Stigmatizarea USR PLUS. Cum o campanie ipocrită ia mințile oamenilor

Un studiu din luna august 2021 indica următoarele intenții de vot la eventuale alegeri: PSD – 34%, PNL – 18%, AUR – 14%, USR PLUS – 12%/, UDMR – 5% (aici). La capătul redistribuirii voturilor ar deveni viabil un guvern minoritar PSD, cu susținerea tacită a AUR, chiar fără asocierea cu UDMR.

O evoluție politică gravă pe termen scurt, dezastruoasă pe termen lung

Între PSD și AUR există deosebiri mari, desigur, dar și suficiente asemănări. Cele două formațiuni au în comun populismul anti-Bruxelles (la PSD în funcție de conjunctură, la AUR, programatic). Le aseamănă antimaghiarismul, stăpânit, și respectiv, unul afișat. Există în particular o compatibilitate de oameni. Ambele partide adună bătăuși (deputatul pesedist Mirel Palada), folosesc amenințări (pesedistul Nicu Niță: „Eu v-aș omorî pe toți” – parlamentari USR), insultă. (Nu dau exemple din rândul AUR, nu este nevoie.) Pentru conivențele informale dintre cele două formațiuni un rol major îl va juca legătura unor membri PSD și AUR cu serviciile de informații.

Este de bănuit că trecerea timpului va alimenta posibilitatea unui guvern minoritar PSD susținut de AUR. Nu se dă atenție suficientă unei astfel de posibile evoluții a lucrurilor întrucât, la distribuirea voturilor descrisă mai sus, se consideră mai probabilă revenirea la alianța PSD-PNL. În relația dintre cele două partide, un PSD frustrat va domina complet partenerul său ieșit de la guvernare cu coada între picioare. AUR va oferi PNL justificarea de a se alia, din nou, cu PSD.

Pe termen lung, mezalianța PSD-PNL va submina speranța ca în cadrul sistemului politic normal să se poată limita corupția care condamnă societatea la mediocritate și stagnare. Într-un mediu politic dominat de două partide legate prin conivențe subterane, care își împart din timp în timp întâietatea la guvernare, alternanță părând fără ieșire, singurele care amenință status quo-ul sunt formațiunile anti-sistem.

Temele divorțului politic dintre PNL și USR PLUS

Această potențială criză de sistem pe termen lung este fundalul actualei crize guvernamentale și simultan, o față a ei. Ruperea coaliției majoritare este cauzată de conflictul privind politici majore, începând cu refuzul de a desființaSecția Specială pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați (SIIJ). Desființarea Secției Speciale, care crează „nesiguranță cu privire la funcționarea sistemului de justiție” (Comisia Europeană), fusese asumată de ministrul Stelian Ion (argumentele miniistrului aici).

Tot el refuzase să dea avizul pentru Programul Național de Investiții ”Anghel Saligny” (PNDL 3). Proiectul nu ajunsese la Ministerul Justiţiei pentru obţinerea avizului nici după revocarea lui Stelian Ion. USR PLUS a condamnat Programul în termeni polemici („hoția PNDL 3 sau programul becurilor de 1.800 de euro și a toaletelor din Teleorman de 80.000 de euro” – aici). Însă dincolo de șarjări se află argumente de bun simț. Nu se poate accepta deschiderea unui program de 50 de miliarde de lei fără mecanisme de verificare şi control al cheltuiriii banilor şi al calității rezultatelor. Această sumă enormă va fi administrată conform voinței aleșilor locali, care în cea mai mare majoritate sunt ai PNL și PSD. Secția Specială și Programul Național de Investiții, care au dus la recentul divorț politic vin în întâmpinarea intereselor comune ale formațiunilor coalizate între 2011 și 2014 sub titularura Uniunii Social-Liberale. Refuzul PSD de a semna moțiunea inițiată de USR PLUS vorbește la lumina zilei despre conivențele dintre liberali și pesediști.

SubiecteleSIIJ și PNDL 3 nu sunt doar teme interne ale coaliției la guvernare. Ele vor marca viața socială un bun număr de ani de acum încolo.

Stigmatizarea

Nimic din ceea ce s-a întâmplat și a fost povestit – interese, conivențe etc. – nu depășește „normalul” în rău al vieții politice. Ce poate fi totuși considerat excepțional este ce s-a întâmplat după anunțul de ieșire a USR PLUS de la guvernare. Formațiunea Barna-Cioloș avusese la dispoziție două soluții: o moțiune de cenzură și demisia miniștrilor acestei fomațiuni. A început cu redactarea moțiunii de cenzură, iar în urma sabotării demersului, a hotărât depunerea demisiilor în bloc.

Întrucât PSD susținea obiectivele guvernului Câțu, iar UDMR asemenea, singurii care puteau asigura numărul minim de semnături necesare unei moțiuni de cenzură (cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor) erau parlamentarii AUR. Au fost întrebați dacă semnează, au spus da și au făcut-o. Mă întreb dacă și-au imaginat reacțiile. Premierul Florin Câțu a susținut că prin „negocierea” cu AUR, USR PLUS validează teoriile antivacciniste ale acestui partid. A insinuat: „Dacă AUR a negociat cu USR PLUS ca vaccinarea să fie încetinită?” Cu aceeași frivolitate în folosirea cuvintelor, a vorbit despre un „proiect politic, AUR-USR-PLUS”.

Alți demnitari PNL s-au referit la „partenerii de proiect politic”, la „o înțelegere politică mai toxică decât alianțele PSD/PDSR – PRM din anii ’90”, la un pas care „înseamnă legitimarea unui partid extremist, de factură neofascistă” Și chiar la faptul că noua alianţă conjuncturală ar creea premisele aducerii la putere a unui partid xenofob și antisemit.

Președintele Klaus Iohannis a folosit exact aceeași partitură, deși statutul demnității i-ar fi cerut să ia distanță față de interpretările ieșite din matcă și să asigure șansa unui viitor dialog. A repetat cuvântul „alianță” („alianța cu un partid care nu respectă valorile occidentale”), și a dat un calificativ pe care un președinte nu avea voie să-l pronunțe: USR PLUS „s-a discreditat iremediabil în fața românilor” (aici).

Campania „la nivel înalt” a oferit din nou pâine ziariștilor cunoscuți pentru mercenariatul lor politic. Iată titlul pus de Ion Cristoriu: „Cum a facut USRPLUS din partidul « fascist » AUR un partid de guvernământ” (aici). Presa pe subiect ar cere o analiză separată. Dincolo de ziariștii colaboraționiști se află o mulțime de comentatori care au preluat interpretarea „oficialilor” peneliști ori pro-peneliști. Cunosc oameni de bună credință capturați cu totul de ținta falsă a semnăturilor USR PLUS și AUR. Flacăra creată cu bună știință în jurul unei teme false a reușit să pună în umbră tocmai tema reală: două măsuri dezastruoase de politică publică ale guvernului Câțu.

Macularea ca mod de a gândi

Ajunși în Parlamentul Romaniei, deputații și senatorii AUR participă inerent la evenimentele din forul suprem: semnează documentele comisiilor de specialitate alături de pesediști-peneliști, useriști, udemeriști, votează pro sau contra proiectelor care ajung la cele două Camere alături decolegii lor ș.a. Invitarea parlamentarilor AUR la semnarea unei moțiuni de cenzură nu înseamnă formarea unei „alianțe politice” cu ei; nici asumarea unui „proiect politic comun”; nici „legitimarea unui partid extremist”. Cu atât mai puțin crearea premiselor aducerii AUR la putere. Sunt calificări stigmatizatoare care falsifică complet natura a ceea ce s-a întâmplat. „Ce s-a întîmplat” nu a însemnat nimic mai mult decât susținerea la lumină a unei moțiuni de cenzură de către doi actori politici care nu au adăugat, niciunul, un singur cuvânt de complezență cu privire la celălalt (comentariul lui Dacian Cioloș, aici).

Spre amuzamentul sorții, ipocrizia emițătorilor a fost pusă în plină lumină de Parlamentul European la numai câteva zile după declarațiile inflamante. Pe 14 septembrie, PE a adoptat o Rezoluție referitoare la drepturile persoanelor LGBTIQ cu 387 voturi pentru, 161 împotrivă și 123 abțineri. În consecință, Rezoluția a introdus în materia toleranței încă un standard de „europenitate” care exprimă voința majorității aleșilor din forumul european pe acest subiect. Singurii care au votat alături de majoritate au fost europarlamentarii de la USR PLUS. Pesediștii și peneliștii au fost contra ori s-au abținut (ori strategic, au absentat). În acest fel, au fost „alături” de Rassemblement National a lui Marine Le Pen, de Alternative für Deutschland, de Lega Nord și de alte formațiuni ale dreaptei radicale. Nu am văzut pe nimeni scriind că PSD și PNL au făcut înțelegeri toxice cu aceste formațiuni, s-au aliat cu ele și au legitimat extremismul european.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro