Pretul votului (de Alexandru Lazescu)

Solidaritatea coagulatain jurul lui Adrian Nastase cu prilejul votului din Parlament prin care se respingea cererea de perchezitie a locuintelor sale din str. Zambaccian si de la Cornu nu a fost decit una de conjuctura. Evenimentele din ultimele zile demonstreazacail asteaptazile grele chiar si in interiorul propriului partid. Motivele votului nu sint de fapt greu de ghicit.

Ele nu sint nici de naturaprocedurala, chiar dacacererea de perchezitie ar fi fost semnatade Ilie Botos si nu de Daniel Morar deznodamintul ar fi fost acelasi, si cu atit mai putin tin de principii.

Mult mai interesati si mai ingrijorati de ce ar putea eventual sali se intimple lor in viitor decit de ce ar putea pati fostul prim ministru deputatii au dorit in acelasi timp, ca bonus, sao umileascape Monica Macovei. Minstrul Justitei a fost de altfel foarte aproape de a demisiona considerind, cu destul temei, canu dispune de un sprijin politic real in ofensiva anti-coruptie.

Dacaar fi facut-o semnalul transmis la Bruxelles ar fi fost unul cu adevarat dezastruos. Iar declaratiile care au urmat, precum cele ale presedintelui grupului Partidului Popular European, Hans-Gert Pottering, si mai ales ale comisarului european pentru justitie, Franco Frattini, prezent la Bucuresti la sfirsitul saptaminii, sint cit se poate de explicite in acest sens.

Ultimul s-a exprimat transant intr-un interviu acordat ziarului „Cotidianul”: „Ar fi un dezastru pentru Romania, nu pentru doamna Macovei, pentru ca toata lumea stie despre munca ei fantastica in initierea reformelor si in insistenta ca ele sa fie implementate. Prefer sa exclud de pe agenda noastra aceastaipotezaa demisiei doamnei Macovei”.

E adevarat capentru a nuanta lucrurile comisarul european a avut grijasasublinieze si faptul cae incredintat, in contrapartida, caministrul Justitiei dispune de un sprijin politic deplin si din partea presedintelui Basescu si a guvernului.

Aceastadihotomie intre cei buni si cei rai din perspectiva luptei anti coruptie e in bunamasurauna simplista. ~ntr-un stat de drept procedurile sint importante, au rostul lor si nu trebuie trimise in derizoriu. Dupacum nu toti parlamentarii sint prin definitie rau intentionati sau corupti. Problema e cadin perspectiva mizei aflate in joc astfel de nuante se pierd.

Iar majoritatea senatorilor si deputatilor nu par capabili sarealizeze cadincolo de interese si legaturi personale sau de partid existasi o responsabilitate institutionalafatade Parlamentul Romaniei in ansamblu, o institutie care a ajuns in chip nefericit safie astazi perceputasi in tarasi in exterior drept un bastion avansat al rezistentei la reforma, mai ales in domeniul Justitiei.

Cind discutam despre consecintele votului de saptamina trecutane gindim in primul rind la felul in care va arata raportul de taradin mai. Documentul nu e insadoar unul tehnic. Nu e vorba doar de o contabilizare a steguletelor. Pinala urmadecizia va fi una politicapentru caacelasi lucru poate fi „vindut” intr-o formasau alta. Oficialii europeni sint bine informati.

De la Bucuresti vin rapoarte periodice detaliate din partea Delegatiei UE. ~n plus, se succed unul dupaaltul rapoartele asa numitelor echipe de „peer review” care trec in revistaplusurile si minusurile din perspectiva angajamentelor asumate de Romania pe fiecare dosar de negociere in parte.

Asa canimeni nu-si face iluzii exagerate desi in ceea ce o priveste Comisia Europeanaar dori ca aderarea saaibaloc la 1 ianuarie 2007 pentru a evita toate complicatiile bugetare si de altanaturape care o aminare le-ar introduce in mod inevitabil.

De aceea se vor cauta pinala urmasolutii care sapermitaincadrarea in calendar in paralel cu introducrea unei formule de mentinere a monitorizarii care satinaBucurestiul in continuare sub presiune, mai ales in ceea ce priveste lupta anticoruptie. Un fel de aderare cu limitari, o idee despre care se vorbeste tot mai mult in ultimul timp. Chiar si asa existadestule motive de neliniste.

O perceptie negativafatade ceea ce se intimplala Bucuresti poate bloca oricind ratificarea tratatului de aderare intr-una din tarile problematice, precum Germania, Franta, Suedia sau chiar Austria. Si atunci riscam saajungem cu aderarea intr-un impas major.

~nsalucrurile trebuie privite si dintr-o altaperspectiva. Chiar dacacu putin noroc depasim toate obstacolele de mai sus sechelele unei aderari chinuite ramin.

Ca taraintratape brinci in Uniunea Europeanaacumulind destule datorii politice pe continent, Romania va avea probleme mai mari ca altii atunci cind de pe pozitia de codasul clasei va trebui sa-si apere interesele exact intr-o perioadain care Uniunea trece prin mari transformari.

{i din pacate acest statut de membru „second-hand” pe care evolutii de tipul celor din ultimul timp nu fac decit sa-l consolideze ne va urmari ani buni de acum incolo. Atunci cind vom trage linie va trebui saluam in calcul si astfel de lucruri cind vom socoti cit ne costape toti votul din Parlament care l-a protejat de perchezitii pe Adrian Nastase.