Scenarii ale unei interventii americane in Siria si cea mai importanta intrebare: Care sunt obiectivele razboiului?
Interventie militara de doua zile, atac aerian al fortelor NATO pe modelul Kosovo sau interventie in conformitate cu decizia Consiliului de Securitate al ONU. Cele trei optiuni sunt analizate de presa de peste Ocean, care scrie pe larg despre posibilitatea unui raspuns militar SUA in Siria. Oricare ar fi insa modalitatea prin care administratia Obama va interveni in Siria, principala intrebare este: care sunt obiectivele razboiului?
Foto: Agerpres
SUA si aliatii occidentali au anuntat ca regimul Assad este responsabil pentru atacurile cu arme chimice inainte de o concluzie a expertilor ONU, gest care in presa occidentala a fost asimilat imediat cu dosarul armelor chimice al Irakului condus de Saddam Hussein, niciodata gasite.
Prin vocea secretarului american de stat John Kerry, Statele Unite ale Americii au deschis oficial posibilitatea unui raspuns militar in Siria. Presedintele american, Barack Obama, considera ca „cei care folosesc cele mai odioase arme ale lumii impotriva celor mai vulnerabili oameni trebuie sa raspunda pentru asta”, a transmis John Kerry. In interventia sa de luni, secretarul de stat al SUA a acuzat guvernul sirian ca „a incercat sa acopere” atacul cu arme chimice si a subliniat ca Statele Unite sunt aproape de a opta pentru un raspuns militar.
Marti, Washington Post scrie, citand oficiali de rang inalt ai administratiei prezidentiale, ca Obama ia in calcul o interventie de maximum 2 zile, care ar permite SUA sa evite o implicare mai ampla in razboiul civil care distruge Siria din martie 2011.
Vor actiona SUA in conformitate cu decizia Consiliului de Securitate al ONU sau vor ocoli o eventuala decizie nefavorabila printr-o interventie sub egida NATO?
Cele doua optiuni au fost analizate pe larg de presa de peste Ocean, care subliniaza ca cea mai mare necunoscuta este ce se va intampla in Siria dupa o eventuala prabusire a regimului condus de Bashar Al-Assad. Intr-o scrisoare trimisa pe 5 august Congresului SUA, generalul Martin Dempsey, seful Statului Major al armatei americane, a declarat ca daca regimul Assad se prabuseste, niciuna dintre multiplele factiuni rebele nu este in pozitia de a umple vidul de putere. In cazul in care una dintre aceste grupari va urca totusi la putere, sansele ca ea sa promoveze interesele SUA sunt mici, a avertizat Dempsey, citat de Slate.com.
In acest context, generalul american si-a exprimat scepticismul cu privire la o eventuala decizie de a sustine o anumita factiune rebela sau de a o alimenta cu arme.
Pe de alta parte, Dempsey a aratat in aceeasi scrisoare ca o interventie militara a SUA ar putea inclina balanta impotriva lui Assad in razboiul civil din Siria, printre altele prin distrugerea infrastructurii si activelor militare, precum si prin reducerea fluxului de arme din Iran si Rusia care alimenteaza Siria.
Potrivit New York Times, consilierii pe probleme de securitate nationala ai presedintelui Obama au analizat interventia aeriana din 1999 a NATO in Kosovo ca posibil plan de actiune in Siria, fara a avea mandat din partea ONU.
Este putin probabil ca Rusia sa voteze in favoarea unei actiuni militare in Siria in cadrul Consiliului de Securitate; in consecinta, „daca SUA ataca alta tara fara mandat ONU si fara o dovada clara care poate fi prezentata, se ridica problema (…) avem coalitia necesara pentru a o face sa functioneze?”, a declarat Barack Obama intr-un interviu acordat vineri CNN.
Kosovo functioneaza ca un precedent clar pentru Obama pentru ca, la fel ca in Siria, au fost ucisi civili, iar Rusia avea legaturi vechi cu autoritatile acuzate de abuzuri. In 1999, Bill Clinton a pornit atacul aerian de 78 de zile folosindu-se de aprobarea NATO si de motivatia de a proteja o populatie vulnerabila, noteaza publicatia citata.
Un oficial de rang inalt din administratia Obama a declarat pentru New York Times ca precedentul Kosovo a fost discutat in reuniunile de la Casa Alba ce au avut ca subiect criza din Siria. Pe de alta parte, oficialii au discutat si daca o lovitura militara va avea consecinte nedorite, cum ar fi destabilizarea tarii vecine Liban, sau va duce la un flux si mai mare de refugiati in Iordania, Turcia si Egipt.
Intre timp, SUA au trimis in Marea Mediterana un al patrulea distrugator echipat cu rachete de croaziera. Cele patru distrugatoare, Gav, Barry, Mahan si Ramage, sunt echipate cu rachete de tip Tomahawk – rachete cu raza lunga de actiune care ar fi probabil printre primele lansate impotriva unor tinte siriene in cazul in care presedintele decide sa deschida o actiune militara, scrie New York Times.
In Kosovo, Slobodan Milosevic a anulat statutul regiunii de provincie autonoma atunci cand a devenit presedinte, moment din care au inceput miscari de rezistenta din partea etnicilor albanezi si ulterior violente etnice. Marile puteri au incercat sa gaseasca o solutie in acest conflict, insa refuzul lui Slobodan Milosevic de a negocia in acest caz a dus la implicarea militara a NATO. Alianta a bombardat obiectivele militare din Serbia si Kosovo in luna martie a anului 1999 (Sursa).
Bill Clinton nu a obtinut autorizatia Consiliului de Securitate al ONU pentru o interventie militara, Rusia – principalul aliat al Serbiei – fiind gata sa foloseasca dreptul de veto la orice propunere de a folosi forta. In consecinta, Clinton a folosit NATO pentru a gestiona criza, scrie Slate. Similar cazului Kosovo, analistii sustin ca este putin probabil ca Obama sa obtina autorizatia ONU pentru a interveni militar in Siria din cauza unui eventual veto al Rusiei si al Chinei.
Precedentul Kosovo ar putea fi urmat de Obama si in ceea ce priveste armele folosite de NATO, scrie Slate.com. Clinton a insistat sa nu fie trimise trupe americane terestre pentru a-i ajuta pe albanezi si i-a avertizat pe comandanti sa depuna toate eforturile astfel incat sa nu piarda niciun american in lupta. Astfel, pentru americani, campania din SUA a fost strict o operatiune aeriana. In final, doi militari americani au fost ucisi, dar nu in lupta, ci intr-un elicopter care s-a prabusit in timpul unui exercitiu. Peste 1.000 de avioane NATO au zburat in 38.000 de misiuni de lupta, potrivit sursei citate.
La finalul celor 78 de zile de razboi, Milosevic si-a retras armata, iar trupele NATO de mentinere a pacii au intrat in zona. In consecinta, toate obiectivele americane au fost indeplinite, scrie presa de peste Ocean.
La acea vreme, Clinton a fost deseori criticat ca s-a sprijinit foarte mult in aceasta operatiune pe fortele NATO, iar multi republicani au sustinut ca misiunea ar fi fost castigata mult mai rapid daca America ar fi initiat-o singura. Insa generalul Wesley Clark, seful NATO la acea vreme, a explicat ulterior ca abordare multilaterala a fost necesara din doua motive: pentru a da legitimitate interventiei, in lipsa unei rezolutii ONU, si pentru a contracara o eventuala rezistenta a rusilor.
In ceea ce priveste situatia din Siria, daca Obama decide ca NATO este principala forta intr-o campanie aeriana si ca suficient de multi membri ai NATO sunt de acord cu operatiunea, ramane urmatoarea problema: care sunt obiectivele razboiului?
Potrivit Slate.com, o optiune ar fi ca operatiune sa distruga parti importante ale armatei siriene, sa slabeasca regimul Assad si sa lase fortele siriene sa gestioneze urmarile. Poate o astfel de strategie l-ar determina pe Bashar Al-Assad sa inceapa negocierile sau i-ar determina pe rusi sa isi retraga sprijinul, asa cum s-a intamplat in Kosovo, noteaza publicatia citata.
Singura baza navala militara a Rusiei in Marea Mediterana este in Siria
Rusia, care se opune unei operatiuni in Siria, a anuntat astazi ca o interventie militara ar avea „consecinte catastrofale” pentru tarile din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. „Tentativele care vizeaza crearea, o data in plus, a unor pretexte artificiale si nefondate pentru o interventie militara in regiune va produce noi suferinte in Siria si vor avea consecinte catastrofice pentru alte tari din Orientul Mijlociu si Africa de Nord”, a anuntat Ministerul rus de Externe intr-un comunicat, facand apel la „prudenta si respectarea stricta a dreptului international”.
In urma cu o zi, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat ca Rusia nu se va lasa trasa intr-un conflict militar privind Siria, iar o interventie armata nu va pune punct razboiului civil din tara din Orientul Mijlociu. „Nu avem niciun plan de a ne razboi cu cineva”, a afirmat Lavrov.
Amintim ca singura baza navala militara a Rusiei in Marea Mediterana este situata in portul sirian Tartus. Situata la 220 de kilometri de Damasc, aceasta baza a fost creata printr-un acord incheiat in 1971, in perioada sovietica, scrie Mediafax. Baza rusa este echipata cu cazarmi, spatii de depozitare, docuri plutitoare, o nava pentru reparatii si gazduieste aproximativ 50 de marinari rusi, potrivit presei oficiale ruse citate de Mediafax.
In decembrie 2012, Rusia a trimis mai multe nave de razboi in portul sirian Tartus; oficiali rusi au declarat atunci ca se pregatesc pentru o eventuala evacuare a unor cetateni rusi aflati in Siria, in ipoteza prabusirii regimului Assad.
In iunie 2013, rusii au anuntat ca au evacuat aceasta baza militara. Ministerul rus al Apararii a anuntat ca a retras tot personalul militar din baza navala siriana si a trimis in loc muncitori civili, fara a spune exact cand a realizat evacuarea militara, scrie Fox News.
Marturia unui fotograf american capturat de rebelii sirieni
Fotograful american Matthew Schrier a relatat pentru New York Times cum a ajuns intr-o inchisoare controlata de rebeli in orasul sirian Alep, in timp ce incerca sa acopere evenimentele din Siria. Timp de sapte luni, Matthew Schrier (35 de ani) a fost prizonier in Siria, a fost tinut in doua baze si inchisori controlate de doua grupuri de rebeli islamisti si sustine ca a fost jefuit, batut si acuzat ca ar fi spion american.
Cei care l-au rapit l-au acuzat ca lucreaza pentru CIA si l-au fortat sa depuna marturii false, in timp ce era imbracat intr-un costum portocaliu si filmat, a declarat americanul. Acesta a povestit ca dupa ce a fost batut, i-a fost adresata urmatoarea intrebare: „Ai auzit de Guantanamo Bay?”
A reusit sa scape pe 29 iulie, iesind pe o fereastra de subsol si fugind in oras, unde a fost ajutat de alti rebeli. Acestia l-au dus la granita cu Turcia, unde l-au preluat diplomatii americani. Anul acesta peste 15 occidentali, majoritatea jurnalisti, au fost rapiti sau au disparut in Siria, noteaza publicatia.
Fotograf freelancer aflat la prima experienta intr-o tara aflata in conflict, Matthew Schrier a spus ca cei care l-au capturat sunt in majoritate membri ai Frontului al-Nusra – grupare afiliata Al-Qaida si desemnata de ONU si SUA drept organizatie terorista. Americanul a declarat, insa, ca a fost mutat din inchisoare in inchisoare si ca a ajuns si in locuri ale gruparii jihadiste Ahrar al-Sham – grupare aflata in stransa colaborare cu Armata Siriana Libera; acesta din urma este un grup umbrela recunoscut de guvernele occidentale si arabe, noteaza New York Times.
Americanul a relatat ca cei care l-au rapit tineau multi alti prizonieri, printre care se aflau si soldati sirieni, ofiteri militari si membri ai militiilor loiale. Potrivit lui Schrier, acesti oameni erau tinuti captivi in asteptarea unui schimb de prizonieri.
Experienta sa arata si care sunt dificultatile pe care le intampina guvernele straine in sustinerea obiectivului rebelilor de a rasturna o dictatura acuzata ca foloseste arme chimice impotriva civililor. In realitate,occidentalii au temeri in a deveni complici ai diferitelor factiuni de opozitie care folosesc tactici teroriste, diferite forme de intoleranta religioasa sau aceleasi comportamente – rapire, tortura, detentie ilegala – care au caracterizat regimul Assad, scrie New York Times.
Armatele de minori ale rebelilor
Intre timp, presa din SUA scrie ca tot mai multi adolescenti sirieni intra in razboiul civil, ceea ce oficialii ONU numesc inceputul unui val de minori care intra in randurile rebelilor. Aproximativ jumatate dintre cei 200 de noi recruti care umplu autobuzele spre Siria au varste de sub 18 ani, estimeaza oficialii Organizatiei Natiunilor Unite, citati de Washington Post. Grupuri de tineri parasesc saptamanal tabara de refugiati de la Zaatari din Iordania, cu destinatia Siria.
In varsta de 16 ani, Mohammed Hamad a declarat pentru publicatia citata ca este datoria lui sa lupte „sa ia tara inapoi” de la fortele guvernamentale. „Daca generatia mea nu pune mana pe arme, revolutia va fi pierduta”, a sustinut tanarul cu putin timp inainte de a se urca in autobuzul care urma sa il duca in mijlocul rebelilor. Drumul dureaza trei zile pana intr-un sat din sudul Siriei in care fortele rebele primesc intariri.
„Valul de trupe noi a ajutat armata sprijinita de SUA – Armata Siriana Libera – sa isi refaca randurile, diminuate rapid de o serie de pierderi recente”, scrie Washington Post. Oficialii ONU au avertizat, insa, luna aceasta intr-un raport intern ca numarul minorilor recrutati de grupuri armate a crescut. Acestea indica faptul ca rebelii nu isi mai pot onora angajamentul de a nu avea luptatori sub 17 ani. Reprezentantul ONU in Iordania a declarat ca unele grupuri incearca sa foloseasca tabara de la Zaatari ca centru de recrutare.
Confirmarea vine si de la comandantul unui batalion al Armatei Siriane Libere, Abu Diyaa al-Hourani, care a declarat ca in unitatea sa care numara 800 de persoane se afla si sirieni de 15 ani si ca varsta medie a membrilor din batalion este de 19 ani. Multi dintre acesti tineri au vazut cum au murit tatii si fratii lor, „este firesc ca urmatoarea generatie sa continue lupta”, a sustinut el. Potrivit acestuia, intrarea in armata siriana este obligatorie pentru toti barbatii, odata ce au implinit varsta de 18 ani.
In tabara de la Zaatari, din Iordania, se afla peste 100.000 de sirieni. Oficialii din tabara sustin ca familiile care accepta sa-si trimita copiii in lupta primesc beneficii de la Armata Siriana Libera, sunt platiti sau au prioritate la distribuirea ajutoarelor alimentare. Intr-un interviu pentru presa de peste Ocean, mai multi parinti din tabara au declarat ca aceste stimulente au influentat decizia luata de familie.
Um Majed al-Homsawi, in varsta de 45 ani, a povestit ca i-a permis fiului sau de 17 ani sa se intoarca in Siria si sa lupte, numai dupa ce persoanele care l-au recrutat au fost de acord sa ii furnizeze familiei o remorca cu aer conditionat; pana atunci, ei traiau in corturile standard furnizate de ONU. Mama a explicat: „fiica mea are astm si sotul meu a avut trei operatii pe inima – nu am putea supravietui intr-un cort in desert”. „Fiul meu a decis sa se alature Armatei Libere Siriene nu doar pentru a-si salva tara, ci si pentru a-si salva familia”, a continuat aceasta.
Oficialii rebeli spun ca tabara de la Zaatari s-a transformat in furnizorul principal de luptatori pentru fortele rebele, care pierd, in medie, 50 de luptatori pe saptamana.
Citeste si:
INTERVIURILE HotNews.ro