Reacție rapidă: Alegerile locale din Turcia. De ce a fost înfrînt partidul președintelui Erdogan?

Ieri, 31 martie în Turcia au avut loc alegeri locale generale. Apatia, indiferența și sentimentul de deznădejde, pe care le-am observat printre turci înainte de aceste alegeri sunt în totală opoziție cu starea de bucurie, speranță și beatitudine de după alegeri. Această campanie electorală a fost una dintre cele mai plictisitoare campanii pe care am avut ocazia să le urmăresc de când mă aflu în această țară. Unul dintre motive ar fi ideea că votul turcilor nu ar mai putea schimba nimic în țara lor. Dar rezultatele alegerilor arată că electoratul de aproximativ 62 milioane de turci poate suprinde. Numărarea totală a voturilor arată o înfrângere destul de clară a AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării, condus de președintele Erdogan).

Violeta Stratan İlbasmış a făcut studii de doctorat la Universitatea Marmara din Istanbul, Facultatea de Comunicare. Colaborează cu ziarul național „Cumhuriyet” din Turcia.

Bătălia principală s-a dat pentru cele mai mari orașe ale Turciei: Istanbul, Ankara și Izmir. Acestea au fost conduse până acum de primari ai Partidului Popular Republican – partid de opoziție din Turcia (CHP – partid fondat de Mustafa Kemal Ataturk). Primarii candidați din partea AKP au depus eforturi incomensurabile pentru a câștiga aceste orașe, dar nu le-a reușit. Mai mult, candidații din partea partidului de opoziție CHP au câștigat alegerile și în alte mari orașe ale Turciei, pe care multă lume nu credea că acest partid le-ar putea câștiga. Este pentru prima oară de la apariția AKP pe scena politică din Turcia când CHP reușește să se claseze pe primul loc la nivel național.

În Turcia există o expresie pe larg folosită în presă: „Cine câștigă Istanbulul, câștigă Turcia!”. Istanbulul, metropola în care locuiesc 16 milioane locuitori a fost miza cea mai mare a acestui scrutin electoral. Actualul primar al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, este unul dintre cei mai populari politicieni din Turcia, dar și cel mai puternic politician din opoziție.

În capitala Turciei, orașul Ankara alegerile au fost câștigate de către Mansur Yavaș, un primar foarte popular, nu doar în Ankara, ci și în toată Turcia. Atât Ekrem Imamoglu, cât și Mansur Yavaș sunt văzuți drept potențiali candidați ai opoziției turce pentru alegerile prezidențiale din 2028.

Orașul Izmir, considerat a fi un adevărat oraș-cetate al valorilor democratice, libertății și drepturilor omului nu a surprins opinia publică din Turcia. Candidatul Partidului Popular Republican a câștigat și de această dată alegerile.

De ce totuși partidul condus de președintele Erdogan a fost înfrânt în aceste alegeri? În opinia mea, iată care ar putea fi cauzele:

• Criza economică gravă în care s-a pomenit Turcia este motivul cel mai important, care a influențat rezultatele acestor alegeri. Din 2018 Turcia se află într-o criză economică fără precedent cu o rată a inflației galopante. Pentru o comparație, în 2010 rata inflației în Turcia era de 6,4 la sută, iar în 2023 a atins cifra de 64,8 la sută. Unele studii însă vorbesc despre o cifră mult mai mare. Lira turcească s-a devalorizat enorm, puterea de cumpărare a populației a scăzut. Autoritățile au promis să facă din Turcia un „rai” pentru importatori și exportatori, dar între timp traiul în Turcia a devenit un adevărat chin pentru proprii cetățeni, care încearcă să facă față cu greu prețurilor foarte înalte la produsele de consum de bază. Dispariția clasei de mijloc prin existența unui decalaj înalt între săraci și bogați este un rezultat al politicilor financiare greșite aplicate ani la rând. Unul dintre segmentele societății afectate poate cel mai mult de această criză sunt pensionarii. O mare greșeală a președintelui Erdogan a fost menținerea valorii celei mai mici pensii cu mult sub salariul minim pe economie. Pensia minimă în Turcia este de 10.000 lire turcești (285 euro), pe când salariul minim este de 17.000 lire turcești (486 euro). Mai în glumă mai în serios, comentatorii turci spun că anul 2024 trebuie declarat să fie „Anul Pensionarilor Turci!”. Îmi voi permite să citez una dintre cele mai cunoscute jurnaliste turce Banu Avar, care a afirmat următoarele: „Alegerile locale au avut o atmosferă de alegeri generale, unde votul a 13 milioane de pensionari a fost decisiv. Numele adevăratei opoziții este „sărăcia”!

• În cursa politică au participat 34 partide politice, dar care nu au format coaliții. Astfel voturile au fost dispersate. Cei supărați pe AKP au ales să își dea votul pentru partide cu care AKP a făcut coaliție în trecut. Unul dintre aceste partide este Noul Partid al Bunăstării (YRP, radical islamist), condus de către Fatih Erbakan, fiul fostului prim-ministru al Turciei, Necmettin Erbakan. Criticile aduse AKP pentru menținerea relațiilor sale comerciale cu Israel după atacul său asupra Fîșiei Gaza și alte nemulțumiri acumulate fac din YRP o stație pentru cei care s-au rupt de guvern, dar nu doresc să se alăture opoziției. Conform distribuției voturilor partidelor din Turcia, acest partid ocupă locul 3 (6,16 %) după CHP (37, 64%) și AKP (35, 57%).

• La nivel local conducerea AKP nu a aplicat cu succes politici sociale care ar fi dus la redresarea sau ameliorarea vieții femeilor, tinerilor, vârstnicilor sau altor categorii ale populației. Primarii CHP din marile orașe au înregistrat succese la acest capitol, lucru care s-a reflectat și în rezultatele scrutinului.

• Conducerea AKP în frunte cu președintele Erdogan a fost criticat cu înverșunare de către presa de opoziție și politicienii din opoziție pentru cheltuielile de întreținere exagerat de mari ale Palatului Prezidențial unde își are reședința președintele. Regimul autoritar sau dacă e să fac o traducere din turcă „regimul unui singur om” a fost asul din mîneca opoziției. La moment Turcia este clasificată ca având un regim hibrid, combinând elemente de democrație formală și autoritarism.

• Candidații AKP din marile orașe ale Turciei nu au fost persoane politice influente, puternice și carismatice. Carisma, autoritatea și experiența președintelui Erdogan a eclipsat figurile acestor politicieni, aceștia rămânând oarecum în umbra președintelui. Nu în zadar, mai mulți comentatori au afirmat că aceste alegeri se vor da între Erdogan și candidații partidelor din opoziție. Candidatul AKP la primăria Istanbului, Murat Kurum, fost ministru al Mediului şi Dezvoltării Urbane a fost criticat dur pentru activitatea sa de la minister. Candidaul AKP la primăria capitalei Ankara, Turgut Altinok a fost implicat în scandaluri ce țin de averea deținută de acesta (apartamente de ordinul sutelor, locuri de pămînt, etc.) ceea ce a determinat presa din Turcia să-l numească „baron imobiliar”.

Özgur Özel, președintele Partidului Popular Republican (CHP) cu lacrimi în ochi într-un discurs rostit în seara alegerilor a afirmat că „rezultatele alegerilor au arătat că alegătorii turci își doresc o nouă politică în Turcia. Astăzi, alegătorii au decis să schimbe imaginea de 22 de ani a Turciei”. Președintele Erdogan însă în discursul său a declarat că: „ Ziua de 31 martie nu este un sfîrșit, ci este un punct de cotitură. Câștigătorul acestor alegeri este democrația noastră”. –Citeste restul articoluli și comenteaza pe Contrbutors.ro