Cristi Danilet: Decizia CCR de marti nu se refera la revocare. Speculatiile privind cazul Codrutei Kovesi sunt nefondate

Ministrul justitiei a propus revocarea sefului DNA. marti CSM a avizat negativ aceasta propunere. Presedintele urmeaza sa decida. Tot marti a aparut insa si motivarea deciziei CCR referitoare la modificarile propuse legii de statut a judecatorilor si procurorilor. A fost destul ca sa apara speculatii cum ca Presedintele tarii este obligat de acum sa faca ceea ce zice ministrul in materie de revocare si soarta doamnei Codruta Kovesi ar fi pecetluita, scrie judecatorul Cristi Danilet peblogul personal.

Voi arata de ce nu este asa, continua magistratul:

„Legea nr. 303/2004, art. 54: Azi, numirea sefilor la Ministerul Publice se face de Presedintele tarii, la recomandarea ministrului justitiei, cu avizul consultativ la CSM. Presedintele poate refuza motivat numirea, ori de cate ori vrea el.

Proiectul Parlamentului din dec.2017, pct. 88: Se propune ca procedura de numire sa fie aceeasi, dar presedintele sa poata refuza motivat si o singura data numirea. Decizia CCR nr. 45/2018, pct. 165: Azi CCR ne spune ca nu e o problema ca se limiteaza refuzul presedintelui tarii de numire la o singura data.

Concluzie: CCR nu se refera la revocare. Speculatiile privind cazul CK sunt nefondate.

Explicatii: Ministrul justitiei are un rol central in procedura de NUMIRE. Iar eu sustin ca nu poate sa aiba acelasi rol in procedura de REVOCARE. De ce?! Pai la numire conteaza doar vointa ministrului, fara ca legea sa propuna necesitatea unui concurs sau a stabilirii unui numar minim de candidati – cu alte cuvinte ministrul poate propune intr-o functie atat de inalta pe orice procuror, care indeplineste conditiile de vechime si de grad prevazute de lege, pe oricare il doreste el.

La revocare e altceva: un ministru nu se poate juca cu un procuror care are o functie atat de inalta, drept pentru care legea spune ca poate fi dat jos in trei cazuri care tine de cariera magistratului si pe care le-am aratat si analizat aici – or, toate acestea revin in competenta CSM, caci doar aceasta institutie are mapa profesionala a magistratului si rapoartele institutiei judiciare pe care acesta o conduce. Ca urmare, in mod logic, dincolo de propunerea ministrului (conditie de forma), ceea ce trebuie luat in considerare de Presedintele tarii este avizul consultativ al CSM (conditie de fond).

Sugestie: Sper ca ne e clar tuturor ca un ministrul al justitiei nu are ce cauta in cariera magistratilor, fie ei judecatori, fie ei procurori. A fost o gresala ca in Constitutia din 1991, la art. 132, sa fie trecut faptul ca procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei. Aceasta sintagma a permis toate discutiile, dar mai ales, speculatiile privind calitatea procurorilor de magistrati (lamurita insa de jurisprudenta CCR ulterioara anului 2003, cum am aratat aici), precum si aparitia reglementarilor in legi care mentin o oarecare dependenta a lor de executiv (cum e reglementarea cu numirea si revocarea procurorilor de la varful PICCJ, DNA si DIICOT), in loc ca ei sa fie atasati definitiv corpului judiciar. Este o slabiciune care trebuie odata inlaturata.

Cireasa de pe tort: Decizia CCR devine obligatorie nu de la data postarii pe site-ul institutiei, ci de la data publicarii in Monitorul Oficial. Ea se aplica doar pentru viitor, nu pentru trecut. Procedura de revocare privind pe CK este deja in derulare si nu mai poate fi afectata de vreo decizie CCR, chiar daca s-ar face speculatii de natura celor care au determinat aparitia postarii mele.”