Putin ne-a pedepsit pe toti (de Gelu Trandafir)

Germania le tine teorii savante privind economia de piata ucrainenilor confruntati cu represiunea economica a Tarului de la Kremlin. Democratia are un pret si ucrainenii il vor plati cu siguranta. Lipsa de solidaritate are insa mai multe explicatii care merg de la lasitate si ipocrizie pina la tradare.

„Ne taie Putin gazul?” titra „Cotidianul” pe 31 ianuarie 2005. Kievul respinsese oferta „sociala” a Tarului Gazului si al Petrolului, dispus sa-i imprumute cu miliarde de dolari pe ucraineni pentru ca acestia sa compenseze explozia pretului la gaze. Gazpromul isi reinnoia ultimatumul: va „taia complet” livrarea de gaze naturale catre Ucraina.

Si atunci „cum «ne taie» Putin gazul? Le taie gazul ucrainenilor”, spunea un coleg nedumerit de titlu.

Putin ne taie noua gazul, chiar daca, tehnic, le-a oprit doar ucrainenilor furnizarea de gaze naturale. Chiar si asa sintem afectati. Presiunea in conducte a scazut cam peste tot in Europa. Uimiti de acest efect au fost doar „naivii” care credeau sau, mai degraba, se faceau a crede asigurarile date de Gazprom cum ca alimentarea europenilor nu va avea de suferit.

Si mai credeau „naivii” ca e un conflict intre doua companii, Gazprom si Neftgaz.

Problema e politica, nicidecum economica. Si ne afecteaza pe toti, fie ca sintem sau nu pe traseul gazelor rusesti catre Europa.

Prin propunerea de marire brusca de aproape cinci ori a pretului si prin decizia de a le taia ucrainenilor gazele naturale, Putin ne-a pedepsit pe toti cei care am stat cu de-a sila in lagarul sovietic crezind in valorile occidentale, fosti aliati cu forta ai Moscovei care incearca sa revina la capitalism si democratie.

E penalizata optiunea romanilor, moldovenilor, polonezilor, balticilor, georgienilor, a celor care si-au asumat o politica independenta sau vor sa o faca.

Vest-europenii, in special germanii, nu vad lucrurile la fel. Cel putin pina acum. In plina criza, cu un cinism ce se apropia de cel al ofertei de imprumut a lui Putin, Berlinul dadea Kievului lectii de economie de piata.

Dietmar Studemann, ambasadorul Germaniei, iesea la tabla si explica ABC-ul capitalist unei populatii care isi punea problema daca de la 1 ianuarie mai are cu ce sa se incalzeasca: „Pentru orice produs sau serviciu platim chiar si noi in Occident preturi la valoarea pietei”. Herr Studemann filosofa in incheiere: „Asta e viata”. Vezi Doamne, narozii de ucraineni nu accepta preturi de piata.

Iar acum mai fura si din conducte, de scade presiunea gazului pentru europeni. O spun rusii, doar.

Lectia germana despre economie are temelii puternice. La Berlin, alianta social-democratilor cu ecologistii (fostii anarhisti in slujba Moscovei trecuti la democratie) a oprit dezvoltarea energiei nucleare si a marit dependenta energetica de Rusia.

Germania si-a aruncat in aer relatiile cu Varsovia si Tarile Baltice, anuntind ca va lua gaze direct de la sursa ruseasca prin construirea „conductei baltice Putin-Schröder”. Mastile au cazut definitiv cind Gerhard Schröder a fost numit la conducerea concernului ruso-german care se ocupa de aceasta mega-afacere, la numai citeva luni dupa ce a semnat contractul cu Putin.

Si UE s-a facut in aceasta criza trimbita pozitiilor rusesti. Anuntind neimplicarea Bruxelles-ului, reprezentantul UE la Moscova, Marc Franco, a incriminat „o disputa mai degraba intre doua companii”. Doar o spusese Putin in aceeasi zi.

Sa-i lasam insa pe „naivi” in plata Domnului. „Putin scumpeste democratia altora” e un alt titlu din „Cotidianul” ultimelor zile ale anului trecut. Democratia are un pret. Cu siguranta, ucrainenii vor intelege lectia germano-rusa a economiei de piata si vor plati.

Ramine insa o mare problema pentru noi toti: lipsa de sprijin pentru o tara care incearca sa cladeasca democratia si o politica suverana. Desi nu surprinde, lipsa de solidaritate cu Ucraina aratata pina acum de aliatii europeni este de rau augur. Maximizind atuul rezervelor de hidrocarburi, Moscova ajunge sa influenteze major politica Uniunii Europene.

Daca intelegem asta, vom intelege si de ce Belarusul supravietuieste ca ultima dictatura pe continent european. Si de ce Moldova este inclusa in politica de vecinatate a UE, de ce UE nu se prea sinchiseste de conflictul transnistrean sau, atunci cind da semne de interes, o face vorbind de-a dreptul in limba rusa.