Diaspora Limbii Române & Teatrul

Corp de teatru (În cinci rochii strălucitoare) a fost concepută în timp ce lucra la volumul despre literatura dramatică feminină, Female Playwrights and Applied Intersectionality in Romanian Theater.

Volumul în limba română conține 5 piese de teatru: “Femeia care tot uita să se nască” a fost finalistă a concursului național de teatru UNITER Piesa anului 2019 și ulterior jucată pe scena Teatrului Național Iași ca spectacol-lectură în regia lui Ion Săpdaru în urma câștigării concursului din cadrul proiectului “Teatru³” (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere 2021). 

Cea de-a doua piesă, “Am aflat … azi” a câștigat locul al doilea la concursul național de comedie 2019, a făcut de asemenea parte din proiectul co-finanțat de AFCN “Totul despre istorie” și s-a jucat pe scenă la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret Jean Constantin de la Constanța în regia lui Iulian Enache într-o colaborare inedită între “Asociația Georgina Rusu” şi Trupa de teatru amatori a Colegiul Național de Arte “Regina Maria”. Piesa “Vecinele” a fost scrisă cu ocazia centenarului Marii Uniri, a apărut în 2018 pe platforma online LiterNet și a fost prefațată de criticul Mircea Morariu, “O poză la minut”. Cele 2 piese care completează volumul sunt “O poveste fără sfârșit” și “Ultima Bacantă”. Cartea va avea o lansare la MNLR pe 18 iunie la ora 18 alături de invitați și de directorul editurii, lansare precedată de interviuri la radio și la televiziune.

Coperta volumului aparține fotografului Bella Bertosi & se intitulează “Mythology”.  Cartea se poate cumpara online de pe site-ul editurii Eikon.

Lansarea va avea loc la Muzeul Național al Literaturii române pe 18 iunie la ora 18:00 alături de invitați si de directorul editurii. Informații aici.

Despre autoare: Cătălina s-a nascut la Măcin în jud. Tulcea, este absolventă a Facultății de “Litere” de la Universitatea București, are un doctorat in Literatura Comparată/Medicină Umanistă de la Universitatea Purdue, este o autoare din diaspora care predă la Universitatea Pace de la New York & la Stevens Institute din Hoboken.  

Despre carte:

Al doilea volum de teatru în limba română al Cătălinei Florescu se hrănește tematic din spațiul căruia îi este destinat, însă mesajul, dincolo de condiționarea geografică, rămâne universal. Femeile care trăiesc în textele ei pot fi imaginate tipologic în orice spațiu. Cu toate acestea, ceea ce le leagă de zona românească este jocul de cuvinte de diferite facturi colocviale sau nu, care dovedește că autoarea nu s-a îndepărtat de România decât prin viața de zi cu zi, refuzând necunoașterea problemelor și mentalităților diferitelor medii sociale din țara natală, fapt evident și prin grija de a pune la dispoziția regizorilor sugestii și indicații multimedia, acordând o atenție sporită la întruparea dincolo de text a pieselor sale. Sensurile cuvintelor și expresiilor reușesc să exploreze lingvistic un univers stratificat social doar în aparență, evidențiind necesitatea comunicării ca vindecare individuală sau de grup. Fie că face referire la comunicarea între vârste, genuri sau profesor – elev, autoarea mizează pe valoarea terapeutică a cuvintelor pentru publicul (cititor sau spectator) care se va regăsi fără dubiu într-una din situațiile din piese. De altfel, prin felul în care construiește teatru, Cătălina Florescu își exprimă încă o dată afinitatea spre medicina umanistă. Traumele nu se vindecă fără a fi scoase la lumină, fără a fi „(bine) cuvântate”, iar corpul de teatru imaginat în acest volum are haine strălucitoare tocmai prin iluminarea verbală a traumelor de tot felul. Nu în ultimul rând, vocea profesoarei Cătălina Florescu răzbate prin abordarea lumii educației formale și a sugestiei de a nu egaliza individualitățile elevilor într-o masă amorfă, care face abstracție de povestea din spatele fiecăruia și neagă povestea din fiecare – Dr. Cristina Matilda Vănoagă, autoare și lector la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia. 

O călătorie captivantă în trecutul profund și emoţional al autoarei, care îmbină nostalgia amintirilor din copilărie cu detalii marcante din perioada comunistă în România. Un volum emoţionant, dar nu sentimental, care aduce la viață nu doar o poveste personală, ci și un peisaj psihologic şi cultural autohton, încărcat de emoții puternice, intime, prin care se creează tablouri vii și legături inefabile care transcend timpul și spațiul. Mai mult decât o simplă colecție de amintiri, volumul este şi o incursiune adâncă în sufletul femeii în căutarea propriei identități. Corp de Teatru este o colecţie de piese care nu menajează. De la nostalgia dulce-amară pentru vremurile trecute într-o Românie înţelenită în timp, până la schimbare şi redescoperirea de sine, volumul apasă deopotrivă butoanele epocii comuniste, aducând la suprafață amintiri dureroase – îndulcite de suprapunerea cu perioada copilăriei, dar şi întortocheată relaţie cu sinele nostru cel mai profund. Un punct deosebit îl constituie monodrama O poveste fără sfârşit, de o candoare copleşitoare, despre tatăl autoarei, o incursiune în copilărie, dar mai ales sufletul și relația cu un personaj central ce rezonează cu mulți cititori. E un test al empatiei, aş spune.Accesând nu doar trecutul, ci și despre prezentul, cu un echilibru perfect de forţă şi delicateţe, colecția Corp de Teatru devine o reflectare a metamorfozelor constante ale vieții și ale societății româneşti, aducând în prim-plan personaje memorabile și întâmplări care rezonează, într-o măsura sau alta, cu noi toţi. Colecția devine astfel o meditație asupra schimbărilor constante ce definesc existența umană. Fiecare scenă este o fotografie alb – negru surprinzând cu grație și forță emoțională momente cheie din istoria personală și colectivă. Accentele feministe dezvăluie realitățile și durerea femeilor, explorează clișeele care șchiopătează visele acestora și aduc în prim-plan povești adânc înrădăcinate în experiența feminină. În ciuda subiectelor dificile și a provocărilor expuse, niciunul dintre personaje nu este prezentat ca o victimă. Dimpotrivă. Sunt voci puternice, care se împreunează într-o simfonie de rezistență și transformare – Ana Sorina Corneanu, actriță și autoare de piese de teatru, câștigătoarea Concursului Piesa Anului, UNITER, 2019.

Cătălina Florescu are abilitatea de a crea emoții la granița între abstract și realitate, metafizic și real astfel încât uiți că mai sunt și altfel de dramaturgi interesați în metateatru, povești în povești. Mai mult, pe lângă justițiar și comic, textele Cătălinei sunt adesea duioase, luând cititorii mereu prin surprindere. Piesele din acest volum sunt un insight fantastic în România dinainte și după revoluție, un teatru documentar excelent. Toate piesele în această colecție trebuie să fie pe scenă mai ales că sunt scrise de o autoare din diaspora care cumva mereu rămâne acasă – Andreea Helen David, co-creatoare a asociației Dra-ma Acting for Life & Povești spuse-n românește

Personajele Cătălinei Florescu dialoghează nu doar între ele, ci și cu istoria, care, fie prin scenografie, fie prin alte strategii (un personaj care nu spune nici un cuvânt pe întreg parcursul piesei) este prezentă în spectacol. Ele își privesc prezentul cu o ironie meditativă, adesea intertextuală, care însă nu le împiedică să facă gesturi bruște, radicale, de eliberare. Lectura pieselor, în sine, este captivantă. Îmi doresc să văd aceste texte pe scenă, cu potențialul lor transformator împlinit – Dr. Ileana Năchescu, profesoară la Rutgers University