Ce știm până acum despre tulpinile noului coronavirus: cât sunt de contagioase, de mortale și ce eficiență au vaccinurile

De la debutul pandemiei de Covid-19 au apărut mai multe variante de coronavirus care ridică multe întrebări: britanică, sud-africană, braziliană și acum indiană. Ce știm despre ele și ce implicații au ele asupra pandemiei de Covid, arată AFP într-un tablou general.

Câte variante?

În această etapă, trei sunt considerate „variante îngrijorătore” la nivel global, conform denumirii oficiale a OMS: cele care au fost detectate pentru prima dată în Anglia, Africa de Sud și Japonia (dar la călători care vin din Brazilia, de unde a și apărut denumirea de „variantă braziliană”).

Începând cu 27 aprilie, acestea circulă în cel puțin 139, 87 și respectiv 54 de țări, potrivit OMS.

Acestea aparțin acestei categorii datorită transmisibilității și / sau virulenței crescute, care înrăutățește epidemia și o face mai dificilă de controlat, conform definiției OMS.

Numărul de variante „îngrijorătoare” poate varia în fiecare țară, în funcție de situația locală. De exemplu, Statele Unite au cinci în conformitate cu clasificarea făcută de Centrul American pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC): cele trei care sunt la nivel mondial, plus alte două reperate inițial în California.

După categoria variantelor îngrijorătoare, vine categoria „variantelor de interes”, ale căror caracteristici genetice potențial problematice justifică supravegherea.

Deocamdată, OMS a reținut șapte la nivel global, față de trei la sfârșitul lunii martie.

Ultima care s-a alăturat acestui cerc ”select”, marți, este varianta reperată inițial în India. Aceasta ridică îngrijorări din cauza deteriorării rapide a situației sanitare din această țară.

Celelalte „variante de interes” au fost detectate inițial în Scoția, Statele Unite, Brazilia, Franța (în regiunea Bretaniei) sau Filipine.

În cele din urmă, pe lângă aceste două categorii principale, circulă multe alte variante, pe care comunitatea științifică încearcă să le identifice și să le evalueze.

„Săptămânile și lunile care vor veni vom spune dacă se încadrează în categoria variantelor care produc foarte mare îngrijorare care se răspândesc foarte repede sau dacă vor rămâne variante care circulă la nivel redus”, explică Etienne Simon-Lorière, șeful secției de genomică evolutivă a virusurilor pe bază de ARN de la Institutul Pasteur (Paris), pentru AFP.

Oricare ar fi statutul lor, toate aceste variante sunt clasificate după familie sau „descendență”. În funcție de mutațiile pe care le-au dobândit, acestea ocupă un loc specific în arborele genealogic al virusului SARS-CoV-2 original.

De ce apar?

În sine, apariția variantelor este orice numai o surpriză nu este. Acesta este un proces natural, deoarece virusul capătă mutații în timp pentru a-și asigura supraviețuirea.

„Toți virușii, inclusiv SARS-CoV-2, se schimbă în timp și acest lucru duce la apariția de noi variante, dintre care majoritatea nu au impact în ceea ce privește sănătatea publică”, subliniază OMS.

Totul depinde de mutațiile pe care le poartă.

Astfel, este o mutație numită N501Y, comună variantelor britanică, sud-africană și braziliană, despre care se suspectează că le face mai transmisibile. Iar variantele sud-africană și braziliană poartă o altă mutație, E484K, suspectată de reducerea imunității dobândite fie printr-o infectare în trecut (prin urmare cu risc crescut de reinfecție), fie prin vaccin.

Pentru publicul larg, este dificil de înțeles, mai ales că aceste variante au denumiri foarte tehnice, fără armonizare internațională. De exemplu, varianta britanică se numește 501Y.V1 sau VOC202012 / 01 și aparține liniei B.1.1.7.

Termenii „varianta britanică, sud-africană, braziliană sau indiană” sunt, prin urmare, mai ușor de înțeles pentru nespecialiști, dar oamenii de știință nu sunt fani, pentru că ei consideră acești termeni care stigmatizează aceste țări.

Mai contagioase?

Există un consens asupra acestui punct cu privire la cele trei „variante care determină îngrijorare”.

Dar acest lucru se bazează doar pe date epidemiologice pentru moment: cercetătorii observă cât de repede se răspândesc aceste variante și deduc cât de contagioase sunt.

Prin urmare, acest lucru nu ne permite să avem o cifră categorică, deoarece rezultatele pot varia în funcție de măsurile de restricție în vigoare în regiunile în cauză.

Pe baza diferitelor studii, OMS apreciază că varianta britanică este cu 36% până la 75% mai contagioasă. OMS cita în martie și un studiu realizat în Brazilia, potrivit căruia varianta braziliană ar putea fi de 2,5 ori mai transmisibilă.

Aceleași suspiciuni planează asupra variantei indiene, de data aceasta din cauza „combinării a două mutații deja cunoscute dar care nu au fost asociate până acum”, notează Consiliul științific care ghidează guvernul francez. Această caracteristică i-ar putea oferi „o transmisibilitate crescută, dar acest lucru rămâne de dovedit epidemiologic”, subliniază Consiliul într-un raport publicat luni. Alți parametri pot fi luați în considerare la deteriorarea sanitară observată în prezent în India.

Potrivit OMS, aceasta ar putea fi parțial explicată prin „grupuri mari de oameni în timpul festivalurilor culturale și religioase sau al alegerilor”, cu nerespectarea distanțării fizice.

Mai multe echipe de cercetători din întreaga lume analizează caracteristicile biologice ale principalelor variante, în speranța de a afla de ce par mai contagioase.

„Există ipoteze de studiat: poate că încărcătura virală este mai mare, că varianta poate intra mai ușor în celule sau că se înmulțește mai repede”, a declarat pentru AFP Olivier Schwartz, de la Institutul Pasteur.

Dar acest tip de cercetare necesită timp și este posibil ca răspunsurile finale să nu vină imediat.

Mai periculoase?

Din nou, nu există nicio certitudine.

Varianta britanică a făcut obiectul celor mai multe cercetări în acest sens.

Un studiu publicat pe 10 martie a concluzionat că are un grad de mortalitate cu 64% mai mare decât coronavirusul clasic, confirmând observațiile inițiale făcute la sfârșitul lunii ianuarie de către autoritățile britanice.

Dar la mijlocul lunii aprilie, alte studii au condus la descoperiri diferite, arătând că această variantă nu a cauzat forme mai grave de Covid-19. Unul dintre aceste studii s-a concentrat însă pe pacienții deja spitalizați: prin urmare, nu ne permite să știm dacă varianta provoacă mai multe spitalizări la toți oamenii infectați.

Ce eficiență au vaccinurile?

Conform mai multor studii in vitro și constatărilor din viața reală, eficacitatea vaccinului nu este redusă semnificativ de varianta britanică.

Pe de altă parte, studiile in vitro arată că eficacitatea vaccinului ar putea fi redusă de varianta sud-africană și braziliană, datorită faimoasei mutații E484K.

Varianta indiană ridică aceleași temeri din cauza unei mutații apropiate (E484Q), chiar dacă în prezent sunt disponibile puține date. Un studiu preliminar făcut public pe 23 aprilie concluzionează că vaccinul Covaxin (de la laboratorul indian Bharat Biotech) este mai puțin eficient împotriva acestei variante decât împotriva virusului original, în ceea ce privește producția de anticorpi, dar că oferă în continuare o protecție.

O nuanță importantă, care se aplică și celorlalte variante: chiar dacă acestea fac vaccinurile mai puțin eficiente, acest lucru nu înseamnă că vaccinarea nu mai este deloc eficientă.

Aceste studii in vitro se concentrează, de asemenea, pe un răspuns unic al organismului, producerea de anticorpi, dar nu evaluează cealaltă parte a răspunsului imun, numită „imunitate celulară” (care provine din limfocitele T și B.).

Cu toate acestea, un studiu american publicat pe 30 martie oferă primele răspunsuri liniștitoare.

„Deși sunt necesare studii mai ample, aceste rezultate sugerează că acțiunea limfocitelor T (…) este în mare parte neafectată de mutațiile prezente în cele trei variante (britanică, sud-africană și braziliană, nota editorului) și ar trebui să ofere protecție împotriva variantelor emergente”, explică Institutul Național American de Sănătate (NIH) pe site-ul său.

Oricum, producătorii lucrează la noi versiuni ale vaccinului, care să fie adaptat variantelor.

O adaptare esențială, deoarece „variantele împotriva cărora vaccinurile actuale ar putea fi mai puțin eficiente (…) vor continua să apară probabil”, avertizează Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).