Radio Kafka: Cum isi tareste radioul public angajatii in cercetari disciplinare pentru ca au indraznit sa semnaleze nereguli interne

O cercetare disciplinara pe care conducerea Radio Romania a declansat-o impotriva unor angajati a oferit vineri catorva jurnalisti ocazia sa arunce, cum rar au ocazia, un ochi in „catacombele” institutionale ale radioului public. Un loc in care pe unde treci dai de cineva care se plange ca e cercetat disciplinar, unde responsabilii de marketing ironizeaza reprezentanti ai presei, unde, daca esti „de-afara”, n-ai voie sa mergi nici la WC fara bon de intrare si unde angajatii institutiei conduse de Ovidiu Miculescu sunt avertizati ca „au dreptul” sa nu spuna nimic cand sunt intrebati chestiuni delicate.

Context:

Doi angajati ai Radio Romania, Catalin Gombos si Alexandru Rusu, erau programati, vineri dimineata, la audieri. Mai precis, erau chemati sa dea socoteala, in fata unei comisii de disciplina convocate de presedintele-director general Miculescu, pentru faptul ca la un eveniment desfasurat in mai acestia ar fi acuzat ca la radio se practica cenzura. Doar ca cei doi nu doar dezmint ca ar fi facut astfel de acuzatii, ci au declarat repetat ca, la evenimentul respectiv, au facut in calitate de avertizori publici dezvaluiri despre o campanie dubioasa dusa pe post la RRA, prin care radioul milita impotriva unei initiative de schimbare a legii pe baza careia functioneaza. Pentru Campania aceea, de altfel, institutia avea sa fie sanctionata cu somatie de catre CNA.

Ce e avertizorul public? Pe scurt, angajatul unei institutii sau autoritati publice care, cu buna credinta, atrage public atentia asupra unor nereguli din institutia respectiva. El este protejat prin Legea 571 din 2004

In virtutea statutului asumat, cel de avertizor public, Catalin Gombos si Alexandru Rusu au invitat presa ca, in conformitate cu legea, sa ia parte la audierile programate pentru astazi. Ei reclamasera in mod repetat ca sunt tinta unor presiuni din partea conducerii, care ii trece de patru luni prin diverse cercetari si audieri, dar care nu a facut nimic, pana acum, sa analizeze neregulile pentru care, de altfel, institutia a fost sanctionata de CNA.

Mai multe ONG-uri au transmis, joi, o scrisoare deschisa autoritatilor avertizand in legatura cu presiunile la care sunt supusi cei doi. Detalii aici

La radioul public, cand mergi pe culoare sau sprijini scarile de la intrare, alaturi de un „cercetat disciplinar”, vei afla ca nu e nici pe departe singurul. „Sunt zeci” in ultimii ani, spune un sindicalist. Cand il vad pe cercetat, alti angajati empatizeaza: „si eu ma lupt de 2 ani!”; „si au am trecut prin doua comisii disciplinare”, „si eu”, „si eu”, „hai sa facem un club!”

Chiar si tu, ziarist obisnuit sa intri in institutii publice atunci cand ai nevoie, cand stai pe culoare sau pe scari la Radio Romania, in cladirea aceea masiva si decolorata din Berthelot, stai! Apoi mai astepti un pic. Privesti cum trec zeci de chinezi veniti la un eveniment cu orchestre internationale (mare eveniment, isi asigurase ascultatorii Ovidiu Miculescu, la radio, in cursul diminetii, dupa cum ne-au informat cativa angajati), privesti Antena 3 pe televizorul agentilor de paza, privesti sarma ghimpata de pe vreun gard al cladirii.

Stai pentru ca nu ai ce face: daca angajatii cercetati sunt avertizori publici, cum tot spun din mai incoace, ai dreptul sa intri. Dar daca oamenii din comisia de cercetare sustin ca habar nu au de acest statut, ca ei acum afla si ca au vazut doar ca cei doi sunt acuzati „de cenzura” (acuzatie formulata de redactorul-sef de la RRA, Nicu Popescu), nu mai e limpede daca intri sau nu.

Afli, prin sms, de la oamenii dinauntru ca nu intri. Apoi ca nu se stie. Apoi ca sigur nu. Apoi, iata, dupa circa o ora, vine cineva care ne anunta ca vom intra dupa ce aduce „bonurile de intrare”. „Cati sunteti?” „Cinci. Dar de ce?” „Sa stiu cate bonuri sa aduc”. „Pai aduceti sa fie, poate mai intra lume”. Nu se poate, trebuie sa aduca fix cinci, de undeva de departe, pentru ca mai trece vreme pana se intoarce.

Ne ia in primire doamna Gianina Negreanu, „adjuncta” la marketingul si comunicarea SRR. Pe pagina ei LinkedIn arata ca e consilier al PDG Ovidiu Miculescu. De ce am asteptat atat? o intreaba Catalin Tolontan, unul dintre ziaristii prezenti. „Asa e la noi, nu stiti?” Dar cum, de ce, cand… intreaba alti jurnalisti. Doamna ne roaga sa punem intrebari „logice”. Dar cine trebuie sa aprobe intrarea unor jurnalisti la institutia publica Radio Romania? Mai multi: intai directorul de Resurse Umane, care se ocupa si de jandarmi si paza, apoi „ar fi trebuit sa fiu si eu”, pentru ca trebuie sa semneze si omul la care se duce musafirul si nu prea e limpede cine e acel om in cazul de fata, spune, ambiguu, doamna Negreanu.

Cand plecam la drum, pe undeva prin niste culoare intunecoase, ne invita in „catacombele” Radioului. Ajungem undeva in spatele cladirii, la o „sala de curs” intunecoasa. Intrati, jurnalistii isi desfasoara sculele. Colegilor de la Epoch Times li se atrage atentia ca n-ar fi ok sa inregistreze video. Cand ei raspund ca si-au anuntat intentia si ca nu e cazul sa li se spuna ce e ok sau nu sa faca, pentru ca „fac meseria asta de noua ani”, li se raspunde ironic: „Uau!”

Comisia de cercetare disciplinara incepuse in formula de „cercetare prealabila”, de vreo ora, cand au venit jurnalistii. Era deja clar: nici Alexandru Rusu, aflat acolo in acel moment, nici Catalin Gombos, care isi astepta randul, nu aveau sa fie audiati azi.

Motivul invocat: statutul lor de avertizor public. Membrilor comisiei nu le era clar – la cinci luni de la dezbaterea publica unde Rusu si Gombos facusera dezvaluirile si la patru luni de cand CNA a sanctionat Radioul – daca cei doi erau sau nu avertizori publici! Au decis sa amane audierea pana cand serviciul juridic, reprezentat oricum de o doamna in comisie, se lamureste daca cei doi sunt ceea de ei declara cu buna credinta ca sunt – avertizori.

Doamna de la juridic cere liniste, sa poata redacta procesul verbal. Dar scrie ceva pe telefon. Doamna, puteti lasa telefonul? Nu, trebuia sa raspund la sms-uri, spune membra comisiei, apucandu-se in sfarsit sa scrie la laptop. Ne mai roaga o data sa fie liniste.

Avocata lui Alexandru Rusu cere ca Juridicul sa se lamureasca repede in privinta statutului de avertizor: clientul ei e tinut de patru luni sub presiune, trebuie sa ii fie reparata reputatia. Nu se poate chiar atat de repede, dar se vor lamuri pana pe 5 octombrie, au stabilit membrii juriului si avocatii lui Rusu: saptamana viitoare, doamna de la Juridic prezenta in comisie e in concediu de odihna.

Trei ore au discutat in cazul Rusu, despre cum sa arate procesul verbal de amanare a sedintei. Daca nu e avertizor, ce cauta presa aici? Daca e avertizor, ce mai cautam noi aici, in comisie de cercetare disciplinara? Cine a chemat presa, daca statutul de avertizor nu ii este acceptat automat? Nimeni nu isi asuma, in sedinta, macar raspunsul dat jurnalistilor, pe holuri, de Gianina Negreanu: directorul de la resurse umane si „ar fi trebuit ea insasi”, ca om responsabil de relatia cu presa.

Presedintele comisiei, Valentin Marin, o prezenta mai degraba tacuta, a spus la un moment dat, ironic: „suntem o tara de avertizori!” Avocata lui Rusu ii raspunde: „Nu suntem, desi ar trebui sa fim!”

Tarziu, cand lucrurile par sa se lumineze in cazul primului „cercetat”, cineva din spatele comisiei isi da seama ca discutiile se petrec aproape pe intuneric. Se ridica si aprinde un bec. Alta viata!

Dupa „audierea” lui Rusu, ii vine randul lui Gombos. E mai rapid, dureaza circa o ora si jumatate – presedintele de comisie oricum nu mai era si n-avea nimeni forta psihica sa mai continue. Gombos fusese chemat de la ora 11.00. A intrat la 14.00. Cat au asteptat, alaturi de el, pe la poarta institutiei, cei doi oameni care ii asistau juridic nu au primit „bon de intrare” nici macar pentru a utiliza „facilitatile” la care, in mod normal, apeleaza un om cand are o urgenta.

Anul trecut, Radioul public a incasat de la cetateni, prin intermediul taxei radio-tv, 206,7 milioane de lei. Institutia a cheltuit, in total, 396,6 milioane lei (din care 143 milioane cheltuieli cu personalul, 137 de milioane – cheltuieli cu radiocomunicatiile), potrivit propriului raport de activitate. Tot anul trecut, spre comparatie, toata piata radiourilor private a trebuit, in 2015, sa se descurce cu circa 20 de milioane de euro din publicitate, conform ultimei editii Media Fact Book.
Radio Romania avea, la 31.12.2015, 2,150 de angajati. Institutia recunoaste un singur sindicat. Adrian Moise, reprezentantul unui alt sindicat, nerecunoscut de conducere, a spus azi ca din organizatia sa, redusa in ultima vreme la doar cateva zeci de membri „70% sunt cercetati
UPDATE Blogul SUS Radio Romania, unul dintre sindicatele de la SRR, a publicat la inceputul acestui an date privind numarul cercetarilor disciplinare in anii precedenti. Astfel, potrivit datelor furnizate de reprezentantii radioului, daca in 2011 au fost 25 de actiuni de acest fel, numarul lor a scazut la doar 16 in 2012, crescand apoi treptat: 20 in 2013, 37 in 2014, 31 in primele noua luni ale anului trecut.

Pe acelasi subiect a mai scris si Catalin Tolontan.