Iliescu a negociat cu Gorbaciov vanzarea Romaniei si a Moldovei
O sedinta a Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, desfasurata pe 6.10.1988, arunca azi in aer pretentiile revolutionare ale unor grupuri sau indivizi care s-au erijat in conducatori ai statelor post-comuniste, dupa 1989.
Inregistrand esecul comunismului sovietic, specialistii in strategii dedicate acapararii si detinerii puterii la nivel mondial au conceput planurile de abandonare a sistemului etatist, in vederea crearii unei alternative: un regim socialist indulcit sau o noua uniune, capitalista.
Perestroika si Glasnostul erau metodele de realizare a primei variante, impartasite unor lideri politici ai statelor comuniste sau, in cazul opozitiei acestora, agentilor sovietici din teritorii, transformati in „disidenti” ai regimurilor „nealiniate” Moscovei.
Asa a aparut „Scrisoarea celor sase” si de aceea au inceput sa fie atent monitorizate de catre unitatea anti-KGB a DSS, 0110, persoane ca Silviu Brucan, Ion Iliescu sau Nicolae Militaru.
Nu intamplator, aceasta unitate de contraspionaj a fost prima desfiintata din noul Serviciu Roman de Informatii al Frontului Salvarii Nationale, fiind reinfiintata de abia dupa venirea la Cotroceni a fortelor filo-americane.
„Tocmai aceasta si constituie o suprasarcina a Perestroikai: sa conferim socialismului o noua calitate”, spune Mihail Gorbaciov, ultimul conducator al URSS, in de acum celebra sedinta secreta a PCUS. „O serie de tari ne-au urmat exemplul si, chiar luand-o inainte, au pasit pe calea reformelor profunde.
Unele dintre ele, precum RDG, Romania, RPDC, inca nu recunosc necesitatea acestora, dar, mai curand, din motive politice, din nedorinta conducerii actuale de a schimba ceva”. Observati: Romania, pe lista neagra a lui Gorbaciov.
Secretarul General al PCUS realiza ca nu se mai poate impotrivi dezintegrarii sistemului insa planul Moscovei era sa mentina liberalizarea blocului sovietic sub control, pentru ca acesta sa nu cada in „mainile dusmanului capitalist”.
„Noi doar ne-am depus mandatul „fratelui mai mare” din lumea socialista, insa nu putem sa renuntam la rolul de lider care in mod obiectiv va apartine intotdeauna Uniunii Sovietice ca fiind cea mai puternica tara socialista si originea Marelui Octombrie”, spune Gorbaciov.
Insa tocmai pentru a-si mentine rolul de „frate mai mare” al sistemului socialist, Moscova decide infiintarea de celule reformiste – Fronturi – care, sprijinite de elemente sovietice specializate si infiltrate pentru generarea loviturilor de stat – ca si in Romania – preiau puterea confiscand revolta populara anticomunista. Documentul publicat de noi astazi reprezinta o dovada graitoare.
Alte doua documente de o importanta covarsitoare, prezentate de ZIUA in paginile urmatoare, sunt obtinute tot prin contributia la democratizarea Romaniei a celebrului detinut politic al regimului sovietic, scriitorul anticomunist Vladimir Bukovski, azi profesor la Cambridge, in Marea Britanie, declarat de Rusia lui Putin „persona non grata” pe teritoriul tarii sale natale.
Primul reprezinta stenograma secreta a intalnirii dintre Mihail Gorbaciov si succesorul lui Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, la 5 aprilie 1991, cand noul presedinte din Romania se grabea sa semneze primul sau tratat, ramas in istoria lumii ca ultimul pact al URSS, destramata in august acelasi an prin puciul de la Moscova.
Din aceste documente, dincolo de interesul lui Iliescu pentru discutiile lui Gorbaciov cu minerii – marea masa de manevra folosita cu succes si asupra anticomunistilor romani – se constata problema adanca a noului presedinte din Romania: „presiunile din exterior”, din Occident. Iliescu i se plange sefului URSS de „amestecul SUA” pe langa institutiile financiare internationale ca FMI si BIRD.
„Fortele dusmanoase interne si externe coopereaza”, spune Iliescu in limbajul tipic comunist.
La fel si unionistii de pe ambele maluri ale Prutului – considerati extremistii de dreapta, reclama Iliescu, cel sub care s-a legiferat, in premiera mondiala, absurda recunoastere a independentei Republicii Moldova, in ciuda vointei populare a anilor 1990 si a drepturilor istorice romanesti de necontestat.
Prin dialogurile sale cu seful suprem de la Kremlin, Iliescu demonstreaza ca nu vrea sa supere Moscova, cedand fara remuscari Basarabia, Tezaurul si Insula Serpilor. Tratatul cu Rusia, semnat in al treilea mandat al lui Ion Iliescu, lasa aceste probleme in acelasi stadiu.
Neratificat datorita schimbarilor istorice rapide, Tratatul cu URSS si discutiile adiacente au ramas prin literatura de sertar a lui Ion Iliescu, a KGB si a specialistilor occidentali interesati de schimbarile din Est. Pana astazi.
Pentru cunoscatori, aceste documente inedite, prezentate prin intermediul lui Bukovski la Bucuresti, in premiera in mass media mondiale, releva dedesubturi ale istoriei, ferecate indeobste de ochii lumii. Un trecut cu repercusiuni de necontrolat in prezentul si viitorul Romaniei.
Iliescu şi Gorbaciov, elevi in clasa intii de capitalism
Extrasele din stenograma discutiilor dintre Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov din 5 aprilie 1991, ziua in care se semna Tratatul dintre Romania si URSS, arata eforturile celor doi fosti lideri comunisti de a intelege lumea pe care se pregateau sa o creeze si teama lor fata de Opozitia de dreapta.
Surprinde ignoranta lui Gorbaciov fata de Tezaur sau Insula Serpilor, desi Tratatul era deja perfectat si gata de semnat.
I. Iliescu: Asupra noastra se exercita presiune si din interior, si din exterior. Noi, de exemplu, nu putem obtine credite de la BIRD si FMI. De ce? SUA intervin. Iar pentru noi acum creditele sint o problema de o importanta vitala. (…)
M.S. Gorbaciov: Nu aveti impresia ca Occidentul vrea sa ne aduca la saracie si apoi sa ne cumpere pe nimic?
I.I.: Bineinteles. Vrea sa profite de situatia noastra, care este intr-adevar grea. Anul acesta este foarte dificil. Deocamdata, clasa muncitoare a fost cu noi. La fel si taranii. Dar acum in ambele cazuri observam o dusmanie in crestere. (…) Fortele dusmanoase din interior si exterior colaboreaza.
In aceste conditii, pentru noi are o foarte mare importanta tratatul pe care il incheiem astazi. (…) Dar trebuie sa spun ca opozitia din interiorul tarii organizeaza atacuri si in legatura cu acest tratat.
Opozitia afirma ca vrem cu ajutorul Tratatului sa legiferam cotropirea Basarabiei de catre rusi. (…) As vrea sa va rog sa intelegeti ca trebuie sa ne exprimam in mod diferit, ca trebuie sa vorbim intr-un limbaj diferit, cu oameni diferiti. In Moldova, in opinia noastra, sint forte realiste.
Va sfatuiesc sa va sprijiniti mai mult pe Snegur. El gindeste realist.
M.S.G.: Dar altii il impiedica.
I.I.: Da, insa intelege asta.
M.S.G.: Dupa calatoria in Japonia, o sa-l invit la Moscova sau o sa merg eu insumi in Moldova.
I.I.: Ar fi bine. Tratatul pe care o sa-l semnam astazi va deschide posibilitati noi pentru contactele cu Moldova, pentru relatiile umane, pentru relatiile tehnice, sociale si culturale.
M.S.G.: Tocmai asta si trebuie. (…)
I.I.: La noi in tara, cei de dreapta profita activ de toate procesele din Moldova. M.S.G.: Haideti sa pornim de la premisa ca, in primul rind, viata in Moldova trebuie sa intre in cursul normal si, apoi, ca vom face totul pentru dezvoltarea unor relatii normale intre Romania si Moldova pe baza noului Tratat.
I.I.: Problema pe care am abordat-o este primul moment delicat.
As vrea sa abordez si problema cu privire la frontiera maritima de la Marea Neagra. Si in aceasta privinta sint discutii in Romania. Este vorba de Insula Serpilor. Sint numai 17 hectare de pamint in fata gurilor Dunarii, la 40 de kilometri de acestea. (…)
M.S.G.: Din moment ce ati ridicat aceasta problema, o sa vedem, o sa ne gindim. Nici nu stiam de aceasta problema. Cu chinezii discutam acum problema frontierei. Dar acolo sint 7.000 de kilometri.
I.I.: Acum, a treia problema. In timpul primului razboi mondial, valorile tezaurului romanesc au fost transportate in bancile ruse. Dupa razboi, am vorbit despre aceasta problema, dar nu au gasit nici un fel de valori. In 1956, o parte din tezaur s-a gasit si acum se afla in muzeele romanesti.
Deocamdata, nu s-a mai gasit nimic altceva. Poate ca ar trebui creata o comisie comuna?
M.S.G.: Si asta e o noutate pentru mine. O sa va rog sa imi dati un raport in aceasta problema. Apoi o sa discutam, o sa ne lamurim.•
Cotidianul – 17 noiembrie 2004
Bukovski demasca minciunile presedintelui roman
Documentele pe care le reproducem astazi provin din arhiva „Fundatiei Gorbaciov”, de unde Vladimir Bukovski a reusit sa le copieze. Ele probeaza afirmatiile disidentului rus cu privire la faptul ca Ion Iliescu a avut relatii personale stranse cu Mihail Gorbaciov si, mai ales, ca presedintele Romaniei minte de ingheata apele.
Dupa cum cititorii nostri isi amintesc, Iliescu a reactionat dur fata de afirmatiile lui Bukovski, afirmand, intre altele, ca nu s-a intalnit niciodata, nici inainte si nici dupa 1989, in particular, intre patru ochi, cu Mihail Gorbaciov.
Or, unul dintre documentele pe care le publicam astazi in premiera este, dincolo de orice comentariu privind continutul sau, dovada minciunii prezidentiale – este vorba de intalnirea tte-‘-tte („odin na odin”) care a avut loc intre Mihail Gorbaciov si Ion Iliescu in 5 aprilie 1991, cu ocazia semnarii rusinosului tratat cu URSS.
Bukovski isi mai probeaza si o alta afirmatie care a starnit furia presedintelui Romaniei – si anume ca soarta lui Ceausescu a fost decisa cu mult inainte la Moscova, ceea ce face din Ion Iliescu doar o piesa pe tabla de sah a liderului sovietic -, este drept insa, o piesa importanta si de incredere.
Vorbind despre ceea ce se va intampla in tarile socialiste care refuza sa aplice o politica de reforme, Gorbaciov afirma clar in 6 octombrie 1988, la incheierea unei sedinte a Biroului Politic: „Curand, din ratiuni politice, ceva se va schimba din lipsa de dorinta a actualelor conduceri”.
Din tonul lui Gorbaciov veti intelege, stimati cititori, intentia de a-l schimba pe Ceausescu, a-l „ajuta”, chiar cu riscul unor jertfe „politice si chiar umane”. Preocuparea „fratelui cel mare” era de a proceda in asa fel incat URSS sa-si mentina controlul in tarile „fratesti”, sa nu le acapareze Occidentul.
In fine, ceea ce probeaza mult mai clar ca intre Iliescu si Gorbaciov a existat o relatie de prietenie care, fara indoiala, nu incepe numai cu ocazia semnarii Tratatului cu URSS la 5 aprilie 1991 este tonul discutiilor dintre cei doi, fie ca este vorba de discutia particulara (pe care Iliescu neaga ca ar fi avut-o), fie ca este vorba de discutiile in prezenta delegatiilor care au negociat
semnarea tratatului.
Discutia are loc parca intre doi vechi prieteni care-si spun pasurile. Gorbaciov chiar ii declara lui Iliescu ca vrea sa stranga surubul, sa inaspreasca „masurile”. Or, nu-i spui unui oarecare, ci unui prieten bun ce vrei sa faci in ograda ta.
Iliescu ii vorbeste liderului sovietic despre tratatul incheiat intre „doua tari de dimensiuni diferite, dar unite prin nazuintele lor”, i se confeseaza in legatura cu greutatile pe care i le face in tara „opozitia” si ii numeste pe unionisti, pe cei ce doreau unirea cu Republica Moldova, drept „forte extremiste”.
De asemenea, modul in care unelteste cu Gorbaciov pentru a realiza indepartarea Moldovei de Romania si ramanerea ei sub hegemonia sovietica este unul cu totul condamnabil pentru un lider politic roman – cu atat mai mult pentru seful statului.
La randul sau, Gorbaciov ii destainuie lui Ion Iliescu liniile sale directoare pe care le va aplica in politica interna a URSS – ceea ce depaseste cu mult dimensiunea unei discutii oficiale intre doi sefi de stat care au incheiat un tratat intre tarile pe care le reprezinta (Gorbaciov: „A iesit un tratat bun”).
Fata de documentele furnizate presei din Romania de catre Vladimir Bukovski, ca sef al statului roman Ion Iliescu este dator cu un raspuns pe care sa-l dea in fata natiunii romane.
Sa-si ceara, mai intai, scuze pentru minciuni si sa clarifice, totusi, cand a fost sincer – atunci cand vorbea cu Gorbaciov despre „nazuintele comune” ale Romaniei si URSS sau acum, cand se impauneaza fara merit cu intrarea tarii noastre in NATO?
INTERVIURILE HotNews.ro