Sorin Iliesiu, crucea de la Universitate si delirul demagogic
Sorin Ilieşiu este un om al acţiunii. Domnia sa visează, iar colegii din Senat i s-au asociat în acest vis, la un Bucureşti dominat de crucea creştină. Memoria victimelor comunismului ar fi onorată, inspirat, de un imens pom luminat feeric de beculeţe. Încrucişare între monumentul de la Rio şi de cel de pe vârful Caraiman, crucea lui Sorin Ilieşiu este opera pe care domnia sa, luptător în apărarea memoriei şi a libertăţii, o va lăsa celor de mâine. Pentru români, ca şi pentru bucureşteni, truda lui Sorin Ilieşiu va însemna consacrarea unui ideal, acela de a aşeza sub semnul sfinţeniei un spaţiu al sacrificiului.
Reveriile arhitecturale ale lui Sorin Ilieşiu sunt departe de a fi inocente. Domnia sa posedă o capacitate remarcabilă de a sluji binele public şi pe cel al USL, în particular. Traseul politic complicat al lui Sorin Ilieşiu merită amintit, spre a da acestui gest de altruism patriotic contextul legitim de încadrare: ales sub sigla USL ca senator PNL, domnia sa devine, prin despărţirea de PNL, membru al liberal-reformatorilor şi mai apoi al PSD.
Sorin Ilieşiu este un Coriolan Drăgănescu contemporan: profetul auto-desemnat al luptei anticomuniste este coleg de partid cu venerabilul Ion Iliescu. Crucea de la Piaţa Universităţii nu este singurul demers prin care Sorin Ilieşiu rămâne fidel agendei politice a USL. Apelurile sale în favoarea constituirii unei noi Comisii pentru condamnarea regimului comunist, spre a exorciza demonii “băsişti” ai Raportului elaborat sub coordonarea lui Vladimir Tismăneanu, sunt parte din aceeaşi ofensivă simbolică.
În România condusă de Victor Ponta şi de Liviu Dragnea, crucea cu beculeţe a lui Sorin Ilieşiu este încununarea kitschului patriotic. Desfigurarea ţesutului urban este justificată prin apelul la memorie. Iar memoria victimelor este doar soclul pe care se aşează ambiţiile de profet ale lui Sorin Ilieşiu şi ale colegilor de parlament. Becurile de pe cruce vor fi apoteoza unei Românii pentru care demnitatea şi curajul capătă alura sintetică a unui culoar de centru comercial. Iuliu Maniu, Ion Mihalache sau Dinu Brătianu sunt, în fine, onoraţi prin ghirlandele de metal ale lui Sorin Ilieşiu. Dreptatea până la capăt a USL îi atinge pe vii, ca şi pe morţi, deopotrivă.