Programul WATCH de monitorizare sociala si de mediu

​1. Programul WATCH de monitorizare

Monitorizarea sociala si de mediu a proiectului Roşia Montană prevede:

• Stabilitatea fizică în zonele operaţionale precum a sistemului iazului de decantare, uzinei de procesare, haldele de roci sterile, etc.
• Stabilitatea chimică a calităţii aerului şi apelor de suprafaţă.
• Stabilitatea chimică a apei subterane
• Stabilitatea chimică a mediilor solide
• Monitorizare biologică acvatică şi terestră
• Contacte cu agenţiile de reglementare
• Probleme ale factorilor externi implicaţi (comunităţile din jurul proiectului sau mai îndepărtate)
• Factori interni implicaţi – Sănătatea şi securitatea în muncă

Actiuni participative demarate

Conform datelor puse la dispozitie de catre RMGC, proprietarul proiectului minier a inceput o serie de actiuni in acest sens:

• 2006: un grup de aproximativ 20 de ONG-uri coordonate de YAP (Youth Action for Peace) a vizitat Rosia Montana si a avut intalniri cu toti actorii implicati in problema proiectului: autoritati locale, ong-uri locale, reprezentanti ai RMGC. In urma vizitei, ONG-urile au semnat si publicat o declaratie comuna in care, cu exceptia unei organizatii de la Turda care si-a manifestat opozitia fata de proiect si a alte 3 organizatii care au adoptat o pozitie rezervata, toate celelalte au fost pozitive in ce priveste proiectul. A rezultat un ONG nou, format prin asocierea a 6 dintre organizatiile participante la vizita de studiu. Acest ONG se numeste Centrul de Resurse pentru Tineri CERT Apuseni, ONG de tineret functional din 2007.
• in anul 2007 a fost demarata o alta initiativa participativa pe monitorizarea socio-economica a proiectului si a impactului acestuia in comunitate. Prin intermediul unei institutii ce a colaborat cu RMP (proiectul RM) au fost invitati la Rosia reprezentanti din domeniul stiintelor sociale si comportamentale de la 3 institutii: Universitatea 1 Decembrie1918 din Alba Iulia, Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca si Universitatea Tibiscus din Timisoara. Acestora li s-a prezentat proiectul si s-a accentuat componenta de monitorizare participativa a proiectului. In urma vizitei s-a lansat ideea formarii unui grup de monitorizare socio-economica. Universitatile din Alba Iulia si Timisoara au hotarat sa se implice institutional si in urma acestui proces a rezultat Centrul Muntii Apuseni, functional inca din 2008 si responsabil pentru furnizarea de date si analize socio-economice.
• 2010 – Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Rosia Montana (GIMPRM) are in componenta sa reprezentanti ai mediului academic si universitar romanesc. Grupul reprezinta opiniile exclusiv stiintifice ale membrilor sai si nu angajeaza institutiile din care provin si a anuntat ca va fi sprijinit logistic de catre Rosia Montana Gold Corporation.

Legislatie si reglementari privind monitorizarea participativa

World Resource Institute a realizat o analiza a mai multor legislatii nationale cu privire la implicarea comunitatilor in proiectele industriale majore. Conform acestei analize, legislatiile nationale abordeza diferit problema: “Anumite tari au legi puternice destinate implicarii comunitatilor iar aplicarea lor este efectiva. Alte tari au adoptat legislatii bune dar numai pe hartie iar aplicarea lor nu este eficienta, in timp ce altele nu au incorporat implicarea comunitatilor in legislatie.”

Legislatie si reglementari privind monitorizarea participativa

World Resource Institute a realizat o analiza a mai multor legislatii nationale cu privire la implicarea comunitatilor in proiectele industriale majore. Conform acestei analize, legislatiile nationale abordeza diferit problema: “Anumite tari au legi puternice destinate implicarii comunitatilor iar aplicarea lor este efectiva. Alte tari au adoptat legislatii bune dar numai pe hartie iar aplicarea lor nu este eficienta, in timp ce altele nu au incorporat implicarea

comunitatilor in legislatie.” Legislatia nationala nu prevede, in Romania, obligativitatea implicarii comunitatilor in dezvoltarea si operarea marilor proiecte industriale. Exista, insa, prevederi care impun in sarcina investitorului realizarea si documentarea unui proces consultativ, prin intermdiul caruia partile interesate pot sa isi exprime opinia, pot formula opozitii si intrebari sau pot, pur si simplu, sa participe la o consultare publica

Conform Legii Mediului 137/1995 se prevede ca “Autorităţile pentru protecţia mediului şi consiliile locale vor iniţia acţiuni de informare şi participare, prin dezbatere publică privind programele de dezvoltare urbanistică şi gospodărie comunală, asupra importanţei măsurilor destinate protecţiei mediului şi aşezărilor umane.”.

Legea amenajarii teritoriului(350/2001) contine si ea prevederi referitoare la consultarea publica. Astfel, conform sectiunii a 6-a “Participarea publicului la activitatile de amenajare a teritoriului si de urbanism consta in implicarea acestuia in toate etapele procesului decizional referitor la activitatile de amenajare a teritoriului si urbanism.”

Consiliul pentru dezvoltare regională, denumit în continuare CDR, constituit la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare conform Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, este un organ deliberativ, ale cărui atribuţii includ aprobarea Planului de dezvoltare regională, denumit în continuare PDR, care contribuie la fundamentarea PND. Pentru elaborarea în parteneriat a PDR se constituie, la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, Comitetul regional pentru elaborarea PDR, denumit în continuare CRP. CRP are în componenţa sa reprezentanţi ai agenţiei pentru dezvoltare regională, ai prefecturilor, consiliilor judeţene, serviciilor deconcentrate ale instituţiilor publice centrale, ai institutelor de cercetări şi instituţiilor de învăţământ superior, precum şi reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali. Componenta participativa reprezentata de consultarea publica nu corespunde caracteristicilor monitorizarii si evaluarii participative asa cum sunt prezentate in literatura de specialitate.

De altfel, si eficienta si eficacitatea procedurii de consultare a publicului sunt discutabile. Un raport al Comisiei Europene arata faptul ca practica europeana in materie de consultare a publicului este diversa iar rezultatele nu sunt neaparat cele urmarite.