​Proiectul de lege pentru Rosia Montana: marile semne de intrebare

Guvernul Romaniei face un pas controversat, aducand in fata Parlamentului un proiect de lege in favoarea unei corporatii straine, similar cu proiectul de lege pentru Petrom. Proiectul cedeaza drepturi de patrimoniu si da verde exploatarii cu cianuri a zacamintelor aurifere de la Rosia Montana. Demonstratiile publice din Capitala, din tara si din strainatate (Berlin, Bruxelles, Strasbourg, Stuttgart, Londra, Viena, etc.) arata ca exista o opozitie puternica. Lumea vrea sa stie exact care sunt beneficiile, limitate in timp, dar si riscurile de lunga durata ale acestui proiect de exploatare miniera, extrem de controversat si care tinde sa polarizeze o tara intreaga.

Cu mici hiatusuri legate de contestari in instanta din partea unor ONG-uri, a avizelor de mediu si certificatelor de urbanism, proiectul de exploatare miniera din perimetrul Rosiei Montane este, de peste un deceniu, intr-un fel de stand-by. Cand si cand, s-au facut „reparari si stramutari”, au mai aparut politicieni romani cu declaratii la rampa si au fost lansate campanii publicitare in mass-media romaneasca, in urma carora actiunile la bursa ale firmei canadiene au punctat in plus. Promisiunile au fost cand de miliarde de dolari, cand de locuri de munca, cand de renastere a mineritului, o ocupatie straveche pe teritoriul Romaniei, cu conotatii nu doar economice, ci si afective.

Cu totii stim ce inseamna un clip publicitar si ca interesele prioritare pe care le serveste acesta sunt in primul rand ale firmei care isi vinde produsul. Iar „renasterea mineritului” e o afacere de discutat, dat fiind faptul ca, odata cu intrarea in Uniunea Europeana, in 2007, statul roman nu mai are voie sa subventioneze mineritul.

Prelungirea licentei

In 4 septembrie 2013, Hotnews.ro a publicat proiectul de „LEGE privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România Parlamentul României”, ca si „ACORDUL privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană” dintre Guvernul Romaniei si Gabriel Resources Ltd. (GBU) cu sediul in Londra, respectiv Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC), cu sediul in Rosia Montana. Proiectul de lege fiind facut public, iar dezbaterea pe marginea acestuia fiind in toi, e loc de observatii si intrebari care, pe calea aceasta, poate ca vor primi un raspuns.

Guvernul propune prelungirea Licentei de exploatare acordata RMGC si finantatorului sau strain. Putea sa n-o faca, lasand perimetrul mono-industrial de la Rosia Montana deschis si altor tipuri de investitii, in afara de minerit?

Iata ce scrie in proiectul de lege: „În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale va încheia, în condiţiile legii, un act adiţional la Licenţa de exploatare care va cuprinde următoarele elemente: a) durata de valabilitate a Licenţei de exploatare este extinsă, în condiţiile art. 5 pct. II.1 din prezenta lege, cu respectarea perioadei solicitate şi rezultate din studiul de fezabilitate al proiectului depus de Titularul Licenţei de exploatare la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, împreună cu documentaţia prevăzută la art. 20 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât o prelungire să nu depăşească 20 de ani”.

Reamintim ca licenta de exploatare a fost transferata de la Minvest Deva catre RMGC in anul 2000, luna octombrie. Cele doua hotarari de guvern pentru aprobarea, respectiv transferul licentei, au fost semnate de Radu Berceanu, pe atunci ministru al Economiei si Industriilor. Acordul pentru asocierea dintre Gabriel Resources si Regia Autonoma a Cuprului Deva, devenita ulterior Minvest Deva -asociere care va purta numele de SC Rosia Montana Gold Corporation SA (RMGC)-, dateaza din 1997 si a fost comunicat Agentiei pentru Resurse Minerale de catre ministrul de atunci al Industriilor, Calin Popescu Tariceanu.

In 1999 – Gabriel Resources trimitea 80 de tone de roca la un laborator din Australia, pentru a i se analiza concentratia de aur. Parametrii licentei care contin informatii despre localizarea zacamantului si concentratia sa de metal sunt si astazi secreti, conform Legii privind regimul licentelor din domeniul exploatarii resurselor minerale. Conform actualei legi, aceste informatii sunt clasificate. Prin urmare ele sunt, cu voia legiuitorului roman, inaccesibile cetatenilor Romaniei, insa nu si unei firme private straine.

Desproprietarirea

Tot prin proiectul de lege trimis acum la Parlament se prevad desproprietariri. E vorba de case, terenuri private, dar si fond forestier aflat in proprietate de stat. Prin cedari, vanzari, concesionari de la stat, Rosia Montana si tot ce se inscrie in perimetrul acestui proiect va deveni, simbolic vorbind, un fel de „dominion canadian”.

„5. Se mandatează Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în calitate de creditor majoritar, şi Ministerul Economiei ca, în termen de 60 de zile de – 4 / 15 la intrarea în vigoare a prezentei legii, să facă demersurile necesare pentru vânzarea de către Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase „REMIN” – S.A. („REMIN”) către RMGC, în condiţiile reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările și completările ulterioare, a imobilelor proprietate a REMIN situate în perimetrul minier Roşia Montană. 6. Se mandatează societăţile MINVEST şi REMIN şi Ministerul Economiei ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să facă demersurile necesare pentru emiterea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor din perimetrul minier Roşia Montană […]7. Instituţiile sau autorităţile publice centrale sau locale care deţin drepturi de administrare şi/sau proprietate asupra imobilelor necesare exploatării miniere din perimetrul minier Roşia Montană şi asupra cărora statul român şi/sau unităţile administrativ teritoriale deţin un drept de proprietate publică sau privată, în termen de 45 zile de la solicitarea Titularului Licenţei de exploatare, vor încheia cu acesta contracte de concesiune pentru imobilele pe care le au în administrare sau, după caz, în proprietate, aflate în cadrul perimetrului minier Roşia Montană, în condiţiile art. 5 pct. II.1 din prezenta lege. Concesionarea terenurilor forestiere nu poate fi realizată decât după ce aceste terenuri au fost scoase definitiv din fondul forestier naţional în condiţiile legii. 8. Se mandatează Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice să iniţieze hotărâri de Guvern pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional, în condiţiile legii, a unor suprafeţe de până la 255 hectare de teren forestier din cadrul perimetrului minier Roşia Montană, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei întocmite conform legii de către Titularul licenţei de exploatare”.

Redeventa in natura, capital social de imprumut

Mai exista un punct in proiectul de lege care ridica semne de intrebare. „Statul român are opţiunea de a solicita RMGC ca plata redevenţei să se facă în natură. Costurile totale asociate plăţii în natură a redevenţei, inclusiv TVA, nu vor depăşi valoarea datorată dacă redevenţa ar fi plătită în bani. (3) Mecanismul prin care se va realiza plata în natură a redevenţei în conformitate cu prezentul articol se va stabili prin hotărâre a Guvernului”. Ce inseamna „in natura”? Aur, argint, actiuni la bursa ale firmei contractoare, certificate de proprietate sau de mediu, in cazul in care ultima face economii la emisiile de CO2? Nu stim, tot asa cum si „mecanismul prin care se va realiza plata în natură a redevenţei” ramane deocamdata un mister.

O ultima observatie: in Acordul privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană emis de Guvern, la Art. 1 se vorbeste despre Participaţia Statului român la capitalul social al RMGC: „(4) Statul român şi acţionarul minoritar al RMGC controlat de Statul român nu sunt obligate să contribuie financiar la majorările capitalului social al RMGC, cu excepţia cazului in care o astfel de majorare de capital este impusa de prevederile legale sau este necesară pentru a se evita dizolvarea societăţii. În lipsa unor disponibilităţi financiare ale statului român sau a acţionarului minoritar al RMGC controlat de statul român, GBU se angajează să-i ofere împrumuturi cu dobândă pentru realizarea aportului la capitalul social şi menţinerea cotei de participare la acesta”.

Ce intelegem? Ca daca statul roman n-are destui bani (lucru foarte probabil) sa intre in majorari de capital social, problema se rezolva tot prin firma contractoare: Gabriel Resources ii da imprumut cu dobanda. Dobanzile le plateste tot contribuabilul roman. Se stie insa ca, prin artificiul maririi de capital social cand nevoile companiei o cer, sau cand exista pericolul insolventei, multi actionari, din nenumarate firme, au fost redusi la tacere. Atunci, ne intrebam: oare nu risca cele 25% participatie a statului roman sa ramana doar o cifra pe hartie, caci adevarata participatie ar putea fi cu bani de imprumut? Cum s-ar zice, lasam Rosia Montana „si cianurata, si cu banii luati”?

Cu siguranta ca exista si alte puncte din proiectul de lege pe care parlamentarii sunt chemati sa le discute, pragmatic si in interesul celor care i-au ales. Se va intampla oare asta, sau se va vota superficial, la comanda de partid?