Don't Look Up: Filmul blockbuster propus de Netflix pentru Crăciun ne întreabă „Cu cine vrei să îți petreci sfârșitul lumii?”
„Don’t Look Up”, blockbuster-ul propus de Netflix pentru Crăciun a strâns o distribuție stelară: Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence, Meryl Streep, Cate Blanchett, Timothée Chalamet, Ron Perlman, Ariana Grande și nu numai pentru un film care oferă mai multe decât ar părea la prima vedere.
Prima întrebare pe care cred că și-o vor pune mulți e „cum de?” s-au strâns unele din cele mai mari nume de la Hollywood pentru un film de Crăciun și cu atât mai mult un film prezentat ca unul de satiră la adresa filmelor apocaliptice.
În primul rând, Don’t Look Up (Nu priviți în sus) nu e un film de Crăciun sau cel puțin nu unul tipic. Privind doar forma, chiar și Greu de ucis ar putea părea mai „de Crăciun” (deși controversele legate de el continuă până în ziua de azi) decât lungmetrajul pe care Netflix o să-l difuzeze în Ajunul Crăciunului.
Apoi, Don’t Look Up nu mi s-a părut atât de mult o parodie la adresa filmelor apocaliptice cu cataclisme care provoacă sfârșitul lumii așa cum o știm, pe cât de mult e o parodie la adresa clasei politice americane.
Meryl Streep e președintele SUA în film (FOTO: LMK / Landmark / Profimedia Images)
Politica americană în Don’t Look Up
În caz că nu ai citit nimic despre film până acum, o să fac un rezumat cât se succint posibil fără să dau spoilere prea mari: cercetătorii descoperă o cometă ce se îndreaptă direct spre Pământ; omenirea are câteva luni la dispoziție să evite soarta dinozaurilor; omenirea e proastă.
Ori cometa e de fapt o parabolă pentru schimbările climatice, de unde și parodierea clasei politice din Statele Unite care ani de zile s-a eschivat din a lua măsuri de a reduce emisiile de carbon sau chiar a negat că încălzirea globală ar fi cauzată de om.
Nu încerc să fac politică, doar îți zic încotro bate filmul: Meryl Streep interpretează rolul președintelui SUA, prezentat în film practic ca un Trump de sex feminim. Jonah Hill joacă rolul fiului ei care se întâmplă să fie și șeful cancelariei de la Casa Albă, o referință nu tocmai subtilă la precedenta administrație de la Washington, cum sunt numeroasele „împunsături” din film.
Aici Don’t Look Up m-a pierdut puțin la început, nu neapărat fiindcă face politică ci fiindcă e prea „in your face”, după cum ar zice americanii. Undeva pe drum s-a pierdut subtilitatea și din punctul ăsta de vedere mi-a amintit de Vice, filmul din 2018 despre fostul vicepreședinte american Dick Cheney.
Don’t Look Up nu vine să te tragă de mânecă așa fără perdea ca Vice să se asigure că „dar ai înțeles ce s-a întâmplat aici, nu? Te-ai prins că e rău tipul ăsta, așa-i?” însă nici nu lasă prea mult loc imaginației.
Bottom line: politicienii americani din film ignoră pericolul cometei la fel cum cei din lumea reală au ignorat cel al schimbărilor climatice.
Nu că abordarea fără menajamente din film ar fi neapărat un lucru rău, că până la urmă reflectă o realitate dar mi se pare că regizorul Adam McKay pierde din vedere pentru moment că se adresează unui public global care poate n-ar fi atât de interesant de dedesubturile funcționării politicii americane, de la numirile controversate pentru Curtea Supremă la alegerile pentru Congres, și ele parodiate în film.
Însă chestia asta face filmul să pară cam lung, mai ales în partea de început în care povestea evoluează foarte lent. Sunt destul de convins că McKay a făcut lucrul acesta intenționat, tocmai pentru a ilustra cât de greu s-au mișcat rotițele la Washington în privința încălzirii globale dar asta nu schimbă faptul că Don’t Look Up ajunge să aibă aproape două ore jumate.
Referințele la politicienii americani din viața reală nu sunt tocmai subtile (FOTO: LMK / Landmark / Profimedia Images)
Nu privi în sus aruncă o privire critică asupra societății noastre
După cum probabil te-ai aștepta de la un film ce durează două ore și 25 de minute, Don’t Look Up abordează și alte teme de actualitate, pe lângă parabola centrală legată de schimbările climatice și mașinațiunile politicii din America.
Una dintre ele ține de modul în care s-a adaptat societatea noastră la era informației, când totul e la un click distanță, și maniera în care acest lucru ne-a afectat capacitatea de a rămâne concentrați asupra unui subiect pentru o perioadă mai lungă de timp.
Filmul e destul de acid și aici și aruncă o lupă și asupra modului în care presa s-a adaptat situației, că tot a fost discuția despre fake news în ultimii ani: mergi după societate și te lași prins într-o cursă către fund sau livrezi conținut de calitate? Altfel spus, dai știrile care contează sau știrile care știi că o să facă vizualizări? E mai important că vine sfârșitul lumii sau că Ariana Grande s-a despărțit de iubitul ei?
O altă temă mișto abordată ține de modul în care miliardarii planetei au ajuns să influențeze politicile la nivel global sau, în cazul de față, la Washington.
În scenă intră (Sir) Mark Rylance care joacă rolul lui Peter Isherwell, un miliardar excentric care amintește în parte de Steve Jobs, Jeff Bezos și un lider de cult (mie mi-a amintit de tipul ăsta). Isherwell are propria idee despre ce trebuie făcut cu cometa și promite o eră a prosperității pentru întreaga omenire dacă facem ce propune el.
Don’t Look Up analizează practic într-o notă critică o întrebare tot mai de actualitate zilele astea: lăsăm mediul privat să ia frâiele în unele domenii fundamentale pentru progresul întregii omeniri sau sunt ele prea importante pentru a fi lăsate doar pe mâna corporațiilor motivate de profit?
E ceea ce vedem în discuțiile despre explorarea spațială și turismul în spațiu, domenii în care Elon Musk și Jeff Bezos, cei mai bogați oameni ai planetei, fie au luat un avans considerabil prin companiile lor, SpaceX și Blue Origin, fie preiau treptat tot mai multe roluri care, istoric vorbind, erau rezervate agențiilor aerospațiale ale țărilor implicate în cursa spațială.
Aici mi se pare iar că filmul a reușit ceea ce și-a propus și o face într-o manieră distractivă, mulțumită nu în mică măsură faptului că Rylance joacă genial rolul. Iar chiar finalul lungmetrajului are o secvență de-a dreptul delicioasă vizavi de subiectul acesta.
Ariana Grande în Don’t Look Up (FOTO: LMK / Landmark / Profimedia Images)
Întrebarea propusă de Netflix de Crăciun: Cu cine vrei să îți petreci sfârșitul lumii?
Don’t Look Up începe să strălucească cu adevărat pe măsură ce cometa se apropie tot mai mult de Pământ și soarta omenirii rămâne în balanță, introducând o nouă intrigă secundară interesantă.
DiCaprio, că tot n-am menționat de el până acum deși e unul din headlinerii filmului, joacă rolul unui astronom destul de ponosit care se întâmplă să fie coordonatorul tezei de doctorat a studentei care a descoperit cometa (Jennifer Lawrence). Însă pe măsură ce omenirea se obișnuiește cu ideea că obiectul cosmic se îndreaptă spre Pământ, el devine o vedetă internațională.
Un fel de dr. Fauci, dacă vreți, doar că mai tinerel și arătos, sau „cel mai sexy om de știință de pe planetă”, după cum e desemnat în film. Iar odată cu faima vin și tentațiile față de care dr. Mindy, personajul interpretat de DiCaprio, nu e tocmai imun. Rămâi cu familia și cei care au fost alături de tine la greu sau îți accepți noul statut de vedetă planetară și față a științei pentru întreaga omenire?
După cum era de așteptat, DiCaprio joacă bine ambele ipostaze dar răspunsul la întrebare vine doar înspre sfârșitul filmului. Pentru Kate Dibiasky, doctoranda interpretată de Lawrence, răspunsul e simplu dar vine la rândul său cu probleme.
Dincolo de toate celelalte teme sociale pe care Don’t Look Up le-a abordat, mie aceasta mi s-a părut cea mai interesantă și cu adevărat inedită: Tu cu cine vrei să îți petreci sfârșitul lumii, dacă ai avea de ales?
Finalul filmului răspunde la întrebare pentru toate personajele și aduce câteva întorsături neașteptate și de-a dreptul amuzante (să nu uităm că totuși se vrea comedie).
În cele din urmă Don’t Look Up reușește nu datorită diferențelor dintre oameni pe care le expune, uneori într-o manieră ce ar putea părea exagerată, ci fiindcă în fața „cometei” toți suntem egali până la urmă (mă rog, nu chiar toți dar vezi în film de ce), indiferent de preferințele politice, educație și așa mai departe.
La cumpărături de sfârșitul lumii (FOTO: Netflix)
Merită văzut Don’t Look Up?
Da.
Deși începe mai greoi,el devine din ce în ce mai bun pe parcurs iar înspre final chiar te ține lipit de scaun.
Interpretarea e de clasă, cum te-ai și aștepta de altfel de la o distribuție ce include așa veterani ai Hollywood-ului. Coloana sonoră e ce trebuie în momentele în care trebuie iar pe partea tehnică n-am văzut nimic de reproșat, efectele speciale se ridică la înălțimea unui blockbuster.
Ah, și momentele amuzante nu lipsesc nici ele, cu toate că tema e una destul de sumbră.
E Don’t Look Up un film de Crăciun?
Dacă îl privești din perspectiva întrebării cu persoanele alături de care ai vrea să îți petreci sfârșitul lumii, da. Dar nu sunt convins. Mai degrabă e un film care merită văzut indiferent de perioada anului.
Don’t Look Up o să aibă premiera pe Netflix pe 24 decembrie.
Citește și: