Romania care creste la Madrid

Din aprilie, in Comunitatea Madrid sunt 170.357 de romani (17% din totalul strainilor inregistrati). Pentru prima data, ei constituie nationalitatea cea mai bine reprezentata in aceasta regiune. In 2001, erau doar 13. 961. Cotidianul spaniol El Pais, preluat de Rador, scrie despre romanii din Madrid si dezvoltarea comunitatii lor.

Spania – poarta deschisa pentru romani

Romanii isi socoteau minuscula – pana acum – istorie a lor la Madrid in evenimente din secolul XX: participanti la brigazile internationale in timpul razboiului civil, dispersarea colaboratorilor nazisti dupa cel de-al doilea razboi mondial sau disidenti fata de comunism care au fixat Spania pe harta exilului. „Mici picaturi politice si culturale.

Pe atunci, asa cum a facut-o scriitorul Emil Cioran, se emigra la Paris”, spune Miguel Fonda Stefanescu, presedintele Federatiei Romanilor din Spania.

„Lumea crede ca Spania este inca un loc facil pentru incepere unei vieti noi. In plus, aici sunt formate deja retelele sociale”, explica Doina Fagadar, actrita si presedinta a Asociatiei Romania. „Caile spre SUA si Germania sau Franta sunt taiate. Destinatiile sunt Italia si Spania”.

Fagadar, care a ajuns acum 25 de ani la Madrid, isi aminteste inca faptul ca oamenii „confundau Bucurestiul cu Budapesta” si trebuia sa se duca la biserica sa auda „vorbind pe limba mea sase sau sapte persoane”.

O comunitate faramitata

Romanilor le plac in continuare zidurile bisericii. Acum sunt multi. Dar nu omogeni. Au o singura forma in comun: cea a crucii. Comunitatea romaneasca este fragmentata intre catolici, ortodocsi, adventisti si penticostali.

O diversitate religioasa care le marcheaza activitatea inca inainte de a se sui in tren, avion sau autobuz in localitatile lor de bastina (in principal Bistrita, Alexandria, Alba Iulia sau Targoviste).

Bisericile „sunt reteaua sociala de coeziune”, spune Fagadar. „Desi nu stiu daca lumea are nevoie de asa ceva”, spune ea sceptica. In biserici se afla unde sunt chiriile mai avantajoase si locurile de munca libere. „Represiunea lui Ceausescu a creat o reactie si lumea identifica amvonul cu libertatea”, spune Horia Barna, directorul Institutului Cultural Roman.

„Ortodocsii si adventistii suntem atat de diferiti incat ar trebui sa stam de vorba o saptamana ca sa explicam diferentele”, ironizeaza George Ovidiu Cimpoca, preot ortodox la biserica din Coslada, citat de El Pais. Comunitatea sa se reuneste in „cripta”. Nu este un nume simbolic, ci descriptiv: este subsolul bisericii catolice Virgen de la Luz.

Adrian Valentin Pintea, omologul sau din Alcala, subscrie la aceste cuvinte, dar evita sa detalieze: „Raneste sensibilitatea si asta nu este crestineste”.

Adventistii sunt foarte putini in Romania, unde 87% din populatie se declara ortodoxa. Sunt unii care speculeaza ca sunt mai multi reprezentanti ai acestui cult in Spania decat in Romania. In Madrid sunt mai mult de o treime. Mai ales in Arganda si Coslada. Nu muncesc sambata, nu beau, nu fumeaza; si „nu intram in discoteci”. Asta o spune una dintre credincioase, Luminita Tecu, patroana unei patiserii.

Un responsabil oficial cu rang „aproape de ministru”, care cere sa nu i se foloseasca numele „pentru ca toate acestea sunt foarte polemice”, asigura ca adventistii „sunt o secta inchisa care spala creierul. Ofera avantaje inca din Romania, loc de munca, casa si cer in schimb alte lucruri”. De exemplu, 10% din salariu, scrie El Pais.

Tecu zice ca da, este sigur cu salariul, dar „este foarte putin pentru lucrarea sociala” pe care o face biserica. Aceasta obligatie, la care ea contribuie donand „paine si branza” consta, intre altele, in a imparti mancare romanilor „care dorm prin parcuri”. Tecu asigura ca are angajati ortodocsi si ii acuza pe cei care ii considera pe adventisti ca fiind „intoleranti”.

Alin Mercas si Cristina Lincu, initiatorii ziarului „Roman in lume”, sunt ortodocsi. Desi destul de diferiti in cadrul comunitatii lor. Isi au birourile la Leganes, departe de Corredor del Henares. Ii acuza pe adventisti ca sunt „o afacere”. Ce este sigur este ca cele doua comunitati se ignora reciproc.

Fiecare provine din zone geografice distincte si isi desfasoara separat propriile activitati culturale si de intrajutorare.

Mercas, cu parul lui leonin si multimea de lanturi la gat, spune ca grosul romanilor sunt, ca si el, „ortodocsi si educati”. De asemenea, „nu sunt mandri si sunt dispusi sa lucreze sub nivelul lor”, ca sa castige mai multi bani. Salariul mediu al unui licentiat in tara lui nu ajunge la 300 de euro.

Publicatia lui, la fel ca si pagina sa internet www.romaninlume.com, a denuntat „confuzia care se face intre romani si tigani, care sunt cei care comit delicte”. Iar tiganii, penticostali in majoritatea lor, constituie a treia parte a crucii romanesti. Sunt in jur de 20.000. Unii sunt adusi de mafii si cumparati de la familiile lor ca sa cerseasca.

Altii, „fara probleme, pentru ca in padure exista de toate”, potrivit proverbului lui Barna. Atat ortodocsii cat si adventistii in marea lor majoritate neaga „romanitatea” tiganilor. Inclusiv directorul de la Fundacion Secretariado Gitano, Isidoro Rodriguez, care spune ca „unele fapte ale tiganilor romani aduc prejudicii etniei noastre”.

Mai intelegator se arata preotul Cimpoca: „Sunt limitati din cauza educatiei, trebuie ajutati”, spune mangaindu-si barba lunga. „Ii cunosc bine”, explica el. Pe multi i-a ajutat. „Unii, victime ale holocaustului”.

„Sunt hoti romani care nu sunt tigani”, protesteaza asociatiile romanesti ale acestei etnii. De exemplu, cei implicati in bande organizate de hoti sau axate pe prostitutie. In Spania, romanii care faceau parte din bande organizate constituiau anul trecut 7% din totalul detinutilor. „Sunt oameni care nu au nimic de pierdut, care ar face orice”, rezuma un expert in comunitatea romaneasca.

Dar subiectul acesta cu mafiile, stirile „ingrozitoare” cu romani implicati sunt „o anecdota”, potrivit celor consultati. „Ceea ce este relevant este ca suntem o comunitate foarte muncitoare”, subliniaza Fonda.

O colonie care creste, intre altele, din cauza „regruparii familiale”, dupa cum avertizeaza Marius Lionel Ioan, director pentru imigratie in Torrejon de Ardoz. „Vin copiii, bunicii, rudele…”.

In Romania, cu populatia intr-un continuu exod, nu este deloc rara o familie formata din bunici si nepoti. Parintii sunt in afara. Contribuind in acest fel cu aproape 20% la PIB-ul tarii. Acest lucru duce la „copii cu senzatia abandonului in Romania, adulti frustrati in Spania”, subliniaza Fagadar.

Alti copii s-au nascut in Spania sau au ajuns aici foarte mici. Astfel incat nu cunosc cultura romana. De aceea, duminica dimineata, la biserica sunt cursuri de „romanizare”. De asemenea, de cateva luni, exista invatatori romani aterizati la Madrid prin intermediul conventiilor pentru a-i invata limba pe acesti copii.

Exista si povesti vesele. De exemplu, a celor care si-au cumparat deja vreuna dintre casele pentru care se face reclama in Spania. Imobiliarele spaniole si-au deschis deja ochii asupra Romaniei. Anunturile de promovare abunda deja in cele patru publicatii in limba romana care exista in Spania. „Oamenii se gandesc sa se intoarca din cauza expectativelor pe care le creeaza UE”, spune Mercas.

In unele privinte sunt cu totii de acord. Obiceiurile, traditiile. Cum este si Ruxandra Farcas, proprietara restaurantului „Acasa” si pasionata de micile rulouri de varza cu carne tocata (sarmale – N. Red.): „Suntem muncitori, latini, veseli si europeni”, spune. Si adauga: „Suntem crestini”.