Coronavirus: Motivele pentru care atitudinea față de măștile de protecție s-a schimbat la nivel mondial

În ultimele zile atât președintele american Donald Trump cât și premierul britanic Boris Johnson au apărut în public cu măști de protecție pentru prima oară, relatează BBC.

E o întoarcere de situație radicală: în tre​cut Donald Trump a râs de alții, cel mai notabil de contracandidatul său pentru președinția SUA, Joe Biden, pentru purtarea unei măști și a declarat că unii se afișează cu echipamentul de protecție pentru a-și manifesta dezaprobarea față de el.

În Regatul Unit, guvernul condus de Boris Johnson a ezitat să recomande publicului să poarte măști de protecție, chiar dacă alte țări europene au făcut-o. Însă a introdus obligativitatea acestora în mijloacele de transport în comun în luna iulie iar acum a făcut-o și în cazul persoanelor care intră într-un magazin.

La nivel global, numeroase autorități, printre care și Organizața Mondială a Sănătății (OMS) au afirmat inițial că măștile nu sunt eficiente în prevenirea răspândirii coronavirusului. Însă acum acestea recomandă purtarea măștilor în spații interioare și multe guverne le-au făcut obligatorii.

Ce s-a schimbat și de ce?

Numărul guvernelor care recomandă purtarea măștilor a crescut semnificativ în ultimele șase luni. La mijlocul lunii martie, în jur de 1- țări aveau reguli care recomandau măștile. Acum numărul a crescut la peste 130 de nații și 20 de state americane.

Unele studii arată că și atitudinea oamenilor față de măști s-a schimbat.

„Țări care nu aveau niciun istoric de purtare a măștilor în rândul publicului larg au adoptat rapid folosirea lor, printre acestea numărându-se Italia (83,4%), Statele Unite (65,8%) și Spania (63,8%), arată un raport al Royal Society – una din instituțiile de știință de referință din Regatul Unit.

Schimbarea de atitudine pare să fie parțial datorată unei mai bune înțelegeri cu privire la transmiterea COVID-19. Inițial, OMS a afirmat că măștile ar trebui purtate doar de către personalul medical sau persoanele care prezintă simptome precum tusea sau strănutatul.

Însă în ultimele luni au apărut tot mai multe dovezi că multe persoane asimptomatice pot transmite virusul iar purtarea măștilor poate preveni acest lucru. OMS și-a schimbat recomandarea în luna iunie.

Între timp a început să crească și nivelul de conștientizare cu privire la riscul transmiterii în spațiile închise slab ventilate iar dovezile sugerează că virusul poate fi transmis prin particule minuscule suspendate în aer.

Asta înseamnă că dacă toată lumea poartă măști acest lucru „îi va proteja împotriva celui mai comun mod de transmitere – picături și într-o anumită măsură, aerosoli”, afirmă Kim Lavoie, șeful departamentului de medicină comportamentală din cadrul Facultății de Psihologie a Universității Quebec.

În plus, tot mai multe persoane ajung să accepte că pandemia ar putea să dureze mult timp iar dacă o va face, măștile de protecție ar putea fi ceva necesar pentru a ajuta oamenii să se adapteze și pentru a reduce riscurile pe măsură ce școlile și afacerile se redeschid”.

De ce au țările atitudini atât de diferite?

Chiar dacă politicile autorităților s-au schimbat, există o diferență mare în ceea ce privește disponibilitatea oamenilor de a purta măști. În jur de 83% din italieni și 59% din americani afirmă că ar purta tot timpul o mască în afara locuinței, în timp ce doar 19% din britanici susțin acest lucru.

Profesoara Sarah Jones, o cercetătoare în medicină comportamentală de la Imperial College din Londra afirmă că purtarea măștilor poate varia în funcție de cât de vulnerabili se simt oamenii în fața unei boli sau dacă aceștia cred că beneficiile depășesc costurile dar și cât de disponibile sunt acestea.

În țările care a avut loc o creștere abruptă a purtatului de măști oamenii au asistat la „o creștere rapidă în percepțiile privind severitatea [pandemiei] și vulnerabilitatea [personală]”, „schimbări rapide are regulilor de purtare obligatorie a măștilor” și o percepție de „văd alte persoane făcând-o, deci nu e mare lucru să porți o mască”.

Prof. Lavoie subliniază că locurile unde „lucrurile au scăpat de sub control rapid”, precum Italia, au fost mai deschise la purtarea măștilor.

În final, persoanele din țările care au fost afectate de pandemia Sars din 2003, sau alte focare ale unor boli respiratorii, au fost mai pregătite să poarte măști.

„În Asia de Est, există suficiente amintiri privind o pandemie respiratorie și o conștientizare la nivel cultural că măștile sunt o idee bună”, afirmă Jeremy Howard, un cercetător de la Universitatea San Francisco.

Spre contrast, „pur și simplu nu există o pandemie respiratorie în istoria recentă a Vestului” și multe instituții internaționale au „ignorat aproape complet oamenii de știință din Asia de Est”, adaugă acesta.

De ce sunt unii încă reticenți să poarte măști?

O majoritate a țărilor recomandă acum sau au făcut obligatorie purtarea măștilor în anumite situații. Însă oamenii par mai dispuși să folosească dezinfectant pentru mâini, să respecte distanțarea socială sau să se spele pe mâini mai frecvent decât să poarte măști.

Oamenii simt că spălatul pe mâini și distanțarea socială sunt lucruri pe care ei le pot controla cu ușurință, afirmă prof. Lavoie, spre deosebire de purtatul unei măști care „este ceva mai complex – trebuie să găsești și să porți una, să o pui pe față iar apoi să o arunci într-un anumit fel iar acestea pot fi inconfortabil de purtat”.

Iar schimbările de recomandări din partea OMS și a multor guverne au cauzat la rândul lor dificultăți.

Mulți experți cred că autoritățile au fost reticente să recomande măștile de protecție fiindcă se temeau că va provoca o lipsă a acestora în rândul personalului medical, dar prin afirmarea că acestea ar fi ineficiente în prevenirea transmiterii acum par inconsecvente.

„Mesajele contradictorii, lipsa transparenței cu privire la date sau modul în care guvernele iau anumite decizii privind politicile de sănătate pot submina încrederea” și face mai dificilă convingerea oamenilor să poarte măști acum, afirmă prof. Lavoie.