Regiunile care contează în atractivitea demografică locală

Care sunt regiunile care contează sau nu, în influențarea atractivității demografice (AD) locale, prin imigrări/emigrări teporare sau definitive, interne sau externe? Contează mai mult regiunile istorice, regiunile de dezvoltare, județele sau ariile culturale ca grupări de județe învecinate, cu profil cultural similar, pentru cazul pe care îl discutăm aici, cel al României? Parțial am răspuns deja la astfel de întrebări într-un alt material[1]. Acum suntem interesați de aceste întrebări în special din perspectivă temporală: cum au contat respectivele condiționări regionale pentru atractivitatea demografică în timp, comparând perioada pandemiei COVID-19 cu o perioadă anterioară, pentru care dispunem de date similare?

De ce interesul pentru temă? Din simplul motiv că această analiză de atractivitate demografică la nivel local spune foarte mult despre condiționările spațiale și sociale ale schimbărilor locale. Localitățile nu funcționează autonom, ci în contexte regionale specifice. Datele disponibile public, aici și acum, despre migrația internă și internațională la nivel local sunt, pentru nu se știe cât timp, indisponibile, chiar după recensămîntul Insititutului Național de Statistică (INS) din 2021, realizat efectiv în 2022. Estimarea actractivității demografice locale la modul indirect, prin raportarea populației cu rezidența obișnuită la populația după domiciliu, s-a dovedit a fi eficientă[2], și o folosim în continuare pentru înțelegerea regională și temporală a proceselor aferente. Cu atât mai necesară o astfel de abordare cu cât datele disponibile la nivel local, referitoare la migrația internă și externă, temporară și permanentă, sunt o raritate, în contextul la care ne referim. Pentru a înțelege condiționările spațiale ale atractivității demografice locale din 2021, an de pandemie COVID-19, am apelat la anul 2011 cel pentru care avem datele similare cele mai apropiate în timp. Util, pentru început, să pornim de la situația atractivității demografice locale în 2021 și în 2011, pe județe și tipuri de localități, funcție de mediul rezidențial și de apropierea lor față de orașele mari.

Un tablou sintetic la nivelul județelor

Schimbare majoră apare, în timpul pandemiei de COVID-19, pe total țară, prin AD maximă în comunele apropiate de orașele mari (97%). Contrastul este evident, în raport cu anul 2011, când se înregistra o relativă egalitate a AD la nivelul comunelor apropiate de orașele mari, comparate cu cele depărtate (Tabelul 1). Din păcate, nu putem compara situația din timpul pandemiei cu perioada premergătoare, cea din anii 2018 sau 2019, din lipsă de date adecvate. Nu știm, în consecință, dacă schimbarea anterior menționată pentru perioada 2011-2021 este efect de pandemie, de evoluție pe termen mediu, sau de combinare a celor două efecte. Ca ipoteză am putea formula ideea că pandemia COVID-19 a accentuat o tendință preexistentă de atractivitate sporită, prin migrație temporară și prin schimbarea domiciliului. Cert este ca AD din 2021, versus cea din 2011, era mai mare în comunele apropiate de orașele mari, prin comparație cu cele depărtate de orașele mari. Situația este vizibilă în special în arii precum Ilfovul rural, din apropierea orașului-capitală București. Nu numai acolo, însă. Situția apare la fel și în comunele apropiate de orașele mari din Cluj, Timiș și din Dolj.

Surprinzătoare situația din comunele din județele Sibiu și Neamț, apropiate de orașele mari. Acestea aveau o AD inferioară celei din comunele depărtate de orașele mari. Nu știm de ce. Studii de caz sunt necesare. Dacă urmărim evoluțiile pe total județ, între 2011 și 2021,cea mai mare schimbare se produce la Iași. Aici AD scade de la 94% în 2011 la 80% în 2021, cu declin maxim la nivelul orașului Iași. Răspunsurile nu pot veni decât prin analize regionale specifice.

Un pas suplimentar spre răspunsurile la întrebările din această secțiune a analizei poate fi făcut prin aprofundare. Dacă „vom ține sub control” mai multe variabile (dezvoltarea localităților, distanța lor față de orașele mari, sau experiența de migrație în străinătate la nivel local), putem afla dacă este probabil ca schimbările menționate să apară ca efect regional specific.

Stabilitate și schimbare în influențarea atractivității demografice locale

Pentru a nu încărca, aici, prezentarea cu detalii tehnice (date de ecuațiile de regresie multiplă) menționăm numai principalele rezultate ale analizei comparative 2021 versus 2011.

În plină pandemie COVID-19, AD era mai mare în comunele dezvoltate din apropierea orașelor mari, și cu relativ puține persoane plecate în străinătate. Aceeași regularitate se regăsea și pentru 2011, dar cu o singură diferență. În 2011, apropierea comunei față de orașele mari nu conta atât de mult. Foarte probabil că acest spor de influență s-a consolidat în perioada dintre 2011-2019 și s-a accentual în perioada pandemiei.

Efectele regionale asupra AD par să fie mai vizibile în 2021, comparativ cu 2011. În 2011, AD era semnificativ mai mare pentru comunele din Ilfov, comparativ cu cele din alte regiuni istorice. Regularitatea respectivă se menține și în 2021. În plus, în 2021 mai apar două regiuni cu impact specific asupra AD, respectiv Moldova și Maramureș. Localitățile din regiunea istorică a Moldovei, caeteris paribus, tind să aibă un indce al AD mai mic (regiunea de referință în regresia multiplă fiind Dobrogea). Localitățile din Maramureș par să exercite o AD mai mare , în 2021, comparativ cu cele din alte regiuni istorice. Nu rezultă din datele avute la dispoziție de ce efectul de respingere era mai mare în Moldova și cel de atracție era mai mare în Maramureș în 2021 decît în 2011. Mai multe reveniri din țară sau din străinătate, în Maramureș, și mai puține în Moldova? Posibil, dar cu datele disponibile nu putem răspunde la întrebare.

Dacă discutăm despre efectul de regiune istorică în cele două perioade și nu despre regiuni particulare, constatarea este că impactul acesteia se menține relativ constant. Aproximativ 7% din variația AD este dat de apartenența regională a localității în 2011. Pentru 2021, procentul corespunzător este de aproximativ 6%[3].

Atât regiunile istorice, cât și cele de dezvoltare, sunt compuse din județe, ca regiuni administrative de maximă structurare. Din acest motiv poate fi relevant să urmărim, pentru 2011 și pentru 2021, efectul lor specific[4] asupra AD. Pentru ambele perioade de referință atractivitatea demografică sporită este specifică localităților din județe apropiate de capitala București și de orașul Cluj. În 2011, județele cu maximă capacitate de AD erau Ilfov, în apropiere de București, și Cluj. Pentru aceste județe atracția migratorie, de tip temporar sau definitiv, a fost maximă. AD a fost semnificativ mai mare și pentru județele apropiate de București, respectiv Giurgiu și Călărași, atât în 2011 cât și în 2021. Localitățile din județul Bistrița-Năsăud intră, tendențial, în categoria celor cu AD mare în 2021.

Dintre cele opt județe ale Moldovei, numai trei aveau, în 2011, o capacitate foarte mare de respingere demografică, respectiv Neamț, Bacău și Vrancea, din zona vestică a regiunii. În 2021, însă, sfera județelor din regiunea istorică a Moldovei cu capacitate sporită de respingere demografică se extinde, incluzînd patru județe respectiv Iași,Neamț,Vaslui,Galați.

Schimbarea majoră pare să se fi produs în special în județul Iași care este caracterizată de o stare de relativă „neutralitate” în AD în 2011, pentru ca în 2021 să devină județ de respingere demografică majoră. Am menționat deja, în analiza datelor din tabelul 1, că această schimbare s-a produs în special la nivelul orașelor ieșene. O evoluție similară, de la neutralitate în AD în 2011 la atractivitate demografică redusă apare pentru încă alte două județe din Moldova,respectiv pentru Vaslui și Galați. Toate cele trei județe sunt dispuse în parte estică a regiunii, în bandă continuă. De ce este așa? Întâmplare sau cauze comune? Evident, rămâne, deocamdată, o întrebare până apar noi date care să permită elucidarea.

Același tip de evoluție de la neutralitate la respingere demografică sporită apare și în Muntenia (Argeș, Prahova, Buzău și Ialomița), Olt din Oltenia și Hunedoara din Transilvania.

Un trend diferit, de la respingere la neutralitate în AD apare în județe din Transilvania (Covasna și Harghita) , în Tulcea din Dobrogea și în Vrancea din Moldova.

Restul județelor ne-menționate în tipologia din aceste ultime paragrafe nu par să aibă un trend specific de AD ( județele din Crișana-Maramureș, Teleorman, Dâmbovița,Vâlcea, Brăila, Brașov, Sălaj etc.).Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro