Pune-l pe Eminescu la produs – un concurs care face sa spumege pocalul?

La inceputul lunii iulie, site-ul cultural liternet.ro a lansat un concurs provocator, numit Scornelius. Cititorii erau invitati „sa-l puna pe Eminescu la produs”, cu alte cuvinte sa caute un produs care sa merite alaturarea cu numele „Luceafarului poeziei romanesti”. Propunerile curg de-atunci in valuri, desi e vorba de o gluma, nu de vreo tinta practica.

Picata intre spumele unei mari campanii nationale de identificare a „celor mai mari romani”, campania nu a ramas invizibila. Saptamanal, pe site sunt publicate si comentate rezultatele punctuale. La final va exista si un premiant, care va intra in posesia unor carti, dar e evident ca nu acesta e scopul.

Dorinta autorilor (initiator e Florin Dumitrescu, de profesie publicitar) este ca orizontul cultural al romanilor sa devina mai ondulat si mai putin calat pe comentariile invatate pe de rost in scoala. Autorii nu vor sa se faca misto de Eminescu, dar nici nu cred in intangibilitatea imaginii acestuia, care sa nu poata fi pipaita nici cu terminatiile simtului umorului.

Desi sunt sceptici fata de necesitatea „reperelor” cu care ramanem din scoala, ei nu pun la indoiala calitatea lui Eminescu de „Luceafar al poeziei romanesti”. Exemplu lor il reprezinta bomboanele Mozart, care nu sunt infierate de ministrul Culturii din Austria, ci dimpotriva, sunt vanate de turisti si considerate parte a specificului national.

Problema nu e inedita, dar e discutabila in functie de fiecare caz in parte. In nordul Italiei, mai multe companii producatoare de vin si bere au scos pe piata interna si externa, la 60 de ani dupa razboi, sticle pe care tronau etichete cu figurile si numele lui Hitler, Mussolini, Stalin. Sunt acestia branduri? Evident, nu.

Folosirea numelor si a figurilor lor e o insulta la adresa celor ucisi sau care au suferit din ordinele lor. In acest caz Constitutia trebuie sa fie aplicata.

Eminescu, prea mare pentru un brand asa de mic?

Dar ce ne facem cu Eminescu? De ce ne purtam, unii dintre noi, de parca suntem injurati de mama atunci cand cineva glumeste pe aceasta tema? Inca mai e prezent in memoria colectiva acel numar „rusinos” al revistei „Dilema”, in care o mana de tineri aveau indrazneala de a scutura putin mitul si de a spune ca poti respecta pe cineva fara sa fie nevoie sa-i freci cu periuta soclul statuii.

Despre Mihai Eminescu, ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, a spus ca ar putea fi „brand de tara”. Deocamdata e la modul imaginativ un brand mai mic (vezi caseta) pentru somnifere, sosete, carnati, apa minerala, pantofi, clinici geriatrice sau firme de pompe funebre si prezervative. Dar demitizari-branduiri ale lui Eminescu exista si in realitate.

La Timisoara functioneaza strandul Eminescu, iar la Iasi s-a desfasurat pe 15 iunie, in organizarea Muzeului Literaturii Romane si a F.C. Politehnica, „Noaptea Muzeului „Mihai Eminescu””, care a propus, in cadrul Programului „Iasiul – Orasul performantei sportive”, o discutie pe tema „Literatura si fotbal”.

Florin Dumitrescu, initiatorul lui „Scornelius”

„Ne-au venit multe raspunsuri originale, nu de putine ori denotand cunoasterea si pretuirea operei eminesciene. Ce-i drept, o parte sunt ireverentioase, chiar resentimentare, tintind nu atat spre opera lui Eminescu, cat spre mitul paraliterar „Eminescu”. Aceste raspunsuri nu sunt premiate, dar nici cenzurate.

O data intrati (vorba aceea) „in gura presei”, am asistat neputinciosi la o serie de exagerari senzationaliste, care au atras, la randul lor, reactii exagerate din partea publicului.

Printr-o avalansa de nestavilit a zvonurilor, iata-ne ajunsi atentatori la integritatea romanismului! Ceea ce s-a vrut un joc, o simulare ludica, un prilej de dezbatere e prezentat in anumite instante drept ditai malversatiunea.

Avand in vedere profilul preponderent literar al site-ului LiterNet, li s-a acordat o importanta mai mare oamenilor de litere. Raspunsurile lor vor aparea chiar zilele astea.

E acolo si George Pruteanu, care, neverificand la sursa enormitatile aflate din presa, ne-a mustruluit pentru excesul de cutezanta… dar nu s-a lasat pana n-a propus, in pur spirit „scornelian”, imprimanta Eminescu si setul de papetarie Eminescu!

Eu ca formatie sunt lingvist. Ce-i drept, literatura nu mi-e straina: am un master in studii romanice, un volum de versuri premiat… si sunt textier profesionist de pop-rock. Dar formatia riguroasa de lingvist m-a pazit de o anumita tentatie a bovarismului tipica lumii literare romanesti.

Slava Cerului, la scoala generala si liceu am avut parte de profesori de romana care ne-au incurajat creativitatea si discernamantul. Nu ne bagau pe gat referate, ci dimpotriva, ne indemnau sa mai punem mana pe cate o „Romanie Literara”, pe cate un „Caiet Critic”…”