Sa radem cu economisti. Desi, sincer, nu prea e de ras…
Doua stiri ne atrag atentia pe fluxul zilei la Hotnews. Prima ne descreteste fruntile. A doua ne face la inceput sa zambim, apoi sa ridicam din umeri, apoi… Sa le luam pe rand.
Stire mare pe Hotnews: Compania de consultanta a lui Roubini (Dr. Doom adaug aici, pentru ca nu e voie sa mentionam numele in mass-media fara precizarea tampa ca el si nimeni altul este celebrul „Dr. Doom” si fara explicatia imbecila, pentru ce ii zice asa: „Pentru ca a prezis…”)… In fine, sa reluam: firma de consultanta a lui Roubini a fost scoasa la vanzare “din cauza pierderilor estimate la doua milioane de dolari in acest an, potrivit CNBC, care citeaza surse apropiate situatiei. Compania lui Roubini a cunoscut o ascensiune rapida dupa infiintare, ajungand sa aiba 85 de angajati, insa continua sa piarda bani…. Nouriel Roubini, care se afla in Coreea in acest moment, nu a putut fi contactat, iar purtatorul de cuvant al companiei a refuzat sa comenteze.” Daca zice CNBC, probabil ca asa e…
Situatie interesanta. Fix saptamana trecuta, exact d-l Roubini prezicea cu patos ce si cum vine treaba cu viitorul capitalismului, autodistrugerea din interior a acestuia, profetiile lui Marx samd. Saptamana asta nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva d-l Roubini nu ar fi trebuit sa-si concentreze abilitatile premonitorii asupra propriei firme cu 85 de angajati si autodistrugerea din interior a acesteia. Adica sa lase naiba Capitalismul si angajatii sai, mult mai numerosi, si sa se ocupe de recuperea ramanerilor in urma la el in Intreprindere. Ma rog, problema de prioritizare, cum am zice in management science…
De unde se vede fie ca (a) e mult mai usor sa prezici viitorul capitalismul peste zeci si sute de ani decat ce o sa se intample martea urmatoare cu firma al carui boss esti; fie ca (b) Marx nu a zis nimic in lucrarile sale despre firma d-lui Roubini si deci nu avem nicio baza stiintifica sa facem predictii despre aceasta intreprindere, fie (c) conjunctia primelor doua puncte.
Sa ne oprim aici. Concursul de glume “Roubini si asociatii” este declarat deschis.
Nu e de gluma insa cu celalta stire mai sus pomenita. Tot pe Hotnews aflam ca “peste 100 de personalitati economice au semnat o scrisoare in care recomanda liderilor statelor din zona Euro să adopte o solutie europeana si nu o suma de solutii nationale la criza actuala, riscul fiind dezintegrarea zonei. Scrisoarea mai include o propunere de a stabili un singur minister de finanţe pentru zona euro care ar putea împrumuta în numele membrilor eurozonei. Printre semnatari se află 10 foşti preşedinţi şi prim-miniştri, 10 foşti miniştri de externe şi cinci foşti miniştri de finanţe sau ai economiei”.
“Noi, europenii preocupati, facem un apel guvernelor din zona euro să se declare de acord în principiu cu privire la necesitatea unui acord cu caracter obligatoriu care ar trebui din punct de vedere legal….etc. etc.”.
Pare o chestie serioasa si e pacat sa trecem peste ea nediscutata. Nu de alta dar maine-poimanie ne pomenim cu ditamai “trezorerie comuna” care s-ar putea împrumuta în numele meu si al dumneavoastra si nu stim de unde ni se trage. Nu zic ca e rau. Nici ca e bine. Zic doar ca e intelept sa nu lasam sa treaca astfel de mostre ale genului epistolar nediscutate. Ca asa am facut in trecut si uite in ce criza am ajuns. Sa invatam din istorie.
Mai tine minte cineva?
Mai tine minte cineva cum era promovat proiectul euro? Ce campanie de propaganda si cate “peste 100 de personalitati economice” au semnat pe vremea aceea scrisori asemantoare? Acum aflam ca designul intregului plan a avut probleme majore inca de la inceput si ca azi trebuie sa luam masuri “urgente” care vor indrepta greselile de atunci. Cine ar fi crezut?! Nu noi, care am citit si ne-am insusit cu piosenie scrisorile personalitatilor in cauza.
Mai tine minte cineva cum era promovat stimulul economic al lui Obama si cate “personalitati economice” dadeau cu subsemnatul privind bonitatea si certitudinea matematica a succesului sau? Acum aflam ca designul intregului plan a facut abstractie de lectiile a peste sase decenii de cercetari macroeconomice. Si ca a esuat. Dar ce conteaza? Intervenim acum cu un nou plan. Plan pe care, nu incape indoiala, se vor gasi sute si sute de personalitati sa-l sustina intr-o scrisoare deschisa, adresata altor personalitati.
Pe scurt, avem motive sa privim atenti la epistola in cauza. Avem un sentiment de deja vu. Cine si cum ne garanteza ca istoria nu se repeta?
In ceea ce ma priveste, am sa ma reduc la cateva comentarii rapide, improvizate la cald. Niste ganduri cu voce tare, cum s-ar spune:
1. Primul gand: Cine sunt domnii in cauza si pe cine reprezinta? Care e natura procedurala a documentului, care e populatia tinta?
Pare o scrisoare a elitei politico-birocratice-tehnocrate europene. Scrisa catre “guvernele din zona euro”. Deci elita politico-birocratica-tehnocratica europeana scrie o scrisoare deschisa… elitei politico-birocratice-tehnocatice europeane.
Bun. De ce? Speculam:
(a) E posibil ca sa aiba probleme de comunicare interna si atunci un mesaj public nu strica – cum ar veni, interfonul intre birouri nu merge si atunci iesi pe balcon si strigi: “Hei, guverne europene, asa si pe dincolo!”
(b) E posibil sa fie o ruptura, o tensiune in interior intre doua grupari. Adeptii centralismului European ataca la baioneta pe adeptii principiului national.
(c) E posibil – comme d’habitude – ca lucrurile merg intr-o anumita directie si un “plan de comunicare” cu publicul trebuie sa-l pregateasca pe acesta din urma sa accepte deciziile ce vor veni curand pe liniile indicate in scrisoare. Deci scrisoarea este dedicata norodului de fapt.
Si cu asta am ajuns la celalt gand, gandul doi. Legat exact de liniile indicate in scrisoare.
2. Al doilea gand: Personalitatile vorbesc de niste solutii la problemele curente. Sugereaza “consolidari”, “infiintari”, “dezvoltari “ etc. Intrebari:
In ce constau mai concret aceste solutii? Care sunt planurile, mai concret? “Sa facem o trezorerie europema” e ca si cum ai zice “sa facem un pod la Corabia-Olt”. Il facem. Facem si doua. Dar care e planul? Unde sunt ante-calculele? Din ce? Ce spune analiza de rezistenta a materialelor? Cati piloni? Sau nu-l facem pe piloni? Etc. Daca inginerii ar proceda in constructia de poduri cum procedeaza domnii “100 de personalitati economice” probabil ca randurile lor ar fi substantial rarite in mod tragic. Nu le-ar place asta. Cred. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face…
Demonstreaza planurile personalitatilor noastre ca promotorii lor au invatat ceva din experienta esecurilor altor “solutii” si “initiative” pe care ni le-au prezentat cu acelasi aplomb si certitudie si apoi s-a dovedit ca erau orice dar numai planuri bine gandite nu?
Care e designul insitutional al proiectului, mai precis? Exista sau nu exista? Unde sunt studiile pregatitoare? A facut cineva o analiza exploratorie a planului (conditii, implementare, implicatii)? Daca da, unde este? Sa vedem si noi si sa discutam.
Exista o analiza de fezabilitatate politica? Are cineva o idee, un scenariu cu implicatiile politice pe termen mediu si lung? Sau ne pomenim in cativa ani cu alta “criza” si alta scrisoare care cere aplicarea “urgent” de noi solutii?
Ce implica economic si intitutional implementarea solutiilor propuse? Exista costuri? Care sunt trade-off-urile? Exista efecte perverse anticipate? Exista o ante-evaluare aici sau nu? Sau asteptam iar sa se intample si apoi sa spunem: “Uite ca la asta nu ne-am gandit! Ce chestie domnule! N-are nimic insa, rezolvam noi. Ia sa scriem o scrisoare…”
Putem continua lista. N-are rost. Cititorul a prins deja ideea. Pe scurt, ideea e ca orice problema pe care elita politico-birocratica-tehnocratica europeana o creaza, tot ea o desface simplu: creeind o alta problema. Si e clar ca din problema in problema, rostogolindu-le de la an la an si de la deceniu la deceniu, se rezolva toate. Keynes a zis ca pe termen lung suntem oricum morti. Asa ca totul e bine cand se termina cu bine.
Totusi:
Exista sau nu un design insituitional la toata povestea asta? Sau de fapt avem de a face cu o mare improvizatie bazata pe acelasi reflex al elitelor europene centralizatoare de putere si control? O improvizatie pe care suntem invitati sa o inghitim iar sub semnul “urgentei” ?! E o intrebare simpla.
• Daca nici acum nu am invatat ca politica, instititutiile si cultura conteaza pentru designul oricarei politici economice, cu atat mai mult a uneia pan-europene;
• Daca nu am intelels nici dupa toate intamplarile recente ca atat creditul cat si moneda in sine sunt constructe institutionale, ca analiza si scenariile macroeconomice sunt un exercitiu abstract si ca arhitectura institutionala si politica este cea care da structura si directie fluxurilor macroeconomice;
• Daca iar uitam ca parghiile monetare si fiscale sunt mecanisme fragile prinse in arhitectura complexa si putin controlabila a dinamicii mai largi a structurii unui sistem economic;
• Daca ne facem ca nu vedem 50 de ani de Public Choice care ne explica in amanunt patologia interventiei birocratice si politice in sisteme economice comparate si de ce aceste patologii trebui anticipate in orice calcul a costruilor si beneficiilor unei masuri politice;
• Daca iar facem scapati 200 de ani de studii de economie politica, o intreaga literatura ce explica negru pe alb inseparabilitatea practica, aplicata a politicului de economic si ce inseamna sta in termeni de implicatii pentru politica economica;
Daca vrem deci sa facem tabula rasa, sa facem abstractie de toate cele de mai sus si altele ca ele, sa-i dam bataie. Ce rost mai are discutia? Cu sau fara scrisoarea
personalitatilor economice tot aia e…
Daca insa credem ca cele de mai sus au ceva relevanta, atunci sa discutam un pic. Si o buna discutie ar putea incepe de la intrebarea deja pusa mai sus, pe care o repet ca sa nu incapa confuzie: Exista sau nu un design insituitional serios la toata povestea asta? Unde sunt analizele pregatitoare si unde sunt scenariile si proiectiile alternative implementarii designului?
Altfel spus, daca tot vreti sa renuntam la toate atributele si functiile managementului economiei nationale si sa le transferam la Bruxelles sau Berlin, atunci macar dati-ne niste argumente solide pentru asta si o garantie intelectuala minimala ca istoria nu se va repeta peste cativa ani.
Nu de alta dar momentan se pare ca nu ne-a prins rau ca decidentul nostru economic national a avut totusi un relativ control asupra politicilor monetare si ca oamenii nostri de la Banca Nationala au putut sa opereze pe timpul crizei in parametrii sistemului economic national. Si n-a fost chiar rau ca am avut si ceva spatiu de manevra lasat cu politicile fiscale, nu? Ca si in cazul securistilor nostri nationali, s-a dovedit in ultimii ani ca iata, n-a fost o idee chiar rea ca nu i-am externalizat pe toti la Bruxelles. Ca in partea asta de Europa, plina de Mari Vecini cu Mari Idei si Mari Ambitii, prinde bine sa ai pe ce sa pui mana si sa te sprijini la o adica. Dar, ma rog, asta e o alta discutie, diferita si totusi legata de tema de azi. O lasam pe alta data.
Nu vreau sa fiu prost inteles – si cu asta inchei: Nu sunt impotriva ideii sustinute de eminentele personalitati. Poate ca e o idee buna. Pur si simplu nu stiu. Asta e tot. Ca mine sunt probabil mii si milioane de oameni potential direct afectati de propunerile domniilor lor.
Ii rugam atat: Ajutati-ne sa intelegem. Ne propuneti o “constructie europena”. Aratati-ne planul, calculele si proiectiile aflate la baza acestei constructii sau macar dati un semnal clar ca ele exista undeva. Scrisoarea dumnevoastra nu face asta. In cel mai bun caz nedumereste. In cel mai rau caz irita.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
INTERVIURILE HotNews.ro