Sfântul Nicolae – Tradiții și istorii. Cum a ajuns să ofere cadouri și cum a pătruns în spațiul românesc

Nicolae este sfântul care aduce iarna și stă la masă cu Părintele Ceresc. Puțini sfinți au fost atât de iubiți și puțini sunt atât de importanți și în prezent. În articol puteți citi despre viața violentă a sfântului, despre cum s-a „născut” Moș Nicolae cu ale sale cadouri simple și despre diverse obiceiuri din Europa. Cum l-au primit și l-au adaptat românii pe sfântul celebru pentru generozitatea sa?

Informația pe scurt:

• Ierarhul Nicolae este printre cei mai iubiți sfinți în România, iar tradiția spune că apare pe un cal alb, păzește Soarele și îi apără pe corăbieri și pe soldați. Este și ocrotitor al familiei. Peste 800.000 de români își sărbătoresc onomastica pe 6 decembrie, dintre care peste 500.000 de bărbați și aproape 300.000 de femei.

• La români, Moș Nicolae s-a instalat mai întâi în mediul urban și foarte târziu în cel rural. S-a distins drept un moș justițiar care-i ajută pe părinți și pe dascăli să le facă educație copiilor, dovadă fiind și emblema sa: nuielușa.

• Sfântul Nicolae s-a născut în localitatea Patara (Turcia de azi) în anul 280 și a trecut la cele veșnice în anul 343. Este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor. I se atribuie mai multe minuni.

• Una dintre cele mai celebre legende despre viața sfântului spune că acesta i-a dat unui om trei pungi cu galbeni, ca să aibă fetele lui zestre, să se poată căsători. Se spune că sfântul, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani, care a căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete.

• Tradiția populară spune că, în comparație cu alți sfinți creștini, Moș Nicolae are mare trecere pe lângă Dumnezeu: când se deschide cerul la miezul nopții de Crăciun, el ar fi văzut stând la masa împărătească, chiar lângă Dumnezeu

• În multe părți din Europa sfântul a scăzut în importanță după anul 1500, dar prezența lui a rămas vie în Olanda unde s-a menținut tradiția lui „Sinterklaas”. În ziua sfântului sunt parade și sărbători, iar Sinterklaas vine călare pe cal, îmbrăcat într-o robă episcopală roșie și cu o mitră în mână. Ajutorul său, Petru cel Negru, a fost un personaj foarte controversat în ultimii ani, fiind considerat rasist.

• În tradiția mai multor țări sfântul Nicolae este însoțit de un personaj poznaș sau de-a dreptul malefic. Acest personaj îi pedepsește pe copiii obraznici cu nuielușa și, în loc să-i bucure cu fructe, ciocolată, fursecuri sau prăjituri, le dă pietre sau cărbuni sau îi atinge cu nuielușa.

Sfântul Nicolae în tradiția românească

„Datinile și tradițiile din ziua de 6 decembrie nu sunt prea numeroase: se serbează pentru ajutor la boli și mai ales lovituri (aluzie, probabil, la toiagul arhieresc), se fac praznice pentru morți năpraznice (în accidente, mai ales înecați), iar fetele fac rugăciuni pentru noroc în căsătorie (…) Fiind o zi plasată la începutul iernii calendaristice este firesc să fie socotită prevestitoare pentru mersul vremii (…) Pentru zonele ce păstrează tradiția colindatului, în special Transilvania, Sf Nicolae este, într-un fel, patronul cetei de tineri, la această dată ei întâlnindu-se pentru alegerea conducătorului!”, scrie Narcisa Știucă în cartea Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri.

Iată ce scrie Ion Ghinoiu în cartea ”Calendarul țăranului român – zile și mituri”

„Divinitatea din generația sfinților – moși care a preluat numele și data de celebrare a sfântului Nicolae din calendarul creștin este numită în calendarul popular Sânnicoară (Transilvania), Moș Nicolae (Muntenia), Sfântul Nicolae a fost un personaj real: episcop din Myra, mort probabil în anul 343, apărător al dreptei credințe în Iisus”.

Cum este înfățișat în tradiția populară? Apare uneori pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă de decembrie, păzește Soarele care încearcă să se refugieze pe lângă el către ținuturile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură. Este sfânt patron al corăbierilor, pe care îi salvează de la înec, dar apără și soldații în războaie și de aceea mulți îl invocau în timpul luptelor. Era invocat și de văduve, de orfani și de fetele care voiau să se mărite, dar cel mai cunoscut este pentru faptul că aduce cadouri în noaptea de 5 spre 6 decembrie și pedepsește copiii leneși sau neascultători.

Sfântul are mare trecere pe lângă Dumnezeu și este așezat la `masa împărătească”.

„De ziua lui se fac vrăji, farmece și pronosticuri meteorologice, se pun crenguțe de pomi fructiferi (măr, păr, cireș, prun), în apă, la căldura camerei, pentru a fi înflorite până la Anul Nou, când se aprecia rodul livezilor și erau folosite ca sorcovă. Sărbătoarea de pe 6 decembrie prefigura victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului. În comparație cu alți sfinți creștini, Moș Nicolae are mare trecere pe lângă Dumnezeu: când se deschide cerul la miezul nopții de Crăciun, el ar fi văzut stând la masa împărătească chiar lângă Dumnezeu”, scrie Ion Ghinoiu, care citează legende din Moldova și Bucovina.

Una dintre legendele bizare este legată de statutul de patron al corăbierilor, fiindcă spune că Sf Nicolae salvează oamenii pe care Maica Domnului ar vrea să-i înece. „Astfel, în unele legende și credințe, Sf Nicolae, patron al corăbierilor, salvează oamenii de la înec, Maica Domnului îi îneacă : „Cei înecați sunt ai Maicii Domnului, sunt norodul ei pe cea lume. Ea se bucură când cineva se îneacă; pe cei în pericol îi trage în apă să se înece. Niciodată când mergi la o apă să nu te rogi la Maica Domnului ca să-ți ajute, că-i rău, să te rogi la sfântul Nicolae”, mai scrie Ion Ghinoiu.

Sf Nicolae și nuielușa

„La români, Moș Nicolae s-a instalat mai întâi în mediul citadin și foarte târziu în cel rural și în orice caz nu s-a suprapus celorlalți doi moși: Moș Ajun și Moș Crăciun. Mai mult decât atât, el s-a distins încă de la început (grație povestirilor adulților) nu atât ca un moș darnic și îngăduitor, ci ca unul justițiar, mai degrabă un sprijin divin al dascălilor și părinților în demersurile lor educative, decât un personaj năzdrăvan gata să se topească la orice rugăminte sau vis copilăresc. Emblema sa, nuielușa sau bățul era de altfel, nelipsită din recuzita pedagogică de odinioară fiind legitimată de însăși atingerea divină a patronului celor aflați în nevoie”, scrie Narcisa Știucă.

Sfântul Nicolae – Minuni și suferințe într-o viață plină de întâmplări

În unele țări este sărbătorit pe 5 decembrie, în cele mai multe pe 6 decembrie, iar Nicolae este sfântul patron al Greciei și Rusiei, fiind vestit pentru generozitatea sa.

Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira (Myra), este cel mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe. Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara (în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi), a trecut la cele veșnice în anul 343, în localitatea Myra (în prezent Kocademre, Turcia), Acest sfânt ierarh s-a făcut pe sine chip al smereniei și al sărăciei. Este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor.

A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţă, iar în bisericile în care intra, uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească.

Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la mănăstirea de acolo, unde a devenit preot.

Despre Sfântul Nicolae se spune că, ajuns arhiepiscop, se îngrijea şi de sufletele, dar şi de nevoile trupeşti ale locuitorilor din Myra. Umbla neştiut prin cetate şi le dăruia cele necesare pe furiş.

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu se puteau căsători şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Legenda spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani, care a căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici provine obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete.

De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numea, prin unele ţinuturi, Crăciunul Copiilor. Seara, în ajun, copiii îşi curăţă ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale şi smochine), uneori haine şi jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom, în seara de 24 decembrie.

O legendă extrem de cunoscută în Evul Mediu a fost cea despre hangiul care a stat de vorbă cu doi băieți care i-au cerut găzduire, fiind în drum spre Atena. Văzând că cei doi au aur, hangiul i-a omorât în timp ce dormeau și le-a pus trupurile într-un butoi cu saramură. Sfântul Nicolae nu doar că a aflat de crimă, dar a mers la han și i-a înviat pe cei doi băieți. De la această poveste a pornit tradiția de protector al copiilor.

Sfântul a apărat cu putere doctrina bisericească în timpul Marii Persecuții din anul 303 când Bibliile au fost arse și preoții au fost forțați să-și renege credința. Nicolae a stat ani buni în închisoare până când persecuțiile s-au încheiat în anul 313, după Edictul de la Milano (Mediolanum).

Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, dar Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit.

Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi oameni posedați de Diavol.

El a salvat cetatea Myra de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul acolo.

Moaştele Sfântului Nicolae sunt păstrate la Catedrala din Bari, în Italia (Basilica di San Nicola). La biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti se află o parte din moaştele Sfântului Nicolae și foarte multe lăcaşuri de cult poartă numele Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae, o scurtă istorie europeană

Sf Nicolae a fost venerat pe scară largă în Europa medievală pentru generozitatea sa, dar și pentru că a fost sfânt – protector pentru atât de multe categorii de persoane. Se spune că în secolul 11, câțiva marinari italieni i-au furat moaștele din zona Turciei se azi și le-au dus la Bari, în Italia.

Sfântul a fost celebrat între 1200 și 1500 pe scară largă în Europa. Nicolae era sfântul care aducea cadouri și era sărbătorit pe 6 decembrie. Sfântului oarecum mai strict i s-au adăugat tradiții de la alte zeități europene, cum ar fi nordicul Odin și Saturn de la romani, astfel că a „căpătat” barbă albă și puterea de a zbura.

Dar după apariția Reformei Protestante – care nu încuraja celebrarea sfinților – tradițiile legate de Sf Nicolae au dispărut în multe părți ale Europei de Nord. Faptul că imaginea sfântului Nicolae s-a estompat a dus la apariția unei probleme: cine să fie personajul magic care duce copiilor cadouri. În unele cazuri locul a fost luat de pruncul Iisus și data a fost mutată de pe 6 pe 25 decembrie, dar rămânea o problemă: povestea nu se lega, un prunc nu are puterea să ducă multe cadouri și nici nu poate să-i sperie pe copiii care au fost cuminți.

Din această nevoie, în mitologia germanică au apărut figuri precum Ru-klaus, Aschenklas și Pelznickel care erau mari și demonice, pentru a-i determina pe copii să fie cuminți, în caz contrar venind pedepse, nu cadouri.

Prezența lui Sf Nicolae a rămas vie în Olanda unde s-a menținut tradiția lui „Sinterklaas”. În ziua sfântului sunt parade și sărbători, iar Sinterklaas vine călare pe cal, îmbrăcat într-o robă episcopală roșie și cu o mitră în mână. Copiii își pregăteau de cu seară încălțările, iar dimineața găseau mici cadouri simbolice.

„Sinter Nikklas, protectorul orașului Amsterdam, era întâmpinat prin secolul al XVIII-lea cu multă însuflețire pe 5 decembrie, când se ivea în port, într-o corabie feeric luminată, însoțit de Zwarte Piet, slujitorul lui negru; se spunea despre el că descinde pentru două săptămâni din castelul său din Spania spre a aduce cadouri tuturor în prag de Crăciun”, scrie Narcisa Știucă.

Și în prezent în Europa de Nord, în zona Țărilor de Jos și în Germania de Sf Nicolae copiii primesc fursecuri speciale, bomboane sau mici cadouri, fie în ghetuțe, în șosete, pe farfurii sau chiar sub pernă. În unele zone copiii îi scriu scrisori lui Moș Nicolae și lasă morcovi sau mere în iarbă pentru măgarii sau caii moșului. Printre micile cadouri date copiilor în țările din nord se numără portocalele, monezile din ciocolată și acadelele în formă de toiag.

Foarte controversat este personajul care-l acompaniază pe Moș la sărbătorile din Olanda, Petru cel Negru (Zwarte Piet) care este un om ce își vopsește fața în negru și are buzele roșii, ajutându-l pe Moș Nicolae să distribuie dulciuri copiilor cuminți, dar și bucăți de cărbune, cartofi și nuielușe celor care nu au fost cuminți. Zwarte Piet era prezentat fie ca un sclav negru eliberat, fie ca maur (arab).

Zwarte Piet a fost în ultimul deceniu o prezență tot mai controversată în Olanda, fiind considerată de foarte mulți ca fiind o tradiție rasistă. În 2020 controversa a ajuns și la premierul olandez Mark Rutte care și-a schimbat opinia, spunând că tradiția va dispărea cu timpul, după ce în trecut spusese că nu era o problemă cu „Petru cel Negru”.

Olandezii au dus tradiția sărbătoririi lui „Sinterklaas” în secolul XVII în coloniile din America de Nord – New Amsterdam a fost prima denumire a orașului New York. și în America tradiția a suferit transformări și a devenit Santa Claus prin combinarea legendei lui Sf Nicolae ca om bun și generos și legende vikinge în care un magician răsplătea copiii buni și îi pedepsea pe cei obraznici.

Impunerea lui Sf Nicolae ca patron al copiilor a început în primele decenii ale secolului XIX când pedagogii și autorii de literatură pentru copii l-au transformat, prin scrierilor lor, dintr-un ierarh sobru cu veșminte bisericești, într-un spiriduș zâmbitor care aduce cadouri și vine cu sania trasă cu reni.

Tradiții în câteva țări europene

În tradițiile mai multor țări sfântul Nicolae este însoțit de un personaj poznaș sau de-a dreptul malefic. În Franța este însoțit de Pere Fouettard (Moș Nuielușă) despre care legenda spune că a încercat să gătească trei copii într-un butoi cu saramură și se spune că îi atinge cu nuielușa pe copiii care nu au fost cuminți și le dă bucăți de cărbune. Copiii din Franţa lasă pentru Moş Nicolae un pahar cu vin, iar pentru măgăruşul lui, morcovi şi zahăr. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite

În Germania sfântul are un ajutor – servitor pe nume Knecht Ruprecht care le dădea bețe, pietre sau cărbuni copiilor care nu știau rugăciunile. În Germania, imaginea lui Moş Nicolae este a unui bătrân ce poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Dacă n-au fost cuminţi, copiii primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moş Nicolae şi colindă la casele vecine, pentru a primi dulciuri.

În Europa Centrală moșul are un însoțitor pe nume Krampus, o figură descrisă drept jumătate capră, jumătate demon, Krampus, spun legendele, vine împreună cu Moșul și îi pedepsește pe copiii care nu au fost cuminți, lovindu-i cu nuiaua. În Europa Centrală, dar și în SUA, în noaptea de 5 spre 6 decembrie se organizează sărbători cu focuri și costume numite Krampusnacht.

Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria îşi lustruiesc pantofii cei mai buni şi îi aşează pe un pervaz pentru a primi daruri de la moş. Dimineaţa, ei găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere sau ciocolată. Copiii obraznici primesc nuiele aurii şi linguri de lemn.

Moş Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l ştiu ca pe un bătrân înveşmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici şi călătorind alături de Krampus, care ţine în mână o nuia destinată micuţilor care nu au fost cuminţi.

Moş Nicolae este o personalitate extrem de divinizată şi respectată şi în Polonia. Îmbrăcat în haine episcopale şi purtând bastonul specific, se crede că el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindă întreaga ţară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. Moş Nicolae intră în case şi ascultă rugăminţile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă şi le dăruieşte apoi icoane, mere roşii, portocale şi „pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii). Uneori, el lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în ghete.

Sursa foto: Dreamstime.com