fost mai mult decât un gest. Acesta a acceptat 12 refugiați din Siria, având astfel o atitudine mai concretă și mai solidară decât multe state membre ale UE. Papa face astfel un apel și la noi să acționăm. Solidaritatea și iubirea aproapelui nu trebuie să sune bine numai în slujbele de duminica, acestea devin cu adevărat valori doar atunci când le aplicăm în viața noastră.

Exact asta fac în fiecare zi zeci de mii de voluntari, ajutând, adeseori până la propria epuizare și mai mult decât atât, la asigurarea unui refugiu pentru oamenii care fug din calea terorii, a războiului și a violenței. Aceștia asigură refugiaților hrană, se ocupă ca aceștia să aibă ce îmbrăca și le oferă copiilor educație școlară pentru a-i ajuta să-și construiască un viitor. Acești voluntari le arată refugiaților și lumii întregi fața umană a Europei.

Aceasta este și sarcina mediului politic – mai ales pe un continent care a văzut deja, de-a lungul istoriei, prea multe garduri și ziduri, morminte și frontiere. Faptul că am depășit toate aceste piedici în favoarea păcii și a bunăstării este una dintre realizările noastre. Fiecare dintre noi profită de pe urma acestui lucru, de exemplu când călătorim peste graniță sau desfășurăm activități comerciale transfrontaliere.

Papa Francisc are multă încredere în noi din acest punct de vedere. El se așteaptă ca noi să folosim mai bine potențialul pe care îl avem. Deoarece, prin felul nostru european de a fi, de a colabora și de a construi punți între oameni și țări, am depășit deja stadiul de divizare a continentului. Având în vedere numeroasele crize din prezent, acum avem nevoie de această forță mai mult ca niciodată. Premisele sunt, poate, mai bune decât credem noi. Oricum, Papa ne încurajează foarte mult atunci când afirmă că: „greutățile pot deveni factori activi în promovarea unității”. Prin urmare, acum este momentul ca europenii, femei și bărbați, să ia atitudine și să luptăm cu toții pentru Europa noastră.