Pret corect sau pret inselator în comertul electronic

Pret corect sau pret inselator in comertul electronic

Una din problemele destul de des intalnite pe anumite site-uri de comert electronic este afisarea corecta a pretului pe care trebuie sa-l plateasca un cumparator pentru bunul sau. Se pare ca este o problema intalnita destul de des, daca vedem ca si Comisia Europeana s-a interesat de acest domeniu, mai ales pentru pagini web ale zborurilor low-cost care au abuzat de tot felul de astfel de tehnici. Dar si ultima razie a Autoritatii Nationale de Protectie a Consumatorului (ANPC) a mentionat acest aspect ca unul care a fost incalcat de magazinele online.

Cat trebuie sa fie pretul ?

In mod evident, nimeni nu va poate impune ce pret sa puneti la un anume produs. Este decizia voastra, bazat pe propriu business plan. Exista doar citeva reguli minimale. Unul este stabilit de Codul civil care spune ca pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil. Adica nu poate fi stabilit ulterior de catre vanzator, pentru ca a atunci nu mai e vinzare, ci joc de noroc. Logic, nu ?

Apoi pretul trebuie sa fie unul corect si nu un pret de dumping. De obicei pretul de dumping este cunoscut ca un pret de ruinare, sau un pret sub costurile de productie care are scopul de a-si scoate competitorii de pe piata. In practica, mai poate se insemne si pretul excesiv pe care o companie, beneficiind e pozitia de pe piata, il poate impune. Aceste chestiuni sunt reglementate de Legea concurentei 21/1996.

Eroarea de pret sau pretul derizoriu

Una din problemele practice ale magazinelor online, este ca preturile nu sunt puse uneori manual, ci deseori sunt importate in mod automat din alte baze de date sau realizate de la niste preturi fixe de achizitie, pe baza unor calcule mai mult sau mai putin complicate. De aceea posibilitatea unei erori de pret este mult mai mare decat in cazul comertului clasic (brick and mortar). Nu rareori vezi un cumparator nemultumit ca pretul la care a vazut si comandat un anumit produs pe site nu mai este cel la care se va realiza tranzactia.

Am mai explicat pe blogul propriu regulile aplicabile unei astfel de situatii. De principiu magazinul va fi responsabil pentru acea greseala si va trebui sa livreze produsul la pretul la care cumparatorul a confirmat comanda. Important este de inteles ca o astfel de obligatie este legata nu de vreo dispozitie expresa de protectie a consumatorului, deci este valida atat in cazul unei persoane fizice, cat si a uneia juridice.

Exista insa si o exceptie si anume pretul derizoriu, cel pe care si un cumparator neavizat ar trebuie sa-l recunoasca ca fiind o eroare. Sa fim seriosi nu poti cumpara un automobil nou la 1000 de RON si nici ultimul laptop aparut de piata la 100 de RON.

Sau cum explicasem:

Din punctul meu de vedere, un pret mic poate insemna si 50% sau mai putin din alt pret care il afiseaza alt magazin. Poate fi vorba de o oferta, de o lichidare de stoc, de un produs care trebuie sa fie vindut ca apare unul nou, etc.

In conditiile in care pretul afisat este cu 10% sau mai mic decit un pret normal al acelui produs este clar un pret derizoriu, iar clientul nu poate beneficia de aceasta eroare, pretul fiind neserios, iar contractul de vinzare-cumparare nul.

Informarea corecta asupra pretului

Dar problema pretului la unii comercianti este mai degraba prin omisiunea informarii corecte asupra pretului total pe care un cumparator trebuie sa-l plateasca.

Argumentul juridic al obligatiilor legate de prezentarea corecta a pretului este atat in Legea comertului electronic 365/2002, care zice:

Art 5 Furnizorul de servicii (adica magazinul – n.n) are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice mijloace care sa permita accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la urmatoarele informatii:

(…)

h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adaugata, precum si a cuantumului acesteia;

i) includerea sau neincluderea in pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, daca este cazul;

Mai mult legea din domeniul protectiei consumatorilor in cazul contractelor la distanta (OG 130/2000)

Art. 3. – (1) Inainte de incheierea contractului la distanta comerciantul trebuie sa informeze consumatorul in timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente:

c) pretul bunurilor sau tarifele serviciilor, cu toate taxele incluse;

d) cheltuielile de livrare, daca este cazul;

e) modalitatile de plata, de livrare sau de prestare;

Pretul inselator

Dincolo de textul legii, interpretarea legii este cea care ne poate ajuta in practica. In lipsa unei interpretari oficiale sau unui ghid din partea ANPC, nu putem decat sa facem o interpretare bazata pe experienta.

Un ajutor deosebit il am de la „functia” de jurat in cadrul Galelor Premiilor E-commerce (apropo s-a deschis sezonul pentru Galele 2010) care m-au obligat sa vad zeci de site-uri de e-commerce si sa pot sa imi fac o parere asupra cazurilor practice. Astfel va pot recomanda ca pe pagina principala a produsului sa apara cel putin:

* pretul integral

* daca contine tva sau nu

* timbrul verde

* daca include pretul de livrare sau nu (si in acest ultim caz, unde se afla informatia referitoare la cheltuielile de livrare)

* orice alta taxa suplimentara care va este inclusa in pretul platit in cele din urma (de ex. taxa pentru procesare cu cardul, taxa locala pentru servicii hoteliere etc.)

In orice caz, parerea mea personala este ca majoritatea erorilor in aceasta chestiune sunt mai degraba legate de o lipsa de cunostinte a comerciantului si nu a dorintei de a induce cumparatorul in eroare.

Citeste si comenteaza pe Drept&Internet.