REVIEW Xiaomi Redmi Note 12 Pro+ – Specificații bune și încărcare rapidă la 120W la 2.000 de lei. Chiar ai nevoie de mai mult?

Un telefon care costă chiar și sub 2.000 de lei, adică la o treime din prețul marilor vârfuri de gamă, n-are cum să ofere o experiență similară cu modelele premium, nu-i așa? Nu, nu-i așa. Am testat noul Xiaomi Redmi Note 12 Pro+ și m-am convins că telefoanele mai ieftine chiar au ajuns să fie suficient de bune și capabile încât să nu simt că pierd ceva major dacă nu-mi vând rinichiul să-mi iau cele mai noi și scumpe mega-ultra telefoane. Bine, nu există telefonul perfect, așa că am dat și peste neajunsurile lui Redmi Note 12 Pro+ și i-am făcut o radiografie în detaliu, cu bune și cu rele, în articolul de mai jos.

Notă de început

Am testat noul Xiaomi Redmi Note 12 Pro+ timp de aproape 10 zile în București în rețeaua 4G/5G Orange și l-am folosit pe post de UNIC telefon personal.

Telefonul testat a fost o variantă cu 8 GB RAM și 256 GB stocare. Telefonul vine cu varianta de Android 12 și a rulat pe varianta MIUI Global 14.0.6, fără să primesc vreun update pe durata perioadei de test.

Telefonul a fost folosit pe modul „Balanced” din setări, fără a activa modul de economisire a bateriei în mod normal, ci doar în cazurile în care ajungeam sub 5% cu bateria, și uneori nici măcar atunci.

Telefonul a fost setat, totuși, pe funcția „Dark Mode” care presupune fundaluri închise în multe zone din meniu, dar a fost păstrat pe rata adaptivă de refresh de maxim 120Hz.

• Telefonul ne-a fost pus la dispoziție pentru test de către Xiaomi România, însă nu a existat nici o recompensare financiară sau de altă natură pentru acest articol. Nimeni din partea producătorului nu a văzut spre aprobare conținutul recenziei înainte de publicare, iar ideile și opiniile exprimate în articol sunt exclusiv ale autorului.

CE NE-A PLACUT LA XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+

+ Pachetul de specificații bune și cu opțiuni multiple. De la includerea tradiționalei mufe audio de 3,5mm, la senzorul infraroșu care să funcționeze ca telecomandă, la protecția la apă și praf și accesoriile din cutie (husă, folie și încărcător capabil să-ncarce chiar și ultrabookuri)

+ Autonomia bună a bateriei (un telefon chiar și de 2-3 zile la utilizare ușoară), dar mai ales încărcarea super rapidă la 120W (cu încărcătorul inclus în cutie). De la 5% la 100% în circa 20-25 de minute, cu telefonul pornit.

+ Camera principală de 200Mpx care produce rezultate foarte bune pentru clasa în care se regăsește telefonul

CE NU NE-A PLĂCUT LA XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+

– Aceleași probleme și neajunsuri cu softul Xiaomi, nenecesar de complicat pe alături. Acum, deși suficient de rapid și stabil în mare parte, tot am dat peste mici erori și inconsistențe.

– Partea video lasă puțin de dorit. Deși telefonul filmează foarte bine la 4K, stabilizarea la această rezoluție nu e grozavă. Camera ultrawide nu știe 4K, iar telefonul nu poate comuta între cele două camere în timpul filmării (chiar și la 1080p/FullHD la 30 de cadre pe secunde).

Alte lucruri de menționat despre Xiaomi Redi Note 12 Pro+

> Telefonul vine din pachet cu o folie de protecție de plastic preaplicată peste ecran, cu o husă transparentă din silicon și cu încărcătorul GaN de 120W care este compatibil să încarce și laptopuri și ultrabookuri care se încarcă prin USB-C la 66W.

> Încărcarea rapidă înseamnă circa 20-25 de minute până la 100%, depinzând de condiții. Autonomia telefonului e una bună, de 2 zile în condiții normale, poate chiar trei cu puțină grijă și niște condiții mai restrictive în folosire.

> Telefonul are un modul de cameră foarte pronunțat, cu o dublă „bordură”, ceea ce face telefonul foarte instabil de folosit când stă așezat pe o suprafață, chiar și când e folosit cu husa inclusă în pachet.

> Telefonul e un mix de premium și „midrange” la partea de construcție. Pe față are sticlă Gorilla Glass 5, pe spate are tot sticlă rezistentă, iar între cele două rama e una din plastic, făcută să semene cu un metal polișat. În mână, însă, telefonul se simte închegat și suficient de premium pentru ce loc ocupă în gama de produse pe piață.

> Camera ultrawide e de doar 8 Megapixeli și, deci, incapabilă să filmeze 4K. Din păcate nu filmează nici 1080p la 60 de cadre pe secundă. Din păcate în timpul filmărilor telefonul nu poate comuta între camere (și asta la 1080p@30fps). Camera Macro (2Mpx) este aproape complet inutilă. Mai bune ies pozele „macro” făcute prin zoom pe camera principală.

> Camera principală poate trage cadre la 200Mpx, dacă chiar vrei, dar din ce am putut experimenta mai bune ies cadrele făcute la „doar” 50Mpx, păstrând la fel de multe detalii, dar mai în clar și mai bine definite. Altfel, pe modul „Auto”, camera trage fotografii la 12,5 Megapixeli 4:3 (9,4 Mpx pe format 16:9), combinând pixelii fizici câte 16 în 1.

> Semnal 5G destul de bun și stabil. Și la birou, lângă geam, dar și alocuri pe stradă am prins viteze și de 4-500 Mbps download pe 5G. Alteori, afară în centrul Bucureștiului am prins și viteze de peste 600 Mbps. În alte locuri, de obicei în interior, vitezele erau simțitor mai mici, de multe ori comutând practic la viteze de LTE (4G+).

> Telefonul vine cu o certificare oficială de rezistență la stropire cu apă și murdărire cu praf – IP53.

HARDWARE ȘI SPECIFICAȚII – XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+

Display: 6.67-inci AMOLED, 120 Hz adaptiv (30/60/120Hz), 1080 x 2400 pixeli (~395 ppi), format 20:9, Dolby Vision, suport HDR 10+, luminozitate 500 nits (max 900 nits) / Protecție: Gorilla Glass 5

Procesor: Mediatek MT6877V Dimensity 1080 (6 nm) / Octa-core (2×2.6 GHz Cortex-A78 & 6×2.0 GHz Cortex-A55)

GPU: Mali-G68 MC4

RAM: 8 GB RAM (cu extensie din soft până la alți 5 GB)

Stocare: 256 GB UFS 2.2 (fără slot card microSD)

Baterie: 5.000 mAh

Încărcare: 120W pe fir (încărcător inclus în pachet)

Camere foto:

– Principală: 200 MP senzor Samsung HPX, f/1.7, (wide), 1/1.4″, 0.56µm, PDAF, OIS

– UltraWide: 8 MP, f/2.2, 120˚ (ultrawide), 1/4″, 1.12µm

– Macro: 2 MP, f/2,4

Cameră foto frontală: 16 MP, f/2.5, 1.0µm

Video: (4K/UHD) 2160p@30fps și (Full HD) 1080p@60fps doar pe camera principală / (Full HD) 1080p30@fps pe ambele camere, HDR10+

Dimensiuni: 162.9 x 76 x 8.9 mm

Greutate: 209 grame

Sistem de operare: Android 12 / MIUI 14

Senzori: Senzor de amprentă integrat în butonul de pornire pe lateral, Accelerometru, Busolă, Giroscop, Proximitate

Conectivitate: 5G, Wi-Fi 802.11 a/b/g/n/ac/6, dual-band, Wi-Fi Direct, hotspot, Bluetooth 5.2, A2DP, LE, aptX HD, aptX Adaptive, typeC

Alte caracteristici:

– senzor de amprente montat pe lateral, în butonul de pornire (poate fi setat să se activeze doar la atingere sau la apăsare)

– mufă audio jack de 3,5mm

– port infraroșu pentru telecomandă

– difuzoare stereo sus-jos

– flash dual-tone

– Încărcător de 120W inclus în pachet (output: 15W, 27W, 66W, 120W)

– Cu folie de ecran preaplicată și husă de protecție în cutie

– Culori: Arctic White, Iceberg Blue, Obsidian Black

Preț (mai 2023): 2.300 lei (pe mi-home.ro sau emag), 1.999 lei (pe quickmobile, evomag)

XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+ – DESIGN & ERGONOMIE

Xiaomi Redmi Note 12 Pro+ (ce nume lung, știu 🙂 ) e un telefon pe care când pui mâna ai spune că e dintr-o clasă mult mai premium decât e de fapt. Sticlă pe față, sticlă pe spate, iar rama, deși de plastic, imită bine metalul și face ca totul să se simtă închegat, solid.

Un ecran frumos pe față care-ți ia ochii, plat și cu margini aproape simetrice, un spate ușor curbat la muchii, un modul de cameră cu margini metalice șlefuite – toate redau aceleași linii de design ale telefoanelor Xiaomi mult mai scumpe ce au fost lansate în ultimii ani pe piață.

În mână telefonul se simte perfect – just right – ușor de manevrat în general chiar și într-o singură mână și cu un echilibru al greutății care nu te face să-l scapi dacă-l balansezi în palmă când încerci să-i ajungi prin colțurile ecranului cu degetul.

Modulul de cameră, însă, e destul de pronunțat și face ca telefonul să fie foarte instabil atunci când stă pe spate pe masă, inclusiv și atunci când e pus în husa inclusă în pachet.

Altfel, butoanele oferă un feedback foarte bun, sunt satisfăcător de apăsat, iar cititorul de amprente este integrat în butonul de pornire și funcționează rapid și fără să dea rateuri de citire.

Mufa audio de 3,5mm e poziționată pe partea de sus, iar cele două difuzoare stereo sunt incluse în muchiile telefonului de sus și jos și, astfel, nu pot fi obturate complet din greșeală de utilizator în timpul manevrării telefonului.

XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+ – DISPLAY

Ecranul de pe Redmi 12 Pro+ e cu siguranță unul dintre punctele forte ale telefonului: un Amoled excelent la culori, luminozitate și viteză.

Cu o rezoluție de 1080 x 2400 pixeli și o densitate de 395 pixeli per inci, ecranul oferă și un prag măricel de luminozitate în condiții extreme, ajungând la circa 900 de nits.

Culorile sunt vii, contrastul excelent, negrul e intens, iar din setări telefonul îți permite să-l ajustezi cum vrei tu și să-i faci ce corecție dorești.

La capitolul viteză, ecranul este unul rapid cu o rată de reîmprospătare de 120 Hz, ceea ce se traduce prin mișcări redate super-fluid.

Un astfel de ecran rapid și plăcut face casă bună cu interfața MIUI de la Xiaomi, foarte eye-catchy, plăcută la efecte și tranziții.

XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+ – SOFTWARE

Xiaomi Redmi Note 12 Pro+ vine cu Android 12 și update-ul de securitate Google din luna februarie, iar peste telefonul vine cu interfața sa MIUI 14, supraimpusă peste sistemul de operare.

Cum am mai spus și-n trecut, MIUI de la Xiaomi e o interfață cu multe lucruri mișto, plăcută la animații, tranziții și efecte și cu numeroase opțiuni de personalizare, cât să satisfacă și cei mai pretențioși dintre utilizatori. Din acest punct de vedere îi dăm note maxime, chiar dacă în prea multe locuri caută parcă să imite iOS-ul de la Apple.

Cu toate acestea, pe cât e de plăcută ochiului, pe atât de complicată, stufoasă și frustrantă poate fi pe alocuri, și o face să se simtă mult mai „greoaie” decât e.

Și când spun asta nu mă refer la rapiditatea sistemului – care, apropo, s-a mișcat foarte bine în perioada noastră de test, deși nu discutăm de un procesor high-end. Mă refer la faptul că modificările făcute de Xiaomi la Androidul pur de la Google fac ca telefonul să fie uneori greu de folosit, de intuit – de găsit sau activat lucrurile pe care pe alte telefoane le găsești la vedere sau activate din start.

Schimbări parcă doar de dragul de a fi diferit (ex: pornirea camerei nu e din start setată pe apăsarea dublă a butonului de power), setări mutate dintr-o parte în alta prin meniuri, inconsitențe pe alocuri în utilizare (poți seta imaginea de fundal prin metode diferite, dar nu toate funcționează ok sau se împacă bine cu aplicații terțe de fundaluri) etc.

Apoi sunt micile inconveniente cu care insistă Xiaomi sau pe care nu le-a rezolvat nici acum, deși mulți se plâng de ele de mai multe generații încoace:

– iconițe de sistem persistente care ocupă inutil locul în bara de sus și nu le poți elimina (NFC, Alarma și Modul Silent).

– erori cu unele widgeturi care dispăreau sau se redimensionau periodic.

– ecranul Google Discover care uneori nu se mai activa sau iconițele de acțiuni rapide din centrul de control (Bluetooth și cea de economisire baterie în special) care nu voiau efectiv să se activeze/dezactiveze

– dacă primești mai multe notificări de la o aplicație (mai multe emailuri în Gmail sau mai multe conversații de Whatsapp etc), din zona de notificări nu poți opta rapid să te duci direct în aplicație (să vezi lista emailurilor, conversațiilor etc), ci telefonul îți expandează fiecare conversație/mesaj în parte și tu ca utilizator, din zona de notificări, nu poți intra decât direct pe fiecare mail/conversație/etc.

Iar peste toate astea mai e și eterna problema a telefoanelor Android peste care producătorii insistă să bage cu forța aplicații proprii preinstalate care dublează practic aplicațiile originale Google și ele instalate deja pe dispozitiv – ceva care nu poate decât să creeze confuzie în rândul unui utilizator mai puțin experimentat. Spre exemplu: Gallery dublează Google Photos, Mi Browser dublează Google Chrome, Music dublează Youtube Music sau Spotify, Mi Video dublează efectiv YouTube-ul (și-ți livrează tot felul de conținuturi dubioase dacă nu te loghezi cu contul tău de YouTube) , File Manager care dublează Files șamd.

Bun, ok, gata. M-am răcorit și pot totuși să recunosc și părțile bune.

În general – subliniez aici în general – telefonul pe MIUI 14 s-a mișcat bine și foarte bine. Rapid și fluid, iar momentele de agățări sau sughițuri au fost minime.

Aplicațiile se lansau rapid, camera pornea iute, iar cititorul de amprentă zbârnâia de fiecare dată când deblocam telefonul.

Am putut să joc de jocuri am vrut fără să simt că pierd prea multe că n-am un telefon mai puternic, iar dispozitivul nu s-a încălzit niciodată supărător de mult.

Apoi mai sunt și lucrurile utile croșetate de Xiaomi, cum ar fi modul Always-On Display bun și ușor de personalizat sau posibilitatea de a extinde memoria RAM cu până la 5GB din memoria de stocare.

XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+ – FOTO

Xiaomi Redmi Note 12 Pro+ vine cu o cameră principală de 200 de Megapixeli, o cameră secundară cu unghi ultralarg de 8 Megapixeli și o a treia cameră pentru fotografii macro de 2 Megapixeli (care e perfect inutilă și despre care nu mă voi obosi să discut aici, e doar de design 🙂 )

Senzorul principal de 200 Megapixeli este de tipul Samsung HPX și e „vedeta” pe care Xiaomi o promovează intens, având în vedere că astfel de rezoluții nu au mai fost văzute la telefoane din această gama de preț.

200 Megapixeli – O „vrăjeală” de marketing, dar camera foto chiar e bună

Dar, realist vorbind, „200 de megapixeli” e doar o șmecherie de marketing pentru că pe modul Auto nu fotografiezi la rezoluția asta și, deși poți din setări s-o activezi, nu prea ai vrea s-o faci 🙂

Pe modul Auto telefonul face o combinare de 16 la 1 între pixeli și produce o fotografie de aproape 12 Mpx, ceva absolut decent și cu rezultate chiar foarte bune.

Din setări utilizatorul poate selecta modul „Ultra HD” în care telefonul îl lasă să tragă fotografii la 50Mpx (combină 4 pixeli într-unul singur). De acolo utilizatorul poate face un pas în plus și să activeze rezoluția maximă de 200mpx, dar rezultatele lasă mult de dorit – fotografiile în general sunt mai terne, au un nivel excesiv de zgomot mai ale în lumină slabă, detaliile sunt mult estompate, captarea imaginilor uneori durează, iar fișierele produse sunt foarte mari (cca 25MB per fotografie).

Așadar, mai departe ne vom concentra pe ce poate capta telefonul pe camerele sale în modul Auto, adică așa cum probabil vor face peste 90% dintre utilizatori. Și aici veștile sunt în general bune.

Camera principală poate adesea să capteze fotografii bune și foarte bune, mai ales pentru segmentul său de preț. Culori plăcute, contrast bun și detalii excelente.

Adesea, însă, am dat peste un mod de auto HDR care fie era prea agresiv – și producea imagini cu umbre foarte spălăcite și halouri în jurul obiectelor, fie era inexistent – cu imagini în care zonele luminate cum ar fi cerul sau norii erau complet arse.

Altfel, în majoritatea cazurilor fotografiile nu ne-au dezamăgit, inclusiv pe timp de noapte. Da, camera nu e cea mai rapidă și în general mișcările în cadru sunt imposibil de prins în clar, cadrele statice ies foarte bune.

Pe modul „Auto” telefonul aplică de la sine un „Night Mode” pentru cadrele pe întuneric, noaptea, dar dacă utilizatorul selectează manual modul „Night Mode” rezultatele sunt și mai bune, cu timpul de expunere crescând puțin.

Camera ultrawide de 8 Megapixeli e și ea decentă, pe alocuri bună, dar cu detalii estompate la o astfel de rezoluție mică aplicată la un unghi atât de larg.

Camera Macro, după cum ziceam, e (aproape) degeaba. Mai degrabă faci poze cu camera principală și faci zoom pe ele.

Las mai jos o selecție de fotografii trase pe Auto pe camera principală și cea ultrawide. Pentru cine vrea detalii EXIF, las și o fotogalerie pe Flikr aici.

XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+ – VIDEO

Pe partea de video telefonul e așa și-așa, vine și cu bune și cu rele.

Să încep cu lucrurile bune: camera principală poate filma (doar) la 4K la 30 de cadre pe secundă, iar filmările sunt bune, chiar dacă stabilizarea la această rezoluție nu e cea mai grozavă. Și pe noapte imaginile sunt decente și nu produc zgomot excesiv sau halouri dubioase.

Camera ultrawide, și ea, poate filma cadre bune pe timp de zi, însă o poate face doar la rezoluție Full HD (la 8 Megapixeli, senzorul nu are fizic rezoluția necesară pentru 4K).

Din păcate, telefonul nu poate comuta între camere în timpul filmării. Nici nu discut de rezoluție 4K, ci efectiv pe filmări normale Full HD la 30 de cadre pe secundă. Poți alege dinainte cu ce camera să dai record (1x sau 0,6x), dar nu poți comuta între ele odată ce ai pornit înregistrarea.

Un alt lucru mai puțin plăcut pe care l-am remarcat este că în anumite situații telefonul nu are cel mai bun echilibru dinamic între lumină și umbre, de multe ori arzând cerul sau norii pe timpul filmării, iar tranzițiile de la zonele luminoase la zonele umbrite sunt uneori mai puțin finisate.

Las mai jos o selecție de cadre video cu ambele camere de pe Redmi Note 12 Pro+ la rezoluția FullHD la 30 de cadre pe secundă:

XIAOMI REDMI NOTE 12 PRO+ – BATERIE & ÎNCĂRCARE

Ca mai toate din ultimele telefoane Xiaomi pe care le-am testat, și Redmi Note 12 Pro+ strălucește la capitolul autonomie și încărcare.

Telefonul punctează maxim la partea de încărcare (mai multe detalii puțin mai jos), dar primește notă bună și pentru autonomia telefonului care, în toată perioada de test, ne-a ținut destul de bine, deși nu l-am menajat cu absolut nimic (luminozitatea mare, GPS activat mereu, WiFi și date 5G pornite mereu, Always-on display activat, ecran setat la 120Hz adaptiv).

Și chiar și în aceste condiții, bateria de 5.000 mAh ne-a dus mult peste o zi (aproape sau chiar peste 24 de ore) în cele mai pline zile, dar în general am scos și câte 2 zile pe o singură încărcare (cu peste 5 ore timp de ecran). Se putea și mai bine? Probabil că da.

Desigur, contează mult cum folosești telefonul, ceva ce variază de la persoană la persoană, așa că las pe scurt cam la ce am folosesc eu telefonul cel mai mult: browsing (mult-mult browsing) de internet, social (Facebook, Instagram, Twitter), mult YouTube (și video și audio streaming pe căști Bluetooth), foto/video ocazional, așa cum tot ocazional mai deschid și câte un joc.

Las mai jos câteva consumul înregistrat în câteva din zilele de test:

Încărcarea super-rapidă la 120W

E greu de explicat în câteva cuvinte câtă liniște mentală îți dă știind că în orice moment, dacă am nevoie sau dacă uit complet să-l încarc, îl pot pune „pe picioare” în doar câteva minute.

Am măsurat și telefonul (pe modul 120 Max pornit din setări) se încarcă în circa 20-25 de minute. Mai exact, la o încărcare am măsurat așa: 8% – 100% în 27 de minute (în 10 minute telefonul era deja la 60%). La o altă încărcare am măsurat astfel: 5% – 100% în 19 minute (în 10 minute telefonul era la 61%).

Bonus: încărcătorul inclus în pachet e de tipul GaN și poate încărca rapid la diferite praguri (15W, 27W, 66W și 120W), astfel încât l-am putut folosi fără probleme și la laptopul ultrabook și alte dispozitive. Cum am mai zis și cu alte ocazii, visul unui singur încărcător pentru toate gadgeturile e deja realitate 🙂

Cât de sigură e încărcarea la 120W și cât de mult degradează bateria unui astfel de telefon după 2 ani?

Despre tehnologiile de încărcare super-rapide și ce înseamnă asta pentru longevitatea bateriilor, preconcepțiile și grijile față de astfel de viteze, am scris pe larg încă de anul trecut, așa că nu voi mai relua aici discuția atât de detaliat.

Voi spune doar pe scurt că 120W înseamnă multă căldură de disipat, iar de la fizică știm bateriile se degradează în general de la căldură, DAR producătorii și-au cam luat măsuri de siguranță și pot garanta pentru longevitatea bateriei ca și în trecut.

În cazul de față, telefonul când se încarcă, deși se încălzește, nu o face extraordinar de mult, și asta pentru că dincolo de multiplele elemente de disipare a căldurii din interiorul dispozitivului, cele mai multe din componentele „hot” se regăsesc de fapt în încărcătorul care se bazează pe tehnologia GaN (nitrură de galiu) pentru disiparea mai eficientă a încălzirii produse la încărcare. În plus, puterea de 120W nu este furnizată mereu, ci fluctuează în funcție de cât la sută din baterie e încărcată. Mai mult, bateria telefoanelor moderne nu mai e reprezentată doar de o singură celulă, ci din două sau chiar mai multe celule care se încarcă în paralel.

Pentru tehnologia sa de 120W, Xiaomi garantează rezistența portului de încărcare și că bateria că nu se va degrada sub 80% capacitate nici după 800 de cicluri de încărcare.

80% capacitate după 800 de cicluri înseamnă cam doi ani pentru majoritatea oamenilor, poate chiar mai bine dacă luăm în considerare anduranța foarte bună a lui Note 12 Pro+ care practic înseamnă că nu-l vei încărca zilnic, ci o dată la două sau chiar trei zile.

Spre comparație, standardul Apple pentru telefoanele sale iPhone este de o capacitate a bateriei diminuată la aproape 80% după circa 500 de cicluri de încărcare.

CONCLUZIE

Realist vorbind, cât de multe lucruri ai nevoie la un telefon?

La începutul anului am testat vârful de gamă de la Xiaomi, modelul 13 Pro care pe atunci costa peste 6.000 de lei. Acum, modelul Redmi Note 12 Pro+ vine la circa 2.000 de lei, chiar sub… Dar dacă e să le compar, e modelul mai scump chiar de trei ori mai bun? Nici pe departe.

Nu pot calcula exact, dar testându-le pe amândouă aș putea spune că Redmi Note 12 Pro+ e pe undeva la 70-80% din modelul vârf de gamă mult mai scump, și-atunci revin la întrebarea din titlu: Chiar ai nevoie de mai mult?

Un ecran foarte bun, plăcut la folosire și foarte rapid, un sistem care în general se mișcă rapid și fără prea multe agățări, o cameră principală decentă, chiar foarte bună uneori, iar peste toate astea probabil cea mai bună tehnologie de încărcare rapidă la acest moment, într-un moment în care până și telefoanele unor concurenți din acest segment de preț (*ahem* Samsung Galaxy A54 *ahem*) nu mai vin cu încărcătorul inclus. Bașca, la Xiaomi încărcătorul de 120W e suficient de capabil încât să-l poți folosi și la laptopuri.

Ok, da, recunosc – pe partea software mai e mult până departe. Pe cât de plăcută e la ochi interfața MIUI, unele lucruri ce țin de coerență și consistență strică din experiență, dar majoritatea lucrurilor le-aș pune la categoria „elemente frustrante”, nu neapărat probleme majore de tipul „deal breakers”.

Da, la partea video nu pare a fi cel mai capabil telefon, iar autonomia bateriei e bună, dar nu rupe gura târgului. Pe de altă parte, e unul din puținele telefoane (capabile) care păstrează mufa audio de 3,5mm, precum și un port infraroșu pentru funcția de telecomandă. Pachetul e cuprinzător, cu o husă inclusă și o folie de protecție pre-aplicată pe ecran.

Există și alte opțiuni pe piață, alternative la acest segment de preț? Sigur că există și asta e și frumusețea universului Android – ceva pentru toată lumea. Samsung, Motorola, Nokia, Oneplus sau Oppo au și ele modele competitive în acest segment, fiecare cu plusurile și minusurile sale.

Cert e că am ajuns într-un moment în care telefoanele mai ieftine au devenit bune, chiar foarte bune în unele aspecte și pot lejer să satisfacă utilizatorii obișnuiți, să le dea 70-80% din experiența unor vârfuri de gamă, dar la doar o treime din prețul lor pipărat…

• NOTĂ: Telefonul ne-a fost pus la dispoziție pentru test de către Xiaomi România, însă nu a existat nici o recompensare financiară sau de altă natură pentru acest articol. Nimeni din partea producătorului nu a văzut spre aprobare conținutul recenziei înainte de publicare, iar ideile și opiniile exprimate în articol sunt exclusiv ale autorului.