Spiegel: Romanii si bulgarii devin "grupul cu probleme" din Germania

Ca presa serioasa din Germania acorda atentie Romaniei, e un semnal. Ca Spiegel dedica opt pagini in penultimul sau numar tiparit Romaniei, e chiar de mirare. Pe langa story-ul de sase pagini „pe fir rosu“ Sobaru, gestul sau de protest din Parlament si starea de plans a Romaniei, saptamanalul german mai umple doua pagini, cu o analiza subtitrata „Bulgarii si romanii devin grupul cu probleme din orasele germane“. Articolul este semnat Özlem Gezer. Dupa autoare, turcii si arabii „s-au scos“ din dezbaterile pe tema esuarii politicii de integrare din Germania. Acum sunt altii la rand: romanii si bulgarii. Saraci, exploatati, cu copii in parte analfabeti, „cetateni UE ce nu se inscriu in nici un tipar“.

Straini care dau de furca

Inainte de a continua cu referirile la articolul din Spiegel cu titlul „Sclavie legala“, aparut in editia tiparita a saptamanalului din 23-29.05.11, tin sa fac cateva precizari. Turcii constituie in Germania cea mai mare comunitate de straini, numarul lor trece de trei milioane. Acum mai bine de jumatate de secol, ei au venit ca „muncitori-oaspeti“, sa scoata tara din cenusa si daramaturile de dupa razboiul lui Hitler. Majoritatea a ramas. Unii s-au integrat. Altele au ramas cu baticul pe cap.

La multi dintre copiii si copiii copiilor lor s-a observat, mai ales in ultimul timp, o tendinta adversa integrarii. Frau Merkel a spus, anul trecut: “Acest concept a esuat, a esuat total”, referindu-se la multiculturalismul din Germania. In Berlin, Hamburg, Köln sau Düsseldorf, ghetto-izarea imigrantilor e o realitate, ca si agresivitatea crescanda din scolile care au devenit din ce in ce mai pestrite etnic.

Italienii, grecii, spaniolii si portughezii au contribuit si ei la propasirea Germaniei postbelice. Li s-au alaturat, mult mai tarziu, cetatenii din fosta Iugoslavie. Dupa caderea Cortinei de Fier, s-au repatriat etnicii germani din fostul URSS -peste doua milioane-, si inca vreo 230.000 din Romania. Acestia nu intra insa, dupa criteriile germane, in categoria imigrantilor. Dupa recunoastrea actelor, ei sunt cetateni germani get-beget.

Tara de imigratie n-a fost Germania niciodata, desi nevoia unei imigratii controlate a fost periodic si mai ales electoral, pusa in discutie politica. In toamna anului trecut, cartea lui Thilo Sarrazin „Germania se dezintegreaza“ a pus degetul pe o rana considerata demult vindecata. „Problema strainilor” si a cea a „islamizarii Germaniei” au devenit subiecte la ordinea zilei.

Pentru a demonstra ca problema e sub control, politicieni, specialisti, ONG-uri, preoti si imami au incins hora argumentelor. Iar dezbaterile puternic mediatizate s-au tinut lant. Intr-o jumatate de an, cu integrarea turcilor si arabilor din Germania se pare ca s-a rezolvat. Cel putin in opinia autoarei de la Spiegel. Alti straini dau de furca acum. Numele lor e „romani“ si „bulgari“.

O prezenta mai putin trecatoare

„Microbuzele ciudate, de pe strada ei, au lasat-o masca pe Franziska Giffey. Din mijloacele de transport coborau barbati imbracati saracacios, ba chiar si copii care umblau desculti pe trotuarul rece. Aratau altfel decat numerosii arabi si turci din cartierul ei, erau speriati si agitati.“ Cartierul cu pricina e Neukölln din Berlin, Giffey e consiliera pe probleme de educatie la primarie si sefa a scolilor din Neukölln, dupa cum scrie Gezer.

Consiliera a ajuns la concluzia ca „e o problema crescanda – cu bulgarii si cu romanii“. „Erau copii, care nu stiau nici sa scrie si nici sa citeasca, care stateau la lectie frustrati, pentru ca nu pricep nimic si pe nimeni“, spune aceasta, reporterei de la Spiegel. O eleva de 14 ani n-ar fi vazut niciodata o scoala pe dinauntru si profesorii nu pot da acestor copii calificative, caci nu se pot intelege cu ei, continua relatarea despre nivelul educational al noilor elevi.

Dupa polonezi, romanii si bulgarii ar fi cei mai numerosi imigranti de anul trecut: 75.000 initial si 39.000 de membri ai familiei, care i-au urmat. „Si multi altii, necuprinsi in nici o statistica. Majoritatea nu vorbesc germana si traiesc, cu trei euro pe ora, o viata subterana“.

In viziunea unui specialist consultat de autoarea de la Spiegel, „acesti oameni constituie, ca helotii din lumea antica, stratul exploatat al societatii noastre. Ei repeta experientele muncitorilor-oaspeti si isi fac familiile lor din patrie, dependente de transferuri de bani“.

Sunt citate si parerile unui politist dintr-un cartier din Hamburg. Acesta povesteste despre muncitorii ilegali de pe santiere, care nu stiu o boaba de germana si „n-au stiut sa-mi spuna nici cine le e seful“, ca si despre inscrierea formala a altora, ca persoane fizice autorizate.

Mai povesteste despre asistatii sociali care isi subinchiriaza locuintele platite de stat, noilor imigranti din est. Sau despre locatari care, pentru 60-180 de euro, ii inregistreaza pe acestia, formal, in locuintele lor.

„S-a creat o lume de umbre, care cuprinde pe langa munca, si alte domenii ale vietii“. „Se dezvolta infrastructuri pe care nu le mai stapanim. Am luat in UE tari, pentru care sistemul nostru de drept nu este pregatit“ a declarat politistul citat de Spiegel. O alta concluzie este ca „noii cetateni UE sunt in Germania ultima veriga din lant […] in unele orase mari ei situandu-se sub imigrantii turci si arabi- care adesea le dau de lucru si locuinta“.

Concluzia autoarei de origine turca este ca romanii si bulgarii repeta experienta de acum 50 de ani, a muncitorilor-oaspeti. „Politicienii si autoritatile aproape ca nu se ocupa de ei, pentru ca-i considera pe acesti migranti o prezenta trecatoare“. Insa numarul copiilor romani si bulgari inscrisi la scoli dovedeste contrariul. Si pentru scolarizarea celor care spala parbrize la intersectii ar fi nevoie de solutii. Iar in parte, in cartierul Berlin-Neukölln, ele s-au gasit.