Problemele esentiale din educatie, vazute de ONG-uri: gradinita obligatorie si calitatea profesorilor. Plus: In ultimii 2 ani la olimpiada nationala de matematica nu a ajuns niciun copil de la o scoala sateasca

Educatia timpurie prin introducerea grupei mari de gradinita ca obligatorie si formarea adecvata a profesorilor sunt doua dintre obiectivele identificate de ONG-urile din educatie. In plus, in gimnaziu la literatura Romania are „cea mai nationalista programa analitica, in sensul ca nu facem literatura universala”, a declarat Sorin Ionita de la Expert Forum. La o selectie in functie de numarul autorilor straini prevazuti in programa scolara, Romania este la coada, a precizat acesta. Pe de alta parte, Alexandru Ghita, presedintele Asociatiei Educativa, a sustinut ca „statul nu are capacitate si viteza de reactie pentru a livra un serviciu educational performant (…). Exemplul statelor puternice si care conduc inovatia sunt cele in care sunt foarte multi actori privati”.

Dezbaterea referitoare la teme din educatie a fost organizata marti, 24 septembrie, de fostul ministru al Educatiei, Daniel Funeriu, la Fundatia Miscarea Populara. Citeste mai jos cele mai importante declaratii ale reprezentantilor ONG-urilor prezenti la discutie.

Sorin Ionita

Foto: Agerpres

Sorin Ionita, Expert Forum:

• O problema este cum ar trebui schimbata predarea stiintelor naturii (Fizica, Chimie) la gimnaziu si prin ce difera Romania in predarea citirii, a literaturii. Am constatat ca la Literatura – si nu compar cu Franta, Marea Britanie, ci cu tari cu limbi mici, cu Ungaria, Polonia, Slovacia – noi avem cea mai nationalista programa analitica, in sensul ca nu facem literatura universala.
• Copiii romani nu citesc marii autori universali, ci tot felul de autori marginali, in masura in care citesc ceva. Programa este chitita pe asa ceva.
• Ca dovada ca noi zicem: dam examen la Limba romana, nu la Literatura. Atunci copiii ies din scoala fara sa aiba idee de Dante, nu imi fac iluzii sa faci Shakespeare in scoala generala, dar o idee, o forma de predare macar.
• In Polonia se poate si are tot o limba mica, nu e globala, in Slovacia de asemenea se poate. Ne-am uitat pe procente: cat din autorii studiati sunt straini. Romania este la coada.
• Nu am auzit niciodata un partid vorbind despre asta. Se prea poate ca problema sa nu fie populara, pentru ca instinctul nu de a discuta teme interesante si de a forma oameni, ci de a forma cetateni romani si o identitate nationala prin limba romana si autorii pe care ii studiem, nu de a pune copiii sa reflecteze asupra unor teme universale. Cine dintre decidenti isi va asuma macar sa puna aceste intrebari, nu sa si raspunda?

• Cu stiintele naturii e si mai complicat: avem o mare problema cu modul de predare. In gimnaziu intra ca materii Fizica si Chimia intr-un mod respingator. Daca nu au noroc cu niste profesori cu totul geniali, copiii sunt respinsi, nu inteleg de ce au nevoie de lucrul ala.
• Nimeni nu ii explica copilului de ce sunt chestiile astea din fizica importante. Si sfarsim cu cetateni care au diplome, dar carora le scapa un tip de explicatie. Poti sa uiti formule, dar ramai cu o formatie si cu un fel de discernamant in viata, cand vezi niste lucruri, ti se aprinde un bec cand ceva nu e in regula, nu mai crezi chiar orice asa. Ai un discernamant format. Aceasta chestie se scapa la noi.
• Asta e un obiectiv pe care eu as dori sa il aud afirmat si pana la urma ajungi la un fel de structurare a programelor. Despre stiintele naturii si citire as vrea sa aud mai mult, nu despre cum bagam calculatoare si PC-uri, pentru ca senzatia mea din alte tari unde am vazut calculatoare in scoli este ca nu fac nicio diferenta asupra lucrurilor despre care am vorbit, care sunt un fel de intelegere fundamentala si unde factorul cheie este omul din clasa care preda si poate sa predea cu creta pe tabla.
• Nu vreau sa mai aud de olimpici, desi fiul meu e olimpic. Olimpicii se descurca singuri, sigur, nu trebuie neglijati, dar nu trebuie sa fie tinta prioritara a politicii publice a statului, ci grupurile lasate de izbeliste.
• Cohorta la nivel de liceu mare este in scoli profesionale, asa cum au fost ele rebotezate de-a lungul anilor, si noi acolo trebuie sa mergem cu acele obiective: sa stie sa citeasca, sa interpreteze un text, sa spuna care este ideea principala a unui fragment pe care l-au citit.
• Cum facem ca grupurile mari de elevi sa le atingem cu aceste obiective: citirea si restructurarea predarii stiintelor naturii la un nivel extrem de elementar, dar care ar fi mai mult decat nimicul cu care raman ei acum.

Alexandru Ghita

Foto: CampusNews

Alexandru Ghita, presedine Educativa:

• Mi se pare ca provocarea este cea a unei agende mici vs. a unei agende mari. Mie mi se pare ca in viziunea de sistem sunt alte lucruri fundamentale: bani, guvernanta in relatie cu descentralizarea, capacitate de ledearship si management si resurse umane.
• Banii sunt putini, anul cu bugetul cel mai bun pentru educatie a fost 2007 – 4,02% din PIB, suntem departe de media europeana de 5,5% si suntem si mai departe de varfurile Europei.
• Pe langa cuantumul banilor astora, avem o problema de administrare, de monopol. Majoritatea acestor sume vin de la un singur furnizor de bani: Ministerul Educatiei. Cata vreme vom avea un actor cu monopol, nu vom avea o crestere a competitivitatii.

• Problema de structuri de guvernanta potrivite si de descentralizare: nu suntem descentralizati, functionam intr-un sistem profund etatist. Cata vreme inspectorul scolar judetean va continua sa faca si sa desfaca in orice judet si toti directorii si profesorii vor face asa cum spune inspectorul judetean, nu avem un sistem descentralizat. Nu e un sistem care sa impulsioneze deciziile la nivel local.
• Cata vreme vom avea un singur Bacalaureat, vorbim de un sistem centralizat. Finantarea per elev va functiona in momentul in care eu, care imi dau copilul la o scoala alternativa fata de sistemul national, as putea sa ma folosesc de banii pe care statul ii investeste in educatie. Pana atunci, daca e doar in interiorul acestui cerc inchis care inseamna operator de educatie dezvoltat de stat e degeaba. Similar si la universitati.

• Resursele umane sunt factorul cel mai important in calitatea sistemului educational. Resursele astea – oamenii aia destepti si motivati o sa vina daca restul sistemului raspunde la provocarile pe care le-am enumerat mai devreme. Mai multi bani ca sa ii putem plati mai bine, un sistem in care sa se simta motivati, apreciati si in care sa aiba o evolutie profesionala ok si una care sa nu depinda atat de mult de minister, dar in care daca au initiativa sa poata ajunge sa aiba un rol managerial, de leadership adevarat, fara sa faca asta folosind influente politice, samd.

• Eu cred ca astea sunt problemele fundamentale si daca nu le rezolvam pe astea, vom avea doar upgrade-uri la reforma. E clar pentru mine ca statul nu are capacitate si viteza de reactie pentru a livra un serviciu educational performant la nivel de operator de serviciu educational, competitiv la nivel international. Si asta din pacate se cupleaza si cu natura activitatii: in educatie, ce nu ai facut bine azi poti sa refaci in cel mai bun caz la anul.
• Exemplul statelor puternice si care conduc inovatia sunt cele in care sunt foarte multi actori privati, fie ca sunt ONG-uri sau companii. Asta inseamna America, Australia, Singapore, Marea Britanie.
• Mie mi se pare ca rolul statului in partea asta de educatie trebuie sa fie unul care sa se uite la standardele de output, nu de input, si ar trebui sa spunem: la sfarsitul clasei a XII-a omul trebuie sa aiba X competente, dar nu sa spuna cum trebuie sa arate manualul, daca sa scrie despre Shakespeare sau despre nu stiu ce.
• Lasati-i pe oamenii care au initiativa sa construiasca operatori de servicii educationale puternici si tineti-i la respect sa livreze la standardele respective. Sa aiba un rol de preventie si control a abuzurilor si sa contribuie la crearea unui cadru favorizant pentru libertate, inovatie si investitie. Asta e rolul statului, nu sa spuna daca se face Toparceanu la clasa a III-a sau nu.

Radu Gologan

Foto: Hotnews

Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic de matematica si presedintele Societatii de Stiinte Matematice:

• Dupa parerea mea, principala problema a sistemului de educatie si nu numai la noi, ci in toata lumea, sunt dascalii. Nu inseamna ca dascalii nu sunt pregatiti sau dascalii nu fac fata, problema este ca in ultimii 20 de ani s-a petrecut o tranzitie de faza: matricea gandirii copilului si a tanarului, matricea de accesibilizare, de a percepe informatia s-a schimbat fundamental. Or noi, dascalii, nu am facut nimic.
• Poate ca printre putinii care au inteles aceste lucruri acum vreo 15 ani au fost finlandezii si se vad rezultatele. Copilul vrea altceva si noi, profesorii, am ramas in acele proiecte de la inceputul secolului al XX-lea. Asta este principala problema dupa parerea mea.

• La noi exista in plus un lucru, care in alte parti s-a rezolvat oarecum complet: se vorbea de partea devalorizata a societatii. Aici putem vorbi si despre mediul rural, si de mahalele oraselor, sunt probleme. Dar ia ganditi-va: clasa intelectuala formata intre cele doua razboaie a fost in proportie de 75% provenita de la tara. Se duceau sa se faca domni si influenta lor asupra comunitatilor lor a fost extraordinara.
• Uitati un semnal pe care olimpicii il dau: in ultimii doi ani la olimpiada nationala de matematica nu am avut niciun copil de la vreo scoala sateasca. Clasele V-XII, 700 de copii din toata tara. Niciun copil de la tara.

• Ati intalnit foarte des in Romania persoane care sa nu aiba varsta sa te gandesti ca nu au facut scoala si care sa te roage sa ii ajuti sa scoata bani de la bancomat pentru ca nu inteleg ce se intampla acolo. Credeti ca vreun defavorizat din Bronx nu stie lucrul asta? Acest minim l-a invatat in scoala si cred ca de aici se trage cea de-a doua problema ca importanta: clasa cea mai de jos care nu se educa este in Romania mult mai jos decat in orice alta parte a lumii civilizate, am pierdut-o total.

Gelu Duminica

Foto: Agerpres

Gelu Duminica, Agentia Impreuna:

• Noi lucram cu romii. Cu toate ca romii au avut o existenta dureroasa, manualele din Romania se fac ca uita chestia asta. E o vorba care spune ca cine nu isi cunoaste istoria este dator sa o repete. Rolul educatiei este si de cunoastere a ceea ce a existat si nu mai trebuie repetat.
• Din pacate, atunci cand se vorbeste despre educatia cetatenilor romi se vorbeste doar despre participare, uitandu-se faptul ca ca 91% dintre copiii romani – conform studiilor – sunt inscrisi la scoala. Problema este calitatea educatiei pe care o primesc in scoala si ce se intampla in scolile din tiganime.
• Sunt scoli care s-au transformat in scoli de tigani, cu tot ceea ce inseamna calitate scazuta, in ultimii ani, fara ca ministerul sa aiba o politica coerenta pentru a dezvolta resursa umana care se afla acolo.
• Accentul atunci cand se vorbeste despre educatia copiilor romi trebuie sa cada intr-o mai mare masura pe calitatea pe care respectivii copii o primesc la clasa. Vorbim de scoli care nu au nici macar toaleta in scoala, unde elevii romi nu au voie sa bea apa de la aceeasi sursa cu elevii majoritari, si de clase separate, scoli separate.
• In clasa VIII-a ei ajung sa nu stie sa scrie si sa citeasca. Dar trec clasa.
• Sistemul educational din pacate la noi este unul dintre cele mai traditionale sisteme din Romania. A te duce la scoala echivaleaza cu a te duce la biserica, unde nu ai voie sa contesti, esti dator sa participi la slujba si din cand in cand sa mai zici Aleluia. Cam asta e si la scoala.
• Formarea initiala a cadrelor didactice este facuta fara nicio legatura cu ceea ce se intampla in realitate.
• Eurostat zice ca in 2050 vom avea 16.000 de locuitori, din care populatia de romi se pare ca se va conserva. Daca pastram aceiasi indicatori socio-economici care exista in interiorul comunitatii de romi in momentul de fata, pe un fond de imbatranire a populatiei fantastic, in 2050 nu va fi foarte bine.
• Atunci trebuie sa ne gandim daca investitia intr-o comunitate care exista aici de 800 de ani nu este mult mai ieftina si mai datatoare de dezvoltare decat sa aduci forta de munca din Est sau din Sud.
• Investitia in educatia minoritatii rome este un motor de dezvoltare sau continua sa fie tap ispasitor pentru orice se intampla in momentul de fata. Investitia in asa-numitele grupuri dezavantajate in momentul de fata trebuie vazuta ca o resursa de dezvoltare, nicidecum ca o datorie morala.
• Educatia timpurie: cand analizam sistemele de educatie in tarile care au facut performanta vedem ca investitiile majore au fost in primul rand pe educatia timpurie.

Daniela Gheorghe

Foto: Agerpres

Daniela Gheorghe, director executiv Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copil:

• Suntem de acord cu faptul ca prevenirea abandonului scolar e o prioritate. Sistemul de prevenire este aproape zero, nu exista nici infrastructura, nici autoritati, exista responsabili in cadrul legislativ, dar fara instrumente reale.
• O alta prioritate este educatia timpurie, dar si integrarea.
• O problema o reprezinta evaluarile scolilor, care se fac de obicei dupa performantele elevilor si atunci e firesc ca scoala sa ceara copiilor note mari, sa treaca copiii, pentru ca scoala nu da bine daca nu.
• Prin urmare, daca criteriile astea de evaluare s-ar schimba si acolo ar fi introdusi niste itemi in legatura cu cati copii au integrat, poate lucrurile s-ar schimba.

Maria Gheorghiu

Foto: Ovidiu Ro

Maria Gheorghiu, Asociatia Ovidiu Ro:

• Propunerea ar fi realizarea unor grupuri de lucru. Simtim nevoia unui cadru comun de evaluare a investitiilor in educatie. Ceea ce in raportul anual, pe un segment se masoara inscrieri si prezenta, pe unul doar inscrieri, pe unul performanta scolara.
• Nu exista niste indicatori si chiar daca invatamantul prescolar nu este obligatoriu, totusi el este finantat de stat. Nu exista un proiect comun de analiza a eficientei investitiilor.
• Referitor la obligativitatea invatamantului prescolar pentru varsta de 5 ani, este un pas inainte, dar nu credem ca va asigura inscrierea si frecventarea de catre copiii foarte saraci.

Daniel Funeriu

Foto: HotNews.ro

Daniel Funeriu:

• Discriminarea incepe de la urmatoarea situatie: daca intra in clasa pregatitoare copii care nu au avut o minima formare initiala prin gradinita, ei vor pierde ritmul din prima zi, ceea ce nu ii va apropia de scoala, ci ii va indeparta.
• Nu pot fi decat 100% de acord. Ideal ar fi din punctul meu de vedere ca gradinita sa fie obligatorie, dar cred ca este un obiectiv prea indraznet la ora actuala. Educatie timpurie, asta este si motivul pentru care m-am luptat cu dintii de clasa pregatitoare. Gradul de acceptabilitate a clasei pregatitoare in septembrie 2012 a fost de 23%, in decembrie 2012, dupa ce parintii i-au vazut 3 luni pe copii in scoala, gradul a fost de 93%.
• Principala problema a invatamantului din Romania este calitatea resursei umane si vreau sa trag un semnal de alarma major asupra faptului ca unica solutie prin care poate fi crescuta formarea initiala a cadrelor didatice era acel masterat didactic care se preda in toata Europa, masterat didactic care era gandit prin LEN sa fie facut doar in universitatile de top, si vreau sa trag un semnal public ca acel masterat nu a fost pus in practica cu toate ca exista un ordin de ministru care reglementa acel masterat didactic.
• Pentru a avea cadre didactice de calitate ai nevoie de trei lucruri: formarea initiala de calitate prin masterat didactic prevazut de lege, o selectie corecta, procedura de selectie prevazuta de lege eu zic ca era corecta, si o rasplata adecvata. Cred ca este esentiala focalizarea pe calitatea cadrelor didactice.
• Avem o alta problema care nu se estompeaza in timp, ci dimpotriva: foarte multi copii nu se mai inscriu in clasa a IX-a de liceu. Anul acesta este anul cu cei mai putini copii inscrisi in clasa a IX-a. Stiti bine, foarte multi copii cand termina clasa a VIII-a la scoala de proximitate, in clasa a IX-a trebuie sa mearga la un liceu in alta comuna, in alt oras; apare distanta, automat si costurile si trag un semnal de alarma: trebuie sa veghem, invatamantul obligatoriu fiind de 10 ani, sa treaca copiii de la a VIII-a la a IX-a.
• Avem atitudini care sunt aproape generalizate si care provin din mentalitati sedimentate in timp. O lege nu poate schimba mentalitatile. Numai munca in comunitate poate schimba aceste mentalitati si cred ca la asta cel putin noi fundatia ne-am propus sa lucram.