Razvan Murgeanu a dat un „tun“ de 33.000.000 €

Plecarea edilului-sef, Traian Basescu, de la Primaria Capitalei, a deschis drumul unei haite de „vanatori de terenuri“ de la nivelul administratiei locale care, profitand de avantajele perioadei de interimat, a reusit, in primavara acestui an, una din cele mai mari „lovituri“ imobiliare din istoria Bucurestilor.

Incalcand legile in materia restituirilor de proprietati, primarul interimar al Capitalei, Razvan Murgeanu, impreuna cu seful Directiei Juridic din aceasta institutie, Adrian Iordache,

au emis Dispozitia nr. 4.175 din 04.04.2005 prin care s-a decis sa se restituie unor mostenitori, in compensare, pe Legea 10, o suprafata de teren de trei ori mai mare decat cea revendicata, pe motiv ca terenurile ar fi egale ca valoare.

Dand curs cererii cetatenilor romani de nationalitate germana Goebbel Bortes Astrid, Goebbel Fritz Berndt, Tudor Helga si Krestel Rolf Ernst, care in 2001 au solicitat, in baza Legii 10/2001, restituirea in natura a 9,3 hectare de teren situate in comuna Plumbuita Tei (pe actualul amplasament al Parcului si Lacului Plumbuita), primarul general interimar Murgeanu (actual viceprimar) si echipa sa

si-au pus semnatura pe o megainginerie imobiliara.

Edilii au decis astfel sa acorde celor patru solicitanti, in „compensare“, o suprafata de trei ori mai mare, respectiv de 23,4 hectare, situate pe malul nordic al lacului Tei, pe str. Fabrica de Glucoza nr. 6 – 8. Pe piata imobiliara, terenul de 23,4 hectare, situat pe malul lacului Tei si care era grevat de o concesiune pe 99 de ani, valoreaza intre 33 si 47 milioane de dolari.

Primaria Sectorului 2 a reclamat frauda la toate nivelurile fara a avea rezultate. Dupa ce „afacerea“ s-a desavarsit, in locul mostenitorilor de drept din acte, au rasarit brusc doua persoane. Acestea au platit un avans de numai 100.000 de euro in cadrul unui contract de cumparare de drepturi de mostenire – tinut ascuns din luna decembrie 2004 – si vor acum sa inhate valorosul teren.

Dispozitia de primar nr. 4.175 din 04.04.2005, a fost urmarea unui lung sir de nereguli si falsuri grosolane, actul administrativ fiind abuziv de la un capat la altul pentru motivele pe care le aratam in continuare. La curent cu toate ilegalitatile comise, Primaria Sectorului 2 a sesizat autoritatile cu privire la aceasta frauda (Primarul Adriean Videanu, Prefectul Capitalei etc.

), solicitand in final instantei de judecata anularea deciziei de primar.

Primarul Sectorului 2 a denuntat faptul ca atribuirea, in compensare, a terenului de 23,4 hectare s-a facut pe sest, cu incalcarea a doua hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care au abilitat primaria de sector sa concesioneze terenul pe 99 de ani unei societati comerciale, pentru construirea unei zone de locuinte, pentru care s-au aprobat toate planurile de urbanism.

Trebuie precizat din capul locului ca cele 9,3 hectare de teren revendicate de mostenitori, aflate pe actualul amplasament al Parcului si Lacului Plumbuita (zona inundabila) nu puteau fi retrocedate, intrucat se afla in zona verde a Capitalei, fiind interzis a se construi pe ele. Din start, valoarea acestui teren este diminuata.

Cu toate acestea, potrivit unui raport intern de evaluare si a unei fise de calcul intocmite de o Comisie numita prin Decizia Primarului General nr. 878/2005, s-a stabilit ca valoarea terenului de 9,3 hectare ar fi identica cu valoarea unui teren de 23,4 hectare aflata pe malul nordic al Lacului Tei, adica de 987 miliarde lei (echivalentul a 33 milioane dolari).

Aceasta „evaluare“ dubioasa a ignorat realitatea de pe piata imobiliara, fiind evident pentru oricine ca terenul de trei ori mai mare, situat intr-o zona rezidentiala, cu toate aprobarile pentru constructii emise, nu putea fi egal ca valoare cu cel de trei ori mai mic dintr-o zona inundabila, in care este interzisa orice fel de constructie.

Mostenitorii terenului si-au vandut in mod dubios drepturile cu putin timp inainte de marea „lovitura“

Primaria Sectorui 2 a introdus la 29.04.2005 o actiune civila la Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, impotriva Primarului General al Capitalei, prin care a solicitat sa se constate „nulitatea absoluta a Dispozitiei 4.175/04/04.2005“.

In motivele actiunii se arata „caracterul infractional“ si „fraudarea evidenta a legii“, primaria de sector acuzand faptul ca dispozitia lui Murgeanu nu a tinut cont de existenta Contractului de concesiune

nr. 32.916 din 23.12.1998, prin care Primaria Sectorului 2 a concesionat pentru o perioada de 99 de ani suprafata de 23,4 hectare firmei PARADISUL VERDE SRL: „Incheierea contractului de concesiune a avut loc in baza Hotararii Consiliului al Municipiului Bucuresti nr. 126 din 02.07.1998, avand ca obiect edificarea unui cartier de locuinte“.

Primaria Sectorului 2 a sesizat faptul ca data fiind acordarea concesiunii, numai ea putea decide cu privire la o eventuala „compensare“, dar cu toate acestea, ea nu a fost nici macar instiintata de intentie, fiind pusa in fata unui fapt implinit.

In plus, fata de proiectul de vile din zona, care a obtinut toate aprobarile, primaria de sector apreciaza ca „Dispozitia amintita anuleaza practic realizarea proiectului vizand constructia unui cartier de locuinte si utilitati publice“.

Primaria de sector mai invoca in plus imprejurarea ca mostenitorii celor 9,3 hectare din Plumbuita nu puteau intra sub incidenta Legii 10/2001, deoarece ei au revendicat acelasi teren in baza Legii 18/1991, privind fondul funciar.

Astfel, se arata ca in baza cererii pe Legea 18, grupul de mostenitori „a primit in proprietate, in indiviziune, un teren de 4 hectare“ din totalul celor 9,3 hectare revendicate, fiind emis in acest sens Ordinul Prefectului nr. 1.524 din 04.12.2000 si Titlul de Proprietate nr. 196.988/2 din 04.12.2000, teren intabulat si vandut pe bani grei de mostenitorii in cauza.

Prin urmare, o eventuala „compensare“ cu alte terenuri se putea raporta numai la restul de 5 hectare din cele 9,3, intrucat 4 hectare fusesera retrocedate din 2000. Incredibil, dar adevarat, in Dispozitia primarului Razvan Murgeanu nu se face nici o mentiune la retrocedarea anterioara a celor 4 hectare, fapt acuzat de primaria de sector ca avand „caracter infractional“.

Cu privire la „evaluarea interna“ a celor doua terenuri, facuta de asa-zisii experti ai Primariei Capitalei, Primaria Sectorului 2 arata in actiunea sa: „Este evident ca un teren amplasat intr-o zona inundabila nu poate avea o valoare mai mare sau egala cu un teren aflat intr-o zona mult mai buna.

Mai mult, suprafata de teren atribuita era deja sistematizata, avea documentatie si numar cadastral atribuit, erau prevazute zonele locuibile (…) modalitatea ilegala si abuziva de compensare a unui teren aflat sub apele lacului Plumbuita, cu cel mai sus descris, reiese in mod evident din echivalarea perfecta ca valoare – respectiv 33.109.271 USD, ceea ce in practica este imposibil (…

) nu detinem documentele intocmite de expert, dar este evident ca modalitatea de evaluare este gresita si prejudiciaza patrimonial statul“.

Imediat ce a aflat de dispozitie, Primaria Sectorului 2 a emis notificari catre actualul Primar General, Adriean Videanu, catre Prefectul Capitalei si catre ANCPI -Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, pentru a impiedica intentia de punere in posesie si, respectiv de intabulare. Nimeni nu a vrut insa sa tina cont de aceste avertismente.

Procesul verbal de predare-primire cu nr. 7.846 din data de 14.04.2005 s-a perfectat cu maxima viteza, intre „reprezentanta mostenitorilor“, numita Virginica Tanti Dumitrescu si reprezentantii CGMB – Administratia Fondului Imobiliar.

La fel s-a intamplat si la cartea funciara, unde terenul s-a intabulat rapid, impartite in sase loturi distincte, fara a se tine seama de sarcinile care grevau aceste loturi, respectiv de existenta contractului de concesiune.

Dar, surpriza de proportii! Dupa ce jocurile de culise s-au finalizat, la lumina, in calitate de proprietari, au aparut nu mostenitorii de nationalitate germana, ci doua persoane fizice, respectiv Virginica Tanti Dumitrescu, patroana firmei CIAD SRL Bucuresti si un anume Adrian Ciorobea, tot din Bucuresti. Cei doi, care incearca in prezent sa intre pe terenul din Fabrica de Glucoza nr.

6-8, se recomanda a fi proprietarii de drept in baza „Contractului de vanzare-cumparare de drepturi de mostenire“, incheiat la data de 02.12.2004 (cu patru luni inainte de decizia de primar) la notarul public Daniela Camilia Pop din Bucuresti.

Ceea ce frapeaza in acest contract este ca din document reiese ca terenul cumparat in virtutea drepturilor de mostenire este cel de 9,3 hectare din Parcul Plumbuita si nicidecum cel de 23,4 ha, dat cu atata „mariminie“ de primarul Murgeanu, in str. Fabrica de Glucoza. Cei doi invoca azi ca proprietate ceva ce n-au cumparat, gratie Dispozitiei de primar care le vine manusa.

Contractul de cumparare de drepturi de mostenire are declarat un pret dubios in comparatie cu evaluarea Primariei Capitalei – care a stabilit ca atat terenul de 9,3 hectare, dar si terenul de 23,4 hectare ar avea o valoare identica de circa 33 milioane de dolari – deoarece pretul declarat al tranzactiei este de 3 milioane euro, esalonat in rate pe trei ani.

Din aceasta suma, cumparatorii Virginica Tanti Dumitrescu si Adrian Ciorobea nu au platit in fapt decat 100.000 de euro, restul urmand a fi platit, in rate, dupa cum urmeaza: 100.000 euro in 90 de zile de la data semnarii contractului (2 decembrie 2004); 800.000 euro in 12 luni de la semnare; 1.000.000 euro in 24 de luni; 1.000.000 euro in 36 de luni.

Se ridica legitima intrebare: de ce ar vinde cineva un teren care valoreaza 33 milioane de dolari, contra a doar 3 milioane de euro, in rate pe trei ani, cu numai patru luni inainte de retrocedare? Iata o intrebare care ascunde multe necunoscute, ce intra in competenta de cercetare a Parchetului National Anticoruptie! O intrebare care poate explica graba si „metodele“ prin care echipa lui

Murgeanu a actionat in acest caz de maxima „generozitate“ pe spezele statului. Un alt aspect frapant este urmatorul: daca drepturile de mostenire au fost cumparate la 2 decembrie 2004 de Virginica Tanti Dumitrescu si Adrian Ciorobea, de ce punerea in posesie efectuata de CGMB la 14.04.

2005 s-a facut catre cei patru cetateni de nationalizate germana (reprezentati de Tanti Dumitrescu) si nu catre cumparatorii Virginica Tanti Dumitrescu si Adrian Ciorobea!?

La fel si Dispozitia de Primar a lui Murgeanu, din 04.04.2005 de ce nu face vorbire de existenta cumparatorilor Tanti Dumitrescu si Adrian Ciorobea? Cu ce scop s-a ascuns luni de zile existenta contractului de vanzare-cumparare drepturi de mostenire?

Pana cand procurorii vor gasi raspunsurile la aceste „inginerii juridice“, noua nu ne ramane decat sa constatam ca doi cumparatori aparuti ca dintr-un joben de scamator, au reusit cu numai 100.000 de euro platiti in avans, sa cumpere un drept de mostenire pentru

un teren imposibil de retrocedat legal, dar in locul caruia au primit „in compensare“ un teren rezidential de 23,4 hectare, pe malul Lacului Tei, pe care daca l-ar vinde pe piata imobiliara cu numai 200 euro/m.p. ar obtine circa 47 milioane de euro. O adevarata afacere „marca Murgeanu“!

Murgeanu a recunoscut ca exista „ceva putred“

Intrebat de ziaristi despre ce l-a determinat sa gireze o asemenea „compensare“, actualul viceprimar al Capitalei, Razvan Murgeanu, a explicat ca ar fi riscat, daca nu semna, sa fie dat in judecata de notificatori.

Murgeanu a mai adaugat ca a semnat „ca primarul“, deoarece dosarul a ajuns la el pentru ultima semnatura, iar el n-a mai stat sa verifice toate documentele, desi i s-a parut ca ar fi ceva in neregula.

Cu alte cuvinte, fostul primar general interimar al Bucurestilor incearca sa arunce intreaga responsabilitate asupra sefilor de directii aflati la acel moment in subordinea sa, care au fundamentat dosarul ce privea preschimbarea terenurilor.