Purtatorul de cuvant al presedintelui turc Erdogan acuza guvernul german de sustinere a lui Gulen si ca a sprijinit puciul din 2016

Situatiei politice tensionate dintre Germania si Turcia i s-au mai pus, la sfarsitul saptamanii, cateva paie pe foc. Un purtator de cuvant al presedintelui Recep Tayyip Erdogan a acuzat Germania ca „sustine organizatia Gülen, considerata in Turcia a fi grupare terorista“, dupa cum relateaza duminica Spiegel.de. Aceasta grupare ar fi fost, in opinia guvernului turc, principalul motor al puciului esuat impotriva lui Erdogan, din vara anului trecut. Acuzatia vine in urma reinterpretarii la Ankara a uneideclaratii facute saptamana trecuta de BrunoKahl, seful serviciului de informatii externe german (BND).

In interviul dat de Kahl pentru Spiegel si citat deHandelsblatt.de, „el nu vede indicii ca miscarea predicatorului Fetullah Gülen s-ar afla in spatele incercarii de puci”. „Turcia a incercat, la diferite nivele, sa ne convinga. Acest lucru nu s-a petrecut pana acum”, a spus Kahl. Nici in ceea ce priveste acuzatiile de terorism la adresa miscarii Gülen, n-a fost de acord seful BND. El a zis ca aceasta nu este, dupa cum se pretinde, o miscare islamist-extremista, sau chiar terorista, ci „o asociatie civila cu scopul educarii religioase si seculare”.

Purtatorul de cuvant turc Ibrahim Kalin si-a rostit acuzatiile care incriminau Germania intr-un interviu dat televiziunii CNN Turk, mai precizeaza Spiegel. Publicatia germana conchide ca, in opinia purtatorului de cuvant, „declaratiile lui Kahl sunt o dovada ca guvernul de la Berlin l-a sustinut pe Gülen si, in consecinta, incercarea de puci”.

Kahl a mai declarat si ca incercarea de rasturnare a regimului Erdogan ar fi fost doar „un pretext binevenit” pentru eradicarile care a avut loc in Turcia. „Ce am vazut ca urmare a puci-ului nu s-ar fi petrecut astfel – probabil nu la fel de intens si de radical”. Prin aceasta afirmatie, seful BND face referire la oportunitatea prin care presedintele Erdogan si acolitii sai de la guvernare au concediat peste o suta de mii de functionari de stat si au arestat cateva mii de angajati din justitie, armata, presa, considerati ostili puterii.

Kalin a mai acuzat guvernul german ca ar fi sprijinit o demonstratie a kurzilor care apartin Partidului Muncitorilor, PKK, interzis in Turcia. Sambata, la Frankfurt, cca 30.000 de persoane au iesit in strada cu prilejul sarbatorii de An Nou kurd, Newroz. Kalin a catalogat sarbatoarea drept pretext de propaganda, pentru ca, pe langa aspectul festiv, s-a afisat motto-ul „NU dictaturii – DA democratiei si libertatii”.

Demonstrantii au fluturat si stegulete cu portretul sefului PKK, Abdullah Öcalan, incarcerat in Turcia, fapt interzis de curand in Germania. S-a strigat si pentru eliberarea corespondentului ziarului Die Welt, Deniz Yücel, care e cetatean german de origine germano-turca si este tinut in arest preventiv in Turcia din decembrie 2016, sub acuzatia de spionaj.

Frictiunile intre Berlin si Ankara sunt cauzate de repetatele incercari (in parte reusite) ale presedintelui Erdogan si ale ministrilor sai de a face propaganda politica in randul diasporei turce din Germania, pentru referendumul de sporire a prerogativelor presedintelui Turciei, care va avea loc in 16 aprilie. La acestea m-am referit pe larg in articolele „Dihoniagermano-turca pe referendum trece la un nivel superior, dupa acuzatia luiErdogan de „practici naziste” la adresa autoritatilor germane“,si „Reactie la abuzurile electorale din Europa ale lui Erdogan“.

Din pricina betiei de putere a fostului premier, din 2014 presedinte de stat, Recep Tayyip Erdogan, care pare ca vrea sa confiste puterea in Turcia, asigurandu-si un loc „pe veci“, lupta sa politica a trecut granitele, incepand cu santajul Uniunii Europene, prin „deschiderea robinetului de refugiati“ din Turcia si culminand cu propaganda sa electorala in tari ale UE.

In acest context a izbucnit criza diplomatica turco-olandeza, Olanda refuzand accesul in scopuri electorale al ministrilor turci. La finele saptamanii trecute s-a ajuns la un adevarat conflict diplomatic, cu violente si jigniri de „nazism european”, aruncate de la Ankara.

Guvernul german a actionat mai cu manusi, ba acordand, ba neacordand, ba restrangand dreptul ministrilor turci de a pleda public in orase germane pentru referendumul in favoarea lui Erdogan. Si guvernul german a fost acuzat la Ankara de „practici naziste“.

Aceste reactii sunt cel putin sfidatoare, in contextul in care Turcia nu a fost inca scoasa din calendarul de aderare la UE si primeste importante fonduri de pre-aderare, chiar daca Erdogan este pe cale sa-si transforme tara dintr-o democratie intr-un stat discretionar.