Prima (si ultima) scrisoare deschisa adresata “sistemului”

Am asistat la o intreaga discutie legata de concursurile pe post din sistemul universitar. Ca la orice concurs, unii castiga, altii pica si fac scandal.

Nu stiu care este, pana la urma, logica rezultatului concursului de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti. Nici nu e treaba mea sa stiu.

Vreau sa discut insa, mai pe larg, responsabilitatea „sistemului”.

Fiecare universitate, facultate, are si va avea soarta pe care si-o doreste si pe care o merita. Cadrul general dat de Legea Educatiei Nationale permite acest lucru. Daca unii, membrii ai comisiilor de concurs, inteleg sa promoveze oameni de mana a doua, in locul celor de calitate, cu opera stiintifica remarcabila, este, in primul rand, responsabilitatea lor si a colegilor din universitate (facultate), care-si accepta, resemnati, soarta cruda din anii urmatori: inchiderea portilor respectivei institutii.

Sa nu ne amagim. Oferta este mult peste cerere, candidatii la studentie au de unde alege. O diploma universitara nici nu mai este o miza, pentru ca privatii nu te angajeaza doar pentru ca le fluturi pe sub ochi o diploma. Ei vor sa stie si ce se ascunde in spatele diplomei, cu ce s-a ales posesorul ei in urma parcurgerii cursurilor universitare. Doar la stat mergea smecheria cu fluturatul, dar statul nu mai angajeaza, ii da afara si pe actualii angajati.

Apoi, se poate merge la studii in strainatate, in curand universitati de prestigiu isi vor deschide filiale in Romania, cand vor constata ca au clienti.

Asa ca, fiecare colectiv va trai asa cum isi pregateste acum oferta. Angajeaza oameni de slaba calitate, care ii vor goni pe studenti, asta e, isi merita soarta.

Multi se uita in sus la ministru. Sa faca el ordine in concursurile de angajare. Dar nu e asta rolul unui ministru. Nici nu are parghiile necesare. Nici nu e bine sa si le creeze. Maine poimaine vine un alt ministru care, eventual, le-ar folosi sa plaseze clientela partidului in posturi universitare. Un ministru nu tine loc de „sistem”. Ministrul Funeriu a reusit sa treaca un cadru legislativ corect, o legislatie secundara in curs de implementare. Mai departe e rolul sistemului sa profite de acest cadru. Sau nu.

Exemplul bacalaureatului din vara.

Daca „sistemul” de invatamant preuniversitar nu avea 40.000 de cadre didactice, inspectori, directori, care sa fi preluat mesajul ministrului, „faceti un bacalaureat cinstit”, aveam tot 80% procent de promovare, cum am avut in anii trecuti. Indiferent ce-ar fi facut si spus ministrul. Opreau camerele de supraveghere, gaseau smecheriile prin care sa fenteze regulamentul. Mai ales ca aveau in spate experienta ultimilor ani. Dar nu. „Sistemul” a vrut altfel. A vrut sa arate ca se poate si altfel. Si la sesiunea din toamna s-a intamplat la fel. Mai putin in judetul Mehedinti si in alte 2-3 judete, in care procentele de promovare au fost neverosimile. Aici abia intervine ministrul, care a trimis corpul de control, sa verifice cele cateva zeci de centre de examen. Daca se intampla acelasi lucru in toata tara, in mii de centre, nu existau resursele umane si materiale pentru verificarea acestora.

Citeste tot artiolul si comenteaza pe Contributors.ro