Șapte ani de ordine și liniște

„Pe 7 ani înseamnă să ne gândim la niște priorități fundamentale, pe care să le punem într-o înțelegere politică majoră și în funcție de asta, să vedem după aceea: cine câștigă alegerile poate să dea, de exemplu, premierul sau așa mai departe, adică se pot gândi mecanisme prin care să stabilim niște priorități. (…) Nu cred că va exista așa ceva – să fie același guvern, să fie miniștri care să fie pe 7 ani. Este imposibil. Dar să punem un pic de ordine în spațiul politic. Asta nu înseamnă că nu rămâne spațiu de dezbatere.”[1]

Vasile Dîncu, președinte al Consiliului Național al PSD

Cu motoarele turate PNL, PSD și UDMR negociază formarea noului guvern având, îndrăznesc să spun, numai două obiective care contează pe agendă: primul, pe termen scurt, este să bată în poartă la Cotroceni cu o propunere care să întrunească condițiile formulate de Klaus Iohannis la declarația de presă din 4 noiembrie[2]; al doilea, pe termen ceva mai lung, de înghețare a disputei politice și fixarea ei în termenii unui acord politic (de șapte ani), care să garanteze un armistițiu ce va permite accesul cât mai larg al clientelei la fondurile europene atrase în cincinalul PNRR.

Evident că, din această perspectivă, numele premierului practic nu mai contează, dar vor conta alte poziție cheie din guvern, în primul rând poziția de ministru de finanțe, apoi de ministru al justiției și ministru al investiților și proiectelor europene, de ministru al dezvoltării, secretar general al guvernului și tot așa, în funcție de rolurile pe care le vor îndeplini efectiv în punerea în operă a măsurilor din PNRR.

Dat fiind faptul că PNRR înseamnă reforme legislative, la fel de importante vor fi pozițiile de șefi ai Camerei Deputaților și Senatului, a anumitor comisii parlamentare, care trebuie să prioritizeze dezbaterile, multe în regim de urgență, pe marginea textelor de lege menite să reașeze cel puțin formal cadrul de legalitate în conformitate cu angajamentele luate.

Nu în cele din urmă, atât PNL, cât și PSD, respectiv UDMR vor trebui să-și mențină echipele de negociatori pregătite să netezească în orice moment asperitățile, pentru a păstra operant acordul de noncombat politic pentru un întreg cincinal, așa cum își doresc acum. Nu va fi simplu, dar să nu uităm că PNL (chiar și cu Florin Cîțu președinte), PSD și UDMR vorbesc aceeași limbă când vine vorba înțelegeri politice, așa că accidente de tipul celui care a subminat coaliția PNL – USR – UDMR sunt puțin probabile.

Acestea fiind spuse, mă tem că Vasile Dîncu nu formula doar „idei” în studioul Digi24, ci „vindea controlat” din culise ceea ce deja se conturase ca fiind obiectivul de negociere: pactul de noncombat pentru accesarea PNRR. De altfel, dacă este să analizăm puțin situația în perspectivă, ce altceva ar fi putut livra atractiv PNL și Klaus Iohannis celor din PSD, care la o adică puteau savura până la capăt zbuciumul liberalilor, aruncându-i în groapa alegerilor anticipate, din care cu siguranță ar fi ieșit cu un rezultat apropiat de USR?

CUM STĂM? ECONOMIC VORBIND…

În primul rând, Comisia Europeană a corectat previziunea de creștere economică a României în 2021 de la 7,4% la 7% pentru 2021, în timp ce previziunea de creștere economică pentru alte state din regiune a fost ușor majorată (Croația la 8,1% și Ungaria la 7,4%).

Vestea nu este în măsură să încurajeze derapajele din negocierile PNL – PSD pentru programul de guvernare al viitorului guvern, în condițiile în care, din afirmațiile lui Rareș Bogdan[3], impactul bugetar al listei de măsuri pe care social-democrații le-au pus pe masă este de 26 de miliarde de lei.

Singurele vești bune vin dinspre BNR, care în ultimul raport privind inflația[4] estimează o rată de 7,5% pentru finalul de an și de 8,6% pentru jumătatea anului; mai mult, unii analiști economici nu exclud ca inflația reală să ajungă la 10%[5]. La un astfel de nivel al inflației, cum nu am mai avut de 15 ani, promisiunile de creșteri pentru salarii și pensii de 7-8% (real negative) nu mai sunt chiar atât de dificil de angajat.

Estimările de creștere a economiei Românești se bazează pe consum și pe prognozatele investiții cu banii din PNRR, așa că pot fi înțelese și prioritățile negocierilor PNL – PSD pentru dialogul de la Cotroceni: (i) formarea unui guvern stabil, pentru ca fondurile europene să poată fi accesate cât mai rapid, dar și (ii) injecția de bani pentru stimularea consumului (creșteri de pensii, alocații pentru copii, a salariului minim etc.).

UNELE OBIECTIVE SUNT MAI GREU DE ACCEPTAT

Ne-am obișnuit și nu ni se mai pare că se face gaură-n cer dacă guvernul va spori cu încă două ministere, de la 18 la 20; am avut și vremuri cu 27 de ministere, pentru că nu există socialism fără birocrație și nici politică dâmbovițeană fără sinecuri ministeriale.

Nu mă miră nici afirmația aruncată războinic de Marcel Ciolacu, privind renegocierea PNRR cu Bruxellesul, pe care a servit-o pe gustul „patriotului” român, dar cu țintă în baza de aleși locali care încă mai speră că prăjitura PNRR se poate împărți ca PNDL-urile inventate de tandemul Udrea – Dragnea.

Doar că viitorul guvern PNL – PSD tatonează și alte măsuri care ridică semne de întrebare prin modul în care sunt formulate și îngrijorări reale privind impactul pe care l-ar putea avea: amendarea Constituției și impozitul progresiv.

Ideea amendării Constituției a fost plasată pe masa negocierilor de UDMR. N-aș spune surprinzător, pentru că nu este nicio surpriză aici. Actualul sistem constituțional favorizează tensiunile între Guvern și Președinție, chiar și atunci când liderii celor două palate provin din același partid, și nu este de mirare că partidele noastre politice își doresc o rezolvare a chestiunii; nicio surpriză că larga majoritate parlamentară ce se conturează și-a fixat o astfel de țintă.

De altfel Rozalia Biro, deputat UDMR, formulează exact în acești termeni propunerea cu care partidului său își ademenește partenerii de guvernare, în special PSD-ul: „Având în vedere acum această oportunitate de a forma o coaliție mare, între PNL, PSD și UDMR, o coaliție binevenită, introducem prioritatea de a discuta despre revizuirea Constituției, o reformă a Constituției. Știm cu toții foarte bine câte neclarități, semne de întrebare, chiar și, câteodată, contradicții există în Constituția noastră. Și considerăm că este o posibilitate, dacă va exista voința politică, să se facă o reformă pentru o republică parlamentară, în sensul adevărat al cuvântului.”[6]

UDMR este un partid de doctrină orbanistă, nici măcar nu încearcă să ascundă acest lucru, așa că formularea unei propuneri de trecere de la republică semi-prezidențială la republică parlamentară nu este surprinzătoare: practic orice luptă câștigată în Parlament nu mai poate fi întoarsă de Cotroceni și devine o victorie definitivă.

Pe de altă parte, PSD de la Iliescu încoace nu a reușit să mai aibă un locatar la Cotroceni, așa că ideea de amendare a Constituției pentru o republică parlamentară i-ar putea oferi din nou ocazia de a ocupa simultan palatul Victoria și Cotroceniul. Singura condiție este să câștige alegerile parlamentare, ceea ce în 2024 pare a fi foarte posibil.

Poate că în PNL mai există acum personaje politice care și-ar dori să ajungă la Cotroceni, dar cum la final de mandat Klaus Iohannis va dori probabil să se reîntoarcă în PNL și să preia poziția de lider, pare că miza cea mai importantă a liberalilor nu mai are de ce să fie obținerea președinției, ci mai degrabă a postului de la Palatul Victoria.

De aici deducem că miza acordului de șapte ani între PNL și PSD propus de Vasile Dîncu are avantaje absolut palpabile pentru toate părțile: un premier PNL până la jumătatea anului 2023, apoi un premier PSD care pregătește alegerile din 2024 și, în fine, din 2024 reîntoarcerea PNL la Palatul Victoria, lăsând Cotroceniul în seama PSD.

Dacă pentru a garanta acest aranjament amendarea Constituției se întrevede a fi utilă, atunci ea poate fi luată în considerare: de ce nu, referendumul de aprobare poate fi organizat odată cu alegerile parlamentare și prezidențiale, modificările Constituției urmând să intre în vigoare, pentru poziția de la Cotroceni, din 2029.

Când vine vorba de impozitare, PSD vrea impozit progresiv și impozitarea marilor averi, PNL respinge ideea, dar nici unul dintre cele două partide – de fapt trei, pentru că și UDMR trebuie luat în considerare la acest capitol – nu este de acord cu desființarea pensiilor speciale ale aleșilor, care în mod evident sunt tot un lux.

Mai mulți comentatori economici[7] și reprezentanți ai mediului de afaceri[8] s-au pronunțat deja în defavoarea ideii pe care Marcel Ciolacu a evocat-o, considerând că impozitarea progresivă nu este recomandată în România la acest moment. Dar despre ce impozitare progresivă vorbește Ciolacu?

Ca să ne facem o idee, ar trebui să aruncăm o privire pe proiectul de lege pe care în urmă cu fix un an îl depunea la Senat independentul (fost pesedist) Marius Sorin Ovidiu Bota privind „impozitarea progresivă a salariilor și taxarea diferențiată pentru pensii și sănătate”[9]Citeste continuarea pe contributors.ro