Avertisment al sindicatelor: Toți angajații din sistemul sanitar din România ar putea fi infectați cu coronavirus în 30 de zile

Una din 5 persoane infectate cu coronavirus în țara noastră este angajat din domeniul sănătății, iar în cazul în care ritmul actual se va menține, în 30 de zile de acum încolo ar urma să fie infectați toți salariații din sănătate, susține Solidaritatea Sanitară, una dintre cele mai mari federații sindicale din sistemul sanitar.

734 de angajați din sistemul sanitar erau confirmați pozitiv cu coronavirus ieri, 5 aprilie (cele mai recente date puse la dispoziție de autorități), ceea ce înseamnă că 19% din totalul celor infectați sunt salariați din sănătate, adică aproximativ una din 5 persoane, arată reprezentanții Solidaritatea Sanitară.

„Ritmul în care a crescut zilnic, în medie, numărul salariaților din sănătate infectați SARS-CoV-2 în ultima săptămână a fost de 22,7% (22,7% în plus față de ziua anterioară/zi; în data de 30 martie erau 215 salariați infectați). Dacă se va menține acest ritm atunci în 30 de zile vor fi infectați toți salariații din sănătate”, susțin sindicatele din sănătate.

Procentul salariaților din sănătate infectați (din total salariați) este de 0,367%, adică cu 90% mai mare decât cel al populației generale (0,193%), potrivit acestora.

În plus, „având în vedere utilizarea inadecvată a testării, respectiv absența testării tuturor salariaților, estimăm că numărul real al salariaților infectați ar putea fi cu un ordin de mărime mai mare”, mai spun reprezentanții sindicatelor din sănătate.

Potrivit acestora, „datele actuale confirmă ceea ce afirmam în urmă cu aproape două săptămâni: resursele umane din sănătate nu au caracter liniar, ci sunt dispuse într-o curbă continuu descrescătoare. Deoarece Guvernul nu a luat niciuna dintre măsurile pe care le-am solicitat, scăderea resurselor este mai mare decât cea estimată de noi.”

Sindicatele din sănătate cer un set de măsuri urgente pentru protejarea salariaților din sistem de infecția cu virusul:

• 1. Asigurarea echipamentelor individuale de protecție pentru toți salariații, conformat normativelor (corectate cu solicitările lor).

• 2. Instituirea ca măsură minimă de protecție a salariaților din sănătate a regulii: fiecare salariat trebuie să poarte cel puțin mască (minim chirurgicală) și mănuși. Federația „Solidaritatea Sanitară” solicită acest lucru în mod constant de aproape trei săptămâni, demonstrând faptul că procedura de raționalizarea a echipamentului individual de protecție (aprobată ulterior prin OMS 533/2020) este greșită. Deși oficialitățile discută despre necesitatea ca toți cetățenii să poarte o mască, acest lucru nu a fost introdus nici măcar acum pentru toți salariații din sănătate.

• 3. Toți salariații din sănătate trebuie testați, ori de câte ori este nevoie, în următoarea ordine: (a) contacții (fără echipamentul complet de protecție) pacienților COVID 19, simptomatici și asimptomatici; (b) salariații care lucrează în mod constant cu pacienți COVID 19 (testare regulată); (c) restul salariaților din sănătate. Reamintim că, deși solicităm acest lucru de două săptămâni, algoritmul de testare include și la ora actuală doar salariații simptomatici și doar contacții direcți (ratând contacții contacților).

• 4. Testarea tuturor pacienților. Pacienții asimptomatici reprezintă principala sursă de infectare a salariaților din sănătate.

• 5. Informarea și formarea salariaților. Instituțiile statului au eșuat în a anticipa nevoia de pregătire și a satisface această necesitate. Ele au ratat în primul rând recunoașterea problemei: faptul că trebuie să pregătim un număr mare de salariați pentru specializarea Boli Infecțioase și procedurile de lucru specifice acestei specializări într-un timp extrem de scurt. Obișnuința de a lăsa salariații să se ocupe singuri de propria formare (deși aceasta este o obligație a angajatorului și a organismelor profesionale) a contribuit la situația în care se află acum salariații.

• 6. Introducerea rapidă, în toate spitalele, a unor proceduri standard, centrate pe precauțiile specifice pandemiei COVID 19. Autoritățile centrale au ratat nivelul extrem de redus al inițiativelor locale și necesitatea spitalelor de îndrumare. Instituțiile statului care ar fi putut interveni rapid cu rol de suport (ex. A.N.M.C.S.) nu au fost mobilizate.

• 7. Instituirea măsurilor de protecție a muncii. Pentru a proteja cea mai importantă resursă a acestei luptei împotriva pandemiei COVID 19, respectiv salariații din sănătate, autoritățile aveau/au obligația să demareze planurile de protecție a sănătății și securității salariaților. Acestea trebuie să includă: analiza riscurilor din punctul de vedere al protecției muncii, protejarea salariaților din grupele de risc, instructajul de protecția a muncii adecvat noilor condiții, crearea unor circuite corespunzătoare, crearea facilităților necesare (ex. camere de decontaminare, dușuri etc.). Comitetele de Sănătate și Securitate în Muncă de la nivelul unităților nu au fost convocate și utilizate. ITM-urile nu au intervenit pentru a exercita atribuțiile lor; deoarece nu au cercetat accidentele colective de tipul celui de la Suceava nu există feedbackul necesar rectificării erorilor. Deși am solicitat în urmă cu aproape trei săptămâni, în mod public, tuturor autorităților, centrale și locale, introducerea unei proceduri de identificare și protecție a salariaților din grupele de risc acestea nu au făcut demersurile necesare nici până în acest moment.

• 8. Reinstituirea dialogului la nivel central și local. Lipsa dialogului este o caracteristică comună a spitalelor cu număr mare de salariați infectați. Oamenii nu au reușit să acționeze ca o echipă în fața pandemiei COVID 19 deoarece nu au fost chemați să se pregătească și să lucreze ca o echipă. Neo-feudalismul ce caracterizează multe dintre unitățile publice a contribuit la generarea acestui dezastru. Absența dialogului a caracterizat și desemnarea unităților suport, determinând în final demisia unora dintre salariați. Informațiile pe care le-am transmis din teritoriu, cu scopul de a corecta rapid problemele (ex. cazul S. J. Suceava) nu au fost luate în considerare. Absența acestui lanț de comunicare salariați-conducere a determinat ratarea problemelor, contribuind la situația actuală.

• 9. Utilizarea doar a spitalelor cu circuite adecvate. Soluția utilizării spitalelor de tip mono-bloc (în special spitale județene) ca unități suport în lupta împotriva COVID 19 este greșită: acestora le lipsesc circuitele specifice tratării unor pacienți cu un nivel de transmitere a infecției extrem de ridicat. Pot fi utilizate doar spitalele pavilionare, însă cu condiția ca acestora să le fie construite rapid circuitele adecvate. Soluția cea mai eficientă credem că o constituie construirea rapidă, în fiecare regiune, a unor facilități cu circuite dedicate, destinate tratării pacienților aflați în stare gravă.