Rectozaurii nu se lasa dusi din universitati

Mare suparare mare. Rectorii care trebuie sa paraseasca functiile in urma alegerilor, pentru ca au depasit sau vor depasi in curand varsta de 65 de ani si trebuie sa se pensioneze conform noii Legi a Educatiei Nationale, cauta tot felul de subterfugii de amanare a deciziei de pensionare, in speranta revenirii USL la guvernare si schimbarii legii care ii trimite la pensie.

Asa se intampla si la universitatea UBB Cluj (Babes Bolyai), unde rectorul si profesorii aflati in prag de pensie se agata cu dintii de fotolii, in asteptarea alegerilor din toamna.

In majoritatea tarilor europene exista o varsta limita, la care universitarii se pensioneaza, 65 sau 68 de ani. Asta nu inseamna ca sunt eliminati complet din viata universitara. Doar ca isi pierd functiile de conducere, si aici este durerea cea mare.

(“Art. 289. – (1) Personalul didactic şi de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de

65 de ani.

(2) În învăţământul superior de stat, particular şi confesional se interzice ocuparea oricărei funcţii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universităţii, după pensionare. Mandatele celor care deţin funcţii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universităţii, încetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare”….

(4) Cadrele didactice şi de cercetare care conduc doctorate se pensionează la împlinirea

vârstei de 65 de ani şi pot:

a) conduce doctoratele în desfăşurare la data pensionării până la împlinirea vârstei de

70 de ani;

b) după împlinirea vârstei de 65 de ani pot conduce noi studenţi-doctoranzi numai în

regim de cotutelă împreună cu un cadru didactic şi de cercetare care nu împlineşte vârsta de pensionare pe toată durata desfăşurării doctoratului respectiv.”)

In plus, nimic nu-i opreste sa faca cercetare, singuri sau in echipe si sa publice in reviste prestigioase, cu atat mai mult cu cat nu mai sunt prinsi in activitati administrative.

Ei bine, gaselnita de ultim moment, votata in Senatul UBB Cluj, aflat pe ultimii metri ai mandatului, este intrarea in an sabatic a pensionabililor, in frunte cu actualul rector, Andrei Marga.

Iata ce spune legea: Art 288 (5) Profesorii și conferențiarii titulari sau directorii de granturi

care timp de 6 ani consecutivi au derulat granturi de cercetare și au funcționat în aceeași universitate pot beneficia de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, aceștia beneficiază de până la un salariu de bază, cu aprobarea senatului universitar, și își păstrează calitatea de titular, dar sunt scutiți de efectuarea activităților din fișa postului.

In articolul referitor la pensionare nu se precizeaza vreo posibilitate de a amana pensionarea printr-un an sabatic. Daca legiuitorul dorea acest lucru, il mentiona. Apoi, anul sabatic are o logica in interiorul prevederii: cercetatorii sa-si poata definitiva granturile de cercetare, sa-si incarce bateriile, pentru o noua etapa in activitatea de cercetare si didactica. Ori in prag de pensie de ce sa-ti mai incarci bateriile un an? Ai timp destul dupa pensionare!

In plus: unii din profesorii propusi nu au functionat timp de 6 ani consecutivi ca titulari in UBB, alti profesori propusi nu au avut continuu granturi de cercetare in ultimii 6 ani, toti depasesc varsta de pensionare, ori contractul de an sabatic inseamna o conventie intre o persoana activa si o institutie, nu intre un pensionar si o institutie.

Fortarea legii in acest caz are implicatii penale: Abuzul in serviciu contra intereselor publice (art. 248 Cod Penal), situatie ce poate fi sesizata organelor penale ale statului de catre orice persoana fizica sau juridica.

Intr-un comunicat de presa intitulat „Galceava esecurilor” (?) , conducerea UBB Cluj compara actuala aplicare a legii cu actiunile legionarilor!

„aşa cum în anii treizeci rectorul Ştefănescu-Goangă era atacat de smintiţi, cum în 1940 Emil Racoviţă era umilit de tot felul de parveniţi …în zilele noastre, o mână de inşi fără acoperire profesională şi civică şi cu eşecuri cunoscute la activ se străduieşte să elimine, sub pavăza unei legi eronate, vârfurile profesionale ale acestei universităţi. A fost şi este datoria noastră profesională şi patriotică, ca Rectorat, să reacţionăm şi să spunem lucrurilor pe nume…. Din păcate, ideologiile şi acţiunile de tristă amintire ale istoriei se repetă, chiar dacă la noi se vorbeşte mult înainte de a citi.”.

Acestea sunt ultimele convulsii ale unei generatii de dinozauri universitari care nu vrea sa plece la pensie, sa inteleaga ca epoca lor a luat sfarsit. Ca poate altii, mai tineri, pot face mai multe pentru universitate.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro