Scoaterea justitiei de sub urmarire politica

Codul penal prevede posibilitatea scoaterii unei persoane de sub urmărire penală, chiar și atunci când faptele și încălcarea legii penale nu sunt în dispută, în schimb, circumstanțele cazului demonstrează că ele nu prezintă pericol social. Exemplu:

Pe baza probelor ce au fost administrate s-a retinut ca la 12 noiembrie 2002, orele 05.00, inculpatul a fost depistat conducand pe drumuri publice (strazi din municipiul Constanta) autoturismul CT-99-VAD. La controlul cu aparatul alcooltest, s-a constatat ca E.M.S. avea o imbibatie de 0,65 mg%0 alcool in aerul expirat (fila 6 dos.urm.penala). Ulterior, au fost recoltate si doua probe de sange care analizate in laborator, au evidentiat ca inculpatul avea la 12 noiembrie 2002 orele 05.25 si orele 06.30, o alcoolemie de 1,20 gr%0, respectiv 1 gr%0 (file 7 – 10 dosar urm.penala). In legatura cu starea de fapt expusa, inculpatul a declarat organelor de cercetare penala a politiei si instantei, ca inainte de a fi depistat consumase bere impreuna cu alti colegi de munca. Instanta a apreciat ca fapta dedusa judecatii nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, tinand seama de varsta (21 ani) lui E.N.S., sinceritatea de care a dat dovada faptuitorul in timpul procesului, lipsa antecedentelor sale penale si imprejurarea ca fapta nu a avut consecinte negative pentru traficul rutier sau ceilalti participanti la trafic.

E un caz în care magistraților – procurori și judecători – li se oferă o anumită marjă de apreciere, într-un sistem care altfel îi constrânge la aplicarea legii codificate. Temeiul este, de altfel, unul foarte solid, este unul de principiu. Legea penală este menită să apere ordinea socială, aplicarea mecanică, oarbă a prevederilor codului penal în orice caz, indiferent de circumstanțe, ar duce inevitabil la situații în care pedeapsa suferită de o persoană este disproporționat de severă raportată la scopul urmărit.

Haide să vă dau alt caz. O persoană are autorizație pentru un anumit număr de cartușe (50), dar deține mai multe (400). Inculpatul nu are niciun fel de antecedente sau de acuzații că ar fi folosit aceste cartușe în scop contrar cu legea, nu a fost sau e acuzat de infracțiuni violente sau de trafic de arme, nu există temei să se creadă că respectivele cartușe ar fi fost folosite altfel decât pentru uzul propriu. Există pericol social?

Da, cred că ați recunoscut cazul. Adrian Năstase a fost scos de sub urmărire penală într-unul din dosare, cel privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Nota bene, tot ce am scris mai sus e real, singura mea vină a fost de-a fi încercat să ascund protagonistul. Or, ”vina” mea este, de fapt, datoria unui magistrat. Procurorii și judecătorii sunt obligați să nu țină cont de cine anume este inculpatul, indiferent de ce decizie iau în dosarul său. Nu trebuie să țină seama de nimic altceva decât de aspectele pertinente pentru caz în sine.

Pe cât pot spune nu văd nimic din decizia de ieri a procurorilor care să nu fie perfect întemeiat pe circumstanțele acestui episod, cele enumerate mai sus. Date fiind acestea, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, scoaterea de sub urmărire penală este perfect justificată. Am văzut acuzații aduse procurorilor care leagă decizia de celebra (și din ce în ce mai nesigura) coabitare. Temeiul acestor acuzații? Niciunul. Da, dacă ar fi fost condamnat, Adrian Năstase s-ar fi întors în închisoare, or – lăsând la o parte faptul că mă îndoiesc că judecătorii ar fi decis altceva decât achitarea pe același temei – ideea că procurorii ar trebui să ia decizii, nu pe lege și pe circumstanțele cazului, ci în funcție de consecințele personale și politice este una, din nou, inacceptabilă. Li se cere, practic, să facă un abuz!

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro