FOTO Dacă aș fi primar. Idei simple "furate" de prin orașele civilizate
Multe dintre promisiunile candidaților la Primăria Generală a Capitalei și la primăriile de sector sunt generoase, unele chiar fanteziste, însă prea puțin concentrate pe chestiuni elementare, simple, de bun simț, care pot schimba rapid fața unui oraș. Când ajung într-un oraș civilizat, mă întreb de ce nu sunt ‘copiate’ pur și simplu bunele practici și aplicate în Bucureștiul cel primitiv. Unele dintre aceste practici presupun investiții simple, cu termen de valabilitate de zeci de ani, fără a mai fi nevoie de alimentarea mult prea frecventă, din bani publici, a conturilor unor firme din domeniul bordurilor, pavajului, asfaltului, tartanului, florilor, chioșcurilor etc. Vezi câteva simple idei.
Despre trotuare și borduri. Din punctul meu de vedere, trotuarele și bordurile arată gradul de civilizație dintr-un oraș. Sunt cartea lor de vizită. Când ajung într-un nou oraș, în primul rand mă uit sa vad cum arată trotuarele și bordurile, din ce materiale sunt făcute, cât de bine este prins pavajul și cum sunt scurgerile de apă.
În București, după cum știe toată lumea, trotuarele sunt jalnice, pline de gropi, peticite, denivelate, iar bordurile sunt de cea mai proastă calitate, urâte, mari, crăpate și măcinate. Trotuarele nu sunt amenajate mai deloc, ci cel mult adăugat un nou petic, iar bordurile sunt atât de proaste și sfărâmicioase încât necesită schimbare o dată la doi ani. De multe ori nici nu se mai obosesc sa le prindă între ele, ca sa le scoată mai ușor la schimbare.
Eu aș schimba toate aceste borduri oribile, care se sparg și se macină în câteva luni. As pune unele mai joase, de bună calitate (granit, probabil), o dată pentru cel puțin 50 de ani de acum înainte. Le îmbini perfect și nu mai ai motiv sa le schimbi zeci de ani. Asa cum vedem în orice oraș civilizat. Apoi, aș reabilita toate trotuarele acestea îngrozitoare. În unele locuri aș pune pavaj de bună calitate, care nu se sparge și nu se desprinde imediat după ce s-a terminat lucrarea, ori aș asfalta, dar nu în asa fel încât după un an sa fie nevoie de petice. Trotuare care sa reziste foarte multi ani de acum înainte.
Cu alte cuvinte, aș elimina afacerile girate de primării, cu borduri și pavaje de proastă calitate, dar nejustificat de scumpe. Aș face o investiție acum pentru mulți zeci de ani de acum înainte.
Foto: Trotuare din Brno (Cehia) și Bruxelles (Belgia)
Despre parcări. Am mai văzut orașe aglomerate, dar nicăieri nu există haosul din București în ceea ce privește parcările. Este adevărat că și modul în care a fost construit în perioada comunistă reprezintă un dezavantaj, dar acest lucru nu poate fi servit zilnic ca scuză și nu înseamnă că nu pot fi aplicate o serie de soluții care să mai reducă din acest haos.
Cei mai mulți candidați la primărie promit crearea de noi locuri de parcare, retrasarea unor locuri, parcări de tip park&ride, parcări rotative etc. Dar de la promisiuni până la lucrările în sine este cale lungă și de aceea aș pune în aplicare măsuri imediate.
În primul rând, aș viza parcările de reședință. Deși este o idee nepopulară printre cei care și-au luat pe viață locuri de la ADP, eu aș renunța la acest sistem de alocare individuală. Este un sistem inechitabil, total ineficient și lasă loc unor practici ilegale. Unii dintre norocoșii care beneficiază de astfel de locuri ajung chiar să facă afaceri cu ele. Plătesc taxa de 60 de lei anuală, un preț infim, și apoi subînchiriază la 100-200 lei pe lună. Deși toți sunt plătitori de taxe către autoritatea locală, nu toți se bucură de privilegiul de a avea un loc de parcare de la ADP. De exemplu, la sectorul 2, poți sta pe listele de așteptare și 10 ani și nici atunci nu este sigur că primești loc. În același timp, persoane din aceeași familie au de 20 de ani și câte două locuri. Cât timp sunt plecați fericiții posesori, acele locuri stau libere, neavând nimeni altcineva dreptul de a le ocupa. O lună dacă este plecat posesorul, o lună stă liber acel loc.
În niciunul dintre orașele vizitate nu am văzut un astfel de sistem. În schimb, am văzut parcări de reședință pentru care se plătește abonament, în baza căruia poți ocupa un loc pe principiul „primul venit, primul servit”.
Pentru cei veniți din afara localității, locurile de parcare ar trebui taxate. Așa nu vom mai întâlni situații precum cele din zona cartierului Tei, din apropierea Facultății de Construcții. Deși se află la doi pași de facultate, mulți dintre studenții cazați la căminele din zonă sau care stau cu chirie vin cu propriile mașini, le parchează pe locuri publice fără a plăti un leu, după care nu le mai mișcă zile sau săptămâni întregi. Aceasta în dauna locuitorilor din zonă, plătitori de taxe la autoritatea locală. Aplicarea unor taxe ar descuraja astfel de practici. Taxarea locurilor de parcare ar descuraja și abandonarea mașinilor pe locuri publice. Abandonezi mașina, plătești!
O altă practică des întâlnită care ar trebui descurajată de către autorități este cea a parcării pe locuri publice a unor dube și camionete, care, în mod normal, ar trebui să fie duse în parcările firmelor care le dețin. Nu de puține ori am văzut astfel de autovehicule mari, lăsate de seara până dimineața, pe locuri publice, în loc să fie duse la firmă.
Foto: În Cehia și Belgia
Despre gunoaie. Bucureștiul este, probabil, cea mai murdară capitală din Europa și printre cele mai îmbâcsite orașe din țară. Bucureștiul a rămas la nivelul primitiv în care așa-zisa curățenie încă se realizează cu mături. Vezi din când în când, destul de rar, niște doamne plictisite, angajate ale firmelor de salubritate, care ridică tot praful în aer cu mătura, adunând grămăjoare de gunoaie din loc în loc. În niciunul dintre orașele civilizate în care am ajuns nu am văzut astfel de scene.
Eu nu aș mai încheia niciun contract cu firme de salubritate fără condiții clare pe care să le îndeplinească. În primul rând să folosească utilaje moderne de curățenie, care să aspire și să spele străzile și trotuarele. Fără mături. Apoi, acea firmă trebuie verificată permanent, își îndeplinește sau nu angajamentele din contract? Dacă nu, să fie sancționată conform prevederilor din contract. Aș mai pune la dispoziția cetățenilor o aplicație specială pentru sesizarea locurilor murdare, iar în maximum 24 de ore acea zonă să fie curățată. Cetățenii care abandonează gunoaie în mijlocul străzii trebuie, de asemenea, sancționați. Până acum, autoritățile au fost mult prea blânde cu astfel de persoane.
În ceea ce privește colectarea selectivă, în zona blocurilor aș încuraja cât mai mult adunarea gunoaielor în pungi speciale și aș descuraja pe cât posibil folosirea ghenelor, care sunt focare de infecție. Teoretic, unul dintre obiectivele Consiliului General al Municipiului București de acum mai mulți ani era desființarea ghenelor, însă nu s-au făcut prea mulți pași în acest sens. Până ar deveni obligație, cetățeanii ar putea fi încurajați să adune gunoiul menajer separat de cartoane și plastice, în saci de culori diferite, care apoi să fie lăsate în camere special amenajate la parterul blocurilor. Cartonul să fie pus într-un sac galben, de exemplu, plasticul într-unul albastru, gunoiul menajer într-unul alb și tot așa, iar apoi, firma de salubritate să le ridice de două ori pe săptămână.
Foto: Colectare selectivă, cameră special amenajată, aflată la subsolul unui bloc din Bruxelles/ Un utilaj de curățare din Valencia
Despre amenajarea parcurilor. Aș merge pe varianta văzută observată in orașe occidentale, fara chioșcuri, fara tiribombe și fără panseluțe care trebuie înlocuite după câteva săptămâni de viață. Le văd amenajate cât mai natural, bineînțeles cu vegetația îngrijită, iar în loc de flori efemere să fie puse soiuri de plante cu viață lungă, cât mai rezistente, chiar și pe timpul iernii.
Locurile de joacă sa fie realizate din materiale cât mai naturale, din lemn, iar pe jos, în loc de tartan sa fie pus un fel de nisip care nu se ridica în aer și întra în plământ. E ceva asemănător cu cel de modelare folosit în jocurile pentru copii. Am mai văzut parcuri și cu rumeguș foarte fin pe jos.
Apoi, aș evita cât mai mult asfaltarea aleilor. Am vazut parcuri cu alei naturale, cu un amestec extraordinar de pământ, nisip și pietricele fine, extrem de bine bătătorite și întinse, care nu provoacă praf, rezistente in timp, iar care pe timpul ploilor nu formează bălți, toată apa fiind absorbită imediat.
Parcurile sa fie înconjurate în interior, spre marginea lor, de piste de alergare.
Astfel de amenajări ar fi pe lungă perioadă și mai puțin costisitoar, parcurile fiind acum simple surse de venit pentru afaceri din domeniul florilor, asfaltului, tartanului, chioșcurilor etc.
Foto: exemplu de alei naturale, neasfaltate, și loc de joacă cu nisip.
INTERVIURILE HotNews.ro