Purtatorul de cuvant al lui Vacaroiu, Andrei Alexandru, turna elevi

Andrei Alexandru, purtatorul de cuvint al presedintelui Senatului, avea numele de cod „Adam Tomescu” si a fost recrutat de Directia III a DSS in data de 15.05 1974 ca informator, potrivit angajamentului pe care l-a semnat cu acea ocazie.

Andrei Alexandru a lucrat si pentru Departamentul Informatiilor Externe (DIE), sub numele de conspirativ „Adamescu” si a dat note informative despre cetatenii straini cu care a intrat in contact in calitate de ghid ONT, dar si despre elevi. Colaborarea sa cu Securitatea s-a intins pe perioada a zece 1974-1984, incetind in momentul in care a devenit membru PCR.

Andrei Alexandru a fost apreciat de Securitatea interna, care il considera „o persoana prezentabila cu simt dezvoltat pentru aspectele care ne intereseaza, inteligent, cu vorbire si gindire cursive, cu posibilitati pentru munca informativa”.

In schimb, DIE, ceva mai pretentios, spunea ca este „Un element indisciplinat, palavragiu si fricos, care executa numai sarcini din care avea un profit material”.

Documentele din Fondul de Retea 9599674 arata ca Andrei Alexandru a fost recrutat in 1974, perioada in care era ghid ONT, a primit numele de cod „Adam Tomescu” si avea ca sarcini „supravegherea informativa a cetatenilor straini care vin in tara noastra ca turisti, reprezentanti si directori de firme turistice”.

Turnatoriile

Intre 1972-1973, viitorul informator „Adam” a funizat „unele date interesante privind activitatea si legaturile cetatenilor straini aflati in atentia noastra”.

Notele date Securitatii sint olografe si se refera la turistii straini si reprezentantii firmelor pe care ii insotea ca ghid, la intilnirile pe care acestia le aveau sau la relatiile intime pe care le stabileau in Romania.

In 1973, cand era „candidat” pentru recrutare, „ Adam” relateaza despre un functionar al firmei SH, – „un element care consuma bauturi alcoolice in cantitati apreciabile si are o simptatie deosebita fata de sexul fiminin in ciuda faptului ca e casatorit si are o fetita de un an.

Mentionez ca soferul care ne-a insotit i-a facilitat cunoasterea unor femei dinorasul Sibiu si Brasov, cu care a cheltuit o suma mica, pe care nu a amortizat-o la sfirsitul mesei cind le-a invitat in camera de hotel…”

Intr-o alta nota din 1973, vorbeste despre un turist american „ care a lucrat ca ajutor de serif in politia SUA intr-o rezervatie de indieni din Arizona, prilej cu care mi-a spus ca este gata sa faca orice pentru bani”.

In aceeasi perioada, Andrei Alexandru este cu ochii pe delegatia firmei Skole Hausen si pe delegata firmei Falkenturist din Danemarca, despre care spune ca intentioneaza sa se casatoreasca cu „ un cetatean roman, casatorie care nu este insa facuta din dragoste, pentru ca si unul si altul se inseala reciproc”.

Viitorii insuratei sint luati imediat in vizor de Securitate, iar urmarea nu o stim.

O colaborare neintrerupta timp de 10 ani

In 1975 Directia a III trimite dosarul informatorului „ Adam” , care terminase facultatea de matematica si isi satisfacea stagiul militar la UM 01184/ E Bacau, catre Directia IV.

Ofiterii precizeaza ca in aceasta perioada „ Adam” a furnizat trei note informative, si ca toate datele furnizate „ s-au verificat pe linia altor surse, rezultind ca ilnformatorul este sincer in relatarile sale”.

Una dintre aceaste note se refera la „un elev care a avut unele manifestari negative cu privire la politica de socializare a partidului si asupra caruia s-au luatm masuri de prelucrare de catre organul de partid”.

In 1977, cind Andrei Alexandru se angajeaza la Centrul de Calcul al Fabricii de Confectii Bucuresti, dosarul de retea este retransmis la Directia a III a. Colaborarea lui „Adam” cu Securitatera dureaza pina in 1984, cind acesta devine membru de partid.

SIE avea o parere proasta despre Alexandru

Colaborarea cu SIE incepe in 1975 si rapoartele ofiterilor precizeaza ca „ a fost selectionat din rindul elevilor Scolii de Ofiteri in rezerva a MAN de catre UM 0920/G/ 313” si purta numele de cod „ Adamescu”.

Cu toate ofiterii SIE considera initial ca aceasta „corespunde scopului pentru care a fost selectionat”, in timpul verificarilor si colaborarii ajung la concluzia ca informatorul este „un element indisciplinat, palavragiu si fricos. Este dispus sa execute numai sarcini de pe urma carora poate avea beneficii materiale sau de orice alta natura”.