Razboiul lui Wulff cu Bild sau lupul mancat de oi

Christian Wulff e cunoscut ca un om al „vocii blande”. Insa si lupul se ascunde uneori sub blana de oaie. Incercand sa impiedice publicarea in Bild a unui articol critic la adresa sa, presedintele Germaniei a pus mana pe telefon si a amenintat cu „despartire definitiva”, „razboi” si chiar „plangere penala”. Despre incidentul din 12 decembrie au relatat initial Sueddeutsche Zeitung si Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung. Intre timp, scandalul a luat proportii si Wulff a ajuns „ciuca bataii” pe mai toate fronturile: politic, in presa si pe internet.

In timpul unei deplasari din luna decembrie a anului trecut, Christian Wulff l-a sunat pe redactorul-sef al ziarului Bild, Kai Diekmann. Pentru ca nu l-a gasit personal, i-a lasat un mesaj pe mailbox. Mesajul continea amenintari, in cazul publicarii unui articol de dezvaluiri referitoare la creditul de 500.000 de euro, pentru finantarea casei personale a familiei Wulff. Acest credit a fost agreat de banca in 25 noiembrie 2011, in conditii extrem de avantajoase.

Wulff ar fi spus in mesaj ca „s-a intins prea mult coarda” (n.r.„den Rubikon überschritten”), facand aluzie la miscarea riscanta facuta de Bild. Presiuni s-ar fi incercat si asupra conducerii editurii Axel Springer AG, careia ii apartine bulevardierul numit. Fostul redactor-sef al Spiegel, Stefan Aust, a caracterizat telefonul dat de Wulff lui Diekmann drept „un atentat politic sinucigas”. „Cand cineva lasa un mesaj pe robot, trebuie sa-i fie clar ca acesta va fi candva cunoscut”, a spus Aust, la postul de radio WDR 2.

Intre timp, s-au trezit si alte publicatii germane, ca ar fi suferit in trecut presiuni, din partea presedintelui Wulff. „Welt am Sonntag a trecut prin experiente asemanatoare cu cele ale Bild, in timpul documentarii din vara anului trecut. Pentru a impiedica o dezvaluire, presedintele federal a intervenit masiv – nu doar la redactorul-sef, ci si la cele mai inalte posturi din editura”, scrie Welt online.

Miercuri, presedintele Germaniei a facut precizari publice, referitoare atat la creditul controversat -a carui semnare oficiala cu banca e prevazuta pentru 16 ianuarie-, cat si la concediile numite de el „la prieteni”. Oamenii de afaceri apropiati fostului ministru de land in Niedersachsen ar fi insotit delegatiile oficiale cu care acesta s-a deplasat in trecut in strainatate. Intrebarea pusa de jurnalisti a fost „de ce nu si-a platit cazarea” Wulff, pentru a elimina orice suspiciune ca s-ar fi revansat fata de acestia cu favoruri inlesnite prin functia politica detinuta.

O alta intrebare a fost de ce primul om in stat, caruia i se impune sa fie un model de morala si etalon de incredere pentru cetateni, ofera doar „transparenta cu bucatica”, la solicitarile Opozitiei politice si ale presei. In fine, i s-a cerut pozitia in problema legii privind statutul ministerial, pe care unii afirma ca ar fi incalcat-o in timpul mandatului sau de ministru de land, inainte de alegerea sa in fruntea statului.

Wulff a replicat apasat ca n-a fost „nicio incalcare”, insistand din nou pe faptul ca persoanele prin care a dobandit creditul (n.r. Egon si Edith Geerkens), ca si cele de care sunt legate concediile intrate in discutie, sase la numar, sunt „prieteni de ani de zile”, deci n-ar reprezenta relatii pur conjuncturale.

In cuvantarea sa traditionala de Craciun, presedintele Wulff n-a scos nicio vorba despre acuzele ce i se aduceau. Intre timp, pozitia sa a devenit mai deschisa. Destul de tarziu, caci in cele doua saptamani de la declansarea scandalului, mass-media germana si internationala l-au luat sub asalt.

La intrebarile adresate de Welt online avocatului lui Wulff luni, daca Presedintele a vorbit cu jurnalistii despre consecintele publicarii detaliilor cu privire la creditul imputat si daca intr-adevar i-a amenintat cu plangere penala, raspunsul a fost: „Despre convorbiri intre patru ochi si telefoane, domnul Wulff nu da detalii, din principiu”. „Libertatea presei este pentru Christian Wulff un bun de seama”, a mai scris avocatul acestuia, in raspunsul trimis la Die Welt.

Uniunile germane de jurnalisti au luat si ele pozitie. „Cine e persoana publica si are o functie, trebuie sa poata suporta si critica la adresa comportamentului sau”, a declarat Seful Deutsche Journalisten- Union (DJU), Ulrich Janssen. „Aceasta e valabil pentru orice detinator al unei functii publice, iar presedintele statului nu face exceptie”, a adaugat el.

„Este datoria fundamentala a jurnalistilor sa intrebe critic si sa cerceteze in amanuntime. Ei trebuie sa insoteasca critic munca zilnica, dar si comportamentul reprezentantilor politici, chiar daca celor vizati nu le e intotdeauna placut”, a precizat si Hans-Joachim Fuhrman, din conducerea Asociatiei Federale a Editorilor de Ziare (Bundesverband Deutscher Zeitungsverleger -BDVZ).

Cu presa si avocatii, Wulff e deja in razboi. Numarul plangerilor inregistrate impotriva sa la procuratura din Hanovra se ridica la 20, scrie Die Welt. Ancheta n-a fost inca declansata, ca urmare a vreuneia dintre ele. Procuratura zice ca o va face, doar cand exista indicii clare de fapta penala. Iar acestea n-ar exista. In cazul „Bild”, cuvantul care se vehiculeaza tot mai des e „presiune”.

Iar parca pentru a confirma proverbul „cine seamana vant, culege furtuna”, prin telefonul sau neinspirat, Wulff a intrat nu doar pe mana presei, ci si a sutelor de mii de papagali galagiosi, cu sau fara nume, de pe internet, pe mana glumetilor de ocazie si a satiricilor de profesie. S-a inventat si un nou verb, in jargonul folosit de acestia: WULFFEN, pornit de la amenintarea facuta de Presedinte, al carui nume e apropiat fonetic de Wolf, care inseamna „lup”.

Iar comunitatea satirica n-are granite, in imaginatie. Marti, postul de radio FluxFM propunea ascultatorilor un joc alfabetic. „Cautam un nou Presedinte de stat. Cu C”, suna propunerea. WDR 5 prelua telefoane in care ascultatorii mimau telefonul dat de Wulff lui Diekman, de la Bild. Tagesspiegel online trece in revista o serie de idei nastrusnice din seria „furtunii de batjocura” (Spott-Sturm) ce a cuprins vioaia comunitate, lacoma de scandaluri.

In capul paginii din Tagesspiegel, sta ilustratia satiricului Titanic, care in formatul tabloidului implicat in scandal titreaza, langa poza lui Wulff; „Acest papa-lapte e santajistul lui Bild”.

Demisia de voie sau de nevoie a lui Christian Wulff ar fi fatala coalitiei de guvernamant actuale. Dupa surprinzatoarea demisie de anul trecut a lui Horst Köhler si impunerea cu chiu cu vai, in al treilea tur de vot in Adunarea Federala, a lui Wulff, favoritul Angelei Merkel, Germania s-ar putea afla intr-un impas, chiar la varf.

Liberalii aflati la guvernare alaturi de crestin-, si social-democrati au o sustinere politica mai mult decat firava, de sub 2% in sondaje. Un nou candidat la Presedentie al Uniunii e greu de crezut ca va iesi la vot. Dupa cum arata insa diverse sondaje facute de presa online, in randul cititorilor, sustinerea populara a actualului Presedinte pare a fi in cadere libera iar lupul incepe sa fie mancat de oi.