România: statul ce trebuie reconstruit
Cazul Plumb serveşte ca o hârtie de turnesol ce indică, dramatic, involuţia statului şi dezonoarea europeană la care regimul PSD condamnă România. Dincolo de opţiunea în favoarea Rovanei Plumb, (una ce probează trăinicia relaţiilor clientelare pe care se întemeiază ordinea politică fesenistă) se află realitatea impunităţii cu care se desfăşoară în România anului de graţie 2019 acrobaţiile financiare menite să acopere circuitul de bani negri, un circuit al patronajului, subdezvoltării şi al corupției.
Aventurile groteşti ale doamnei Plumb la Bruxelles ar fi fost de neimaginat în contextul unui stat capabil să îşi onoreze minimele angajamente de decenţă juridică şi politică. Într-un asemenea stat, cariera doamnei Plumb ar fost oprită, iar comportamentul său cercetat şi investigat. În România, toate aceste exigenţe nu mai înseamnă nimic acum. Involuţia instituţională accelarată provocată de asaltul şi de colonizările PSD a condus la starea de paralizie complice pe care nu o mai putem ignora.
În fapt, bilanţul anilor de după alegerile parlamentare din 2016, (bilanţ care se suprapune şi peste mandatul lui Klaus Iohannis) este vidarea de conţinut şi de relevanţă a organismelor ce dau consistenţă asigurării egalităţii în faţa legii. O dată cu regimul Dragnea, privilegiile sunt afirmate ca politică de stat: privilegiul elitei cleptocrate de a parazita şi devaliza fondurile publice, privilegiul infractorilor de a dispreţui pe victimele crimelor lor, privilegiul reţelelor de crimă organizată de a se extinde, netulburat.
De la modificări legislative la recrutarea de personal, totul a fost subordonat acestui obiectiv de cucerire şi de castrare a statului. Simbolic, nici una dintre instituţiile relevante pentru protecţia legii şi a cetăţeanului nu mai este, în acest moment, cu adevărat activă şi eficace. Tragediile în care se pierd vieţi de copii şi de adolescenţi sunt simptomul unei schimbări de adâncime: cetăţeanul şi siguranţa sa sunt irelevante. Singurul standard obligatoriu de respectat este acela al obedienţei politice oarbe.
Statul, în acest regim, este îndepărtat de la obiectivele sale legitime. Statul, în acest regim, există doar spre a exploata. Ineficacitatea sa nu este una întâmplătoare, ci una programatică. Misiunea statului, sub regimul Dragnea- Dăncilă, este doar aceea de a menţine inegalitatea de statut şi privilegiile. Statul, în acest regim, este un gardian fidel al elitei care l-a colonizat şi domesticit.
Justiţia independentă nu mai are în CSM acea voce capabilă să îi apere poziţia ameninţată. Parchetul General, DIICOT şi DNA sunt, la rândul lor, parte a acestui continent de amorţire instituţională. Poliţia şi jandarmeria sunt reduse la postura unei garde pretoriene. Tabloul nu mai este acela al unei simple degradări, tabloul este acela al unei mutaţii cu consecinţe poate ireversibile.
Ceea ce trebuie reconstruit în România, în anii de după înlăturarea fesenismului, este chiar statul însuşi. Moştenirea guvernărilor de după 2016 este cu mult mai amplă decât mutilarea legislativă: ocuparea statului de către acoliţii acestui regim este provocarea autentică pe care o vom avea de confruntat. Involuţia fesenistă a exploatat o fereastră de oportunitate unică. De aici, amploarea dramatică a ravagiilor produse de acţiunile sale.
INTERVIURILE HotNews.ro