Cum îți ajuți copilul dacă este agresat la școală? Dar când el este agresorul?

Violența lasă urme adânci în psihicul copiilor. Un act de agresiune nu apare din senin, ci este urmarea unui mediu care favorizează astfel de acțiuni, atrag atenția psihologii. Un părinte responsabil nu ar trebui să treacă cu vederea nici dacă-i vine copilul bătut de la școală și nici dacă descoperă că propriul copil este agresorul. Cui trebuie să se adreseze?

Doi elevi se bat în sala de clasă în timp ce restul copiilor filmează cu telefoanele mobile. Pe fundal se aud îndemnuri: Dă-i!Dă-i! Urmează distribuirea înregistrării pe rețelele de socializare.

Din păcate, violențele fizice la școală nu sunt rare în România, iar după pandemia de COVID-19 care i-a silit pe elevi să stea acasă, fenomenul violenței școlare a revenit cu și mai mare forță.

Pași de urmat când apare un act de violență în școală

Listele puținelor organizații nonguvernamentale care derulează proiecte de consiliere școlară și servicii de psihoterapie se întind pe luni de zile, nevoia de astfel de servicii fiind foarte mare, subliniază psihologul Mihaela Dinu, expert al Organizației Salvați Copiii România.

„Un copil agresat fizic a fost, cel mai probabil, și jignit. Părintele ar trebui să se adreseze în primul rând dirigintelui sau învățătorului. Apoi, consilierului școlar, directorului școlii. În școală, ar trebui să existe acel grup de acțiune prevăzut în lege. Dar, dacă nu există, agresiunea trebuie sesizată cuiva din instituția de educație. De ce? Pentru că incidentul se petrece în mediul școlar și atunci e nevoie de sprijinul și de participarea celor de acolo pentru ca fenomenul să se diminueze. Școala trebuie să lucreze pe partea de prevenție a fenomenului”, este de părere psihologul.

După această aducere a cunoștință, al doilea pas ar trebuie să fie acela al întâlnirii cu părinții copilului agresor. „Practic, trebuie să discute adulții între ei. Părinții, profesorii, resprezentanții din grupul anti-bullying, consilierul școlar – participarea acestuia din urmă fiind foarte importantă. Și apoi, ar trebui să se transmită mesaje de prevenție și de manageriere a situației în cadrul grupului de elevi”, adaugă psihologul.

Sesizarea poate fi făcută atât în scris, cât și verbal, mai spune specialistul: „Depinde foarte mult de relația pe care o are școala cu părinții respectivi. În sensul de comunicare. Dacă sunt deschiși la comunicare sau nu”.

Sunt situații în care doar o comunicare verbală este suficientă pentru ca lucrurile să se miște, dar sunt și școli care țin foarte mult la partea formală și care cer sesizări scrise. Orice sesizare scrisă ar trebui să primească răspuns în 30 de zile. „Dacă e să mă întrebați pe mine, lucrurile ar trebui să se petreacă mult mai repede. Adică, părintele spune și se ia o măsură. Nu așteaptă 30 de zile în care să i se dea un răspuns scris”, subliniază Mihaela Dinu.

Semne că un copil este afectat emoțional

Dacă părintele vede că copilul este afectat emoțional în urma incidentului, atunci ar trebui să înceapă să ia măsuri, recomandă psihologul. Cum poate sesiza părintele acest lucru? Unul dintre semne este refuzul copilului de a mai merge la școală. Pentru că se teme. Al doilea semn este acela de a începe să aibă rezultate slabe la școală. Se adaugă tulburările de somn, de alimentație. Copilul devine retras, nu mai vrea să iasă din camera lui și nu mai dorește să comunice.

„Dacă părintele vede toate aceste lucruri, atunci, trebuie să încerce să discute cu copilul, să îi valideze emoțiile, să înțeleagă că este furios, că este supărat, că nu-și mai dorește să meargă la școală. Și să încerce să-l ajute. Dacă nu poate, atunci recomandarea este să apeleze la un psiholog”.

Ar fi de preferat ca școala să aibă angajat un astfel de specialist. „Un aspect foarte important în situația fenomenului de violență la clasă este acela că trebuie să se lucreze cu toate categoriile de copii. Respectiv cei care agresează, cei care sunt victime, dar și cei care sunt martori. De ce sunt și martorii importanți? Pentru că ei, prin comportamentul lor, fie încurajează să se petreacă evenimentul, fie îl descurajează. Dacă acela care agresează are susținători, lucrurile se amplifică”, atrage atenția expertul.

Dacă școala nu are consilier, părintele se poate adresa psihologilor cu practică privată.

Ce să faci când ai un bătăuș la ușa casei

În cea de-a doua situație, aceea în care propriul copil este agresorul, comunicarea între adulți este foarte importantă. „Din punct de vedere terapeutic, într-o astfel de situație ar trebui să se lucreze mult mai constant și mai intens cu copilul și pe parte de parenting.

Adică părintele să fie ajutat să gestioneze astfel de momente ale copilului. Să știe ce fel de mesaje transmite, cum corectează aceste comportamente. Pentru că, dacă trece un timp îndelungat și lucrurile nu se echilibrează, riscul este ca acești copii să capete un comportament de tip delincvent”, atrage atenția psihologul.

Nu trebuie pierdut din vedere că, de cele mai multe ori, copilul agresiv provine dintr-o familie, la rândul ei, agresivă. Iar dacă în familie copilul vede tensiuni, conflicte, cumva, le preia. Psihologul subliniază că, la rândul lui, copilul care are un comportament agresiv este un copil dezechilibrat din punct de vedere emoțional: „El are nevoie de ajutor pentru a-și gestiona furia, a-și controla emoțiile. Și da, uneori, copiii care sunt victime în mediul familial pot deveni agresori în grupul lor de prieteni”.

Dar există și situații în care un copil dintr-o familie non-agresivă ajunge să se bată la școală: „Putem vorbi despre familii echilibrate care oferă copilului ce are el nevoie și totuși copilul să fie agresiv. Într-o astfel de situație, poate fi vorba despre influența grupului, mai ales la vârsta adolescenței și a preadolescenței. Cumva, în aceste cazuri, dinamica familiei nu seamănă cu tipul de comportament al copilului. Dar primul exemplu pe care-l are copilul este în familie”, conchide Mihaela Dinu.

Un studiu privind incidența violenței asupra copiilor, realizat de Organizația Salvați Copiii România, în decembrie 2021, arată că 16% dintre adolescenți merg la școală, în mod obișnuit, tensionați, 12%, speriați, iar 5%, triști. Peste 4% au declarat că pauzele dintre ore și le petrec singuri, fără a comunica cu ceilalți colegi.

Din cele circa 7.000 de unități de educație, doar 150 beneficiază de sprijinul consilierilor școlari și a psihologilor.

Sursa foto: Dreamstime.com