Referendumul: O bataie de joc nationala

Inainte de a stabili daca, in calitate de aparator al statului de drept, e bine sau nu sa mergi la referendum, sa stabilim mai intai ca simplul fapt ca suntem fortati sa avem de a face cu toata aceasta poveste acum, ca si cand aceasta tara nu ar fi avut altele mai importante de facut, este esentialmente o bataie de joc nationala, o insulta la adresa cetatenilor responsabili si in ultima instanta la adresa poporului roman, privit in ansamblu.

Referendumul este o bataie de joc nationala, inainte de orice pentru ca pleaca de la premisa ca cetatenii romani sunt stupizi, neinformati sau primitiv-motivati si ca nu pot discerne intre, pe de o parte (a) o chestiune care poate fi rezolvata la urne in ciclul electoral normal (inlocuirea unui lider incompetent sau nepopular) si pe de alta parte (b) o lovitura politica de forta organizata de o grupare cu interese politico-economice bine definite.

Dupa ce verdicul de mascarada politica si bataie de joc nationala este dat, fiecare cetatean poate sa faca ce vrea: sa voteze sau nu, sa bata campii impartial si echidistant pe Facebook sau in mass media, sa fie indignat sau s-o lase balta etc. Dar, fapt este ca -daca ne degajam de emotia si turbulenta momentului si privim la rece lucrurile- acest vedict este inatacabil: vrem, nu vrem, suntem obligati sa avem de a face cu o mare bataie de joc nationala.

Sunt doua modalitati de a explica lucrurile. Cea directa, pe sleau. Cea tehnica si mai sofisticata.

Direct si pe sleau

Ieri Ciprian Ciucu scria foarte bine” “Şi toate astea pentru ce? Merită, măi iresponsabililor, toată tevatura asta?!” Chiar asa: Merita? Cine face acum nota de plata? Cine achita nota de plata? Imaginea tarii, prioritati date peste cap, timp, energii pierdute? Mediul de afaceri, curs de schimb, rezerva valutara? Locul in Europa si relatia cu mecanismele de monitorizare? Reputatia in NATO de partener stabil si serios? Tulburarea ciclului politic? Pervertirea actului de guvernare? Cu ce pret? Si pentru ce? Care este marele bine public ce rezulta din tot acest circ?

Si cu ce justificare politica si constitutionala? O desfasurare de evenimente care privita la rece, te lasa mut. O grupare de politicieni a caror mentaliate si atitudine au fost plastic definite de Ion Cristoiu ca a unor “derbedei, huligani si cutitari”, intra cu picioarele in statul de drept, rastoarna ordinea constitutionala si institutionala, produce un document de acuzare la adresa Presedintelui tarii, un document care prin inconsistenta sa de acum inainte va genera stupoare si ilaritate oricarui cititor educat in veacul vecilor, si astfel pune in miscare o serie de evolutii care ar trebui sa culmineze cu un referendum. Un referendum, lucid vorbind, a carui singura ratiune de a fi este pura vointa politica a acestui grup transpartinic de interese.

Nimic, in afara virusarii mecanismelor statului de drept si vointa politica perversa a acestora nu justifica cele intamplate. Electoratul voia sa pedepseasca PDL si pe presedinte? A avut si avea in decurs de mai putin de 6 luni ocazia sa o faca de doua ori, pe caile normale ale statului de drept si democratiei, la urne.

In plus, nimeni nu poate sa spuna clar care este acea fapta grava anti-consititutionala comisa de Presedinte pentru care ne aflam in actuala situatie. Ii intrebi cu dorinta sincera de a afla care este fapta. Imposibil sa intelegi ceva de la ei. Nici de la pucisti, nici de “impartialii” echidistanti care nu se lasa cuprinsi de emotii si judeca, nu-i asa, la rece. Ii tot dau zor ceva cu democratia, vointa populara, poporul suveran, sondaje de opinie.

Pucistii USL si apologetii lor clameaza ca reprezinta vointa poporului, a majoritatii sau – in rarele momente cand in discursul lor adie o briza de rationalitate – ca ei nu fac decat sa reprezinte principiul democratic. Ce poate fi mai democratic decat intoarcerea la popor si consultarea poporului?

Atat. Asta e tot. Si pentru asta trebuie sa confisti Monitorul Oficial si sa-l faci arma politica, sa calci in picioare proceduri si cutume ce au fost greu inradacinate intr-o tara cu o cultura democratica oricum fragila, sa bulversezi economia nationala, sa pui in pericol o politica externa care de bine de rau ne tine ancorati in comunitatea nord atlantica?!

Dar deja am ajuns intr-un punct in care vorbim cu si despre patura post-alfabetizata si semi-literata a adeptilor puciului. Lor se adauga si impaciuitoristii impartiali care nu sunt capabili sa vada nici o linie de demarcatie clara intre statul de drept si negarea sa, intre sustinatorii statului de drept si huliganii politici care il ataca. Doar asa, nuante de gri care au nevoie de obiectivitatea lor echidistanta pentru a fi sortate si organizate.

Asadar, trecem la partea mai tehnica.

Cum vine treaba cu statul de drept si democratia

Intr-adevar, trebuie recunoscut ca atunci cand se vorbeste despre “ popor”, “vointa majoritatii”, “majoritatea cetatenilor” etc. si apelul la acestea prin intermediul urnelor, adica al votului, este vorba despre principiul democratic: Cetatenii, poporul au cuvantul in actul guvernarii. Decizia politica se face agregand vointa si preferintele cetatenilor. Nimeni nu contesta asta.

Ceea ce se uita insa este ca statul de drept este in ziua de azi o contrapondere exact la principiul democratic. Sau mai bine zis, statul de drept nu este doar un instrument de determinare, rafinare, agregare si regularizare a vointei si preferintelor cetatenilor dar si unul de metinere in frau a acestora. De ce? Pentru ca statul de drept este mecanismul prin care in lumea civilizata se incearca blocarea oricarei forme de tiranie si autoritarianism: a regelui, a parlamentului, a guvernului, a oligarhilor, a presedintelui, a artistocratilor, a capitalistilor, a proletarilor si da, a “poporului”, mai ales a “poporului”.

Ideea de a recunoaste primatul poporului sau mai bine zis al cetateanului, cand e vorba de marile decizii colective si publice, e un lucru. Ideea ca orice ii trece prin cap unei majoritati de cetateni la un moment sau altul, este automat corect si legitim, e altceva. Primul este principiul democratic. Al doilea este principiul populismului si al anarhiei.

Azi o majoritate crede ca toate averile mai mari de 10 mii de euro trebuie confiscate. Maine alta ca viitorul economiei nationale tine de cresterea viermilor de matase. Azi o majoritate crede ca oltenii n-ar trebui sa aiba drept de vot. Maine alta crede ca ca trebuie sa trecem la Islam. Azi o majoritate crede ca Hagi merita sa fie intronat ca rege sau daca nu, macar facut presedinte pe viata. Maine ca trebuie dat imediat jos si inlocuit cu Banel Nicolita.

Faptul ca o opinie se intampla sa fie majoritara la un moment dat, nu inseamna ca ea trebuie sa devina automat legea locului sau politica de guvernare. Institutiile statului de drept asigura exact acest proces prin care volatilei, confuzei si de cele mai multe ori nesustenabilei opinii majoritare i se interpune un sistem de reguli, proceduri si mecanisme prin care se introduce o oarecare ordine si o oarecare aliniere la anumite norme substantiale si procedurale de justitie.

Prin institutiile statului de drept, legea – normele si procedurile- trece deasupra vointelor, fie ele individuale (regi, ministri, potentati) fie colective (popor, clase sau grupuri sociale). Domnia legii inseamna ca regulile jocului nu se schimba peste noapte dupa bunul plac si fluctuatia unor opinii sau vointe ci dupa niste proceduri complexe care presupun deliberare colectiva si timp.

Aceste mecanisme si proceduri –statul de drept sau domnia legii- sunt o inventie occidentala. Sunt darul suprem in materie de organizare politica facut omenirii de catre occident. Este inventia marilor ganditori liberali clasici care au dezvoltat si rafinat aceasta idee de design institutional timp de secole. Astfel, au dat o sansa intregii lumi sa iasa din ciclul nesfarsit de regimuri bazate pe putere pura si absoluta: a monarhului, a aristocratilor, a gloatei…

Ideea de stat de drept este imparastia de stanga si drepta occidental in mod egal, e o idee ce transcende clivajele politice. De asta reactioneaza atat de dur azi Occidnetul la ce se intampla in Romania. Stanga a fost de multe ori lovita in istoria moderna exact prin tipul de pucism refendar practicat si teoretizat azi in Romania de politicieni si jurnalisti iresponsabili. De asta avem reactii atat de ferme de la stanga, de la socialisti.

Pe scurt, faptul ca cel mai putin rau dintre toate sistemele politice este democratia este o vorba adanca si corecta. Dar cu un amendament: cel mai putin rau dintre toate sistemele politice este democratia liberala. Fara statul de drept, fara domnia legilor si procedurilor, democratia nu este decat una din nenumaratele forme possible de tiranie.

Tema zilei, a lunii, a anului si poate a deceniului

De ce am facut aceasta scurta trecere in revista a unei teme bine cunoscute de cititori? Pentru a ea este tema zilei, a lunii, a anului si poate a deceniului. Pentru ca azi in disputele legate de lovitura de stat si referendum, vedem ca se joaca din nou aceeasi piesa cu care istoria moderna i-a obisnuit pe cunoscatori: Principiul democratic, intr-o forma populitsta si degenerata este folosit pentru a ataca principiul statului de drept. Vointa majoritatii este clamata de demagogi pucisti pentru a-si justifica atacul la adresa statului de drept.

Cand apar oameni politici care pretind ca vorbesc direct si nemijlocit in numele a nimic altceva decat ”poporul”, ai o problema. Cand acestia se aseaza in fruntea unui curent majoritar, clamand puterea politica in numele majoritatii, ai o problema si mai mare. Cand incearca sa obtina puterea demanteland, obstructionand, scurt-circuitand si distrugand mecanismele statului de drept, te afli in fata problemei supreme in democratiile moderne.

Sa repetam: Privite in ansamblu, toate mutarile recente, incepand de la crearea unui blocaj institutional prin transformarea Monitorului Oficial din instrument al statului de drept in arma politica, pana la incercarea de neutralizare si marginalizare a Curtii Constitutionale ne ilustreaza un caz tipic de folosirea mecanismelor procedurale ale statului de drept, pentru subminarea din interior a acestuia. Este un caz de factura clasica, ilustrand o tema centrala in literatura dedicata slabiciunilor si vulnerabilitatilor statului de drept.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro