Europa în fața migranților, lipsa de uniune rămâne

Cine iese învingător din acest summit european reunit la Bruxelles în plin nou acces al febrei migrației? Chiar înainte ca reuniunea șefilor de stat sau de guvern din UE să se încheie vineri după amiază, verdictul pare limpede: guvernele populiste, instalate pe o linie anti-migrație, n-au cedat practic nimic, relatează Rador, care citeazăLe Temps.

Voința Franței de a stabili un compromis în jurul “centrelor controlate”, eufemism pentru a desemna taberele instalate în porturile de debarcare și de prima sosire, a fost desigur îndeplinită pe hârtie. Concluziile summitului menționează crearea acestor viitoare centre a căror responsabilitate ar trebui să-i revină Frontex, agenția de control al frontierelor externe ale Uniunii. Dar niciun angajament ferm nu a fost luat la Bruxelles, unde țările cele mai cooperante, ca Spania și Grecia, s-au arătat până acum doar “favorabile”, în timp ce Italia și-a reînnoit refuzul instalării de structuri permanente de primire a migranților, anunțându-și intenția de a închide porturile sale navelor umanitare toată vara.

Pentru a rezuma, acest summit a făcut ceea ce Uniunea Europeană părea condamnată să facă având în vedere fracturile sale politice: să iei în calcul soluții și să le condiționezi de acorduri bilaterale între țări. Locul de decizie care este Bruxellesul a devenit, pe tema migranților, un fel de forum cacofonic de idei mai mult sau mai puțin posibil de pus în practică.

Mutism revelator al Angelei Merkel

A doua lecție a acestui summit este că raportul de forțe înclină de acum din ce în ce mai clar în favoarea populiștilor și a guvernelor hotărâte să nu joace jocul solidarității comunitare. Din acest punct de vedere, relativul mutism al Angelei Merkel, rămasă de o parte de discuțiile dintre țările riverane Mediteranei, este revelator. Trebuie să amintim că la origine, această reuniune a liderilor UE, la zece ani după criza financiară din 2008 și în ajunul ieșirii Greciei din planul de salvare comunitar pe 20 august, trebuia să marcheze marea revenire a tandemului franco-german, în favoarea unei reforme a guvernanței zonei euro. Parisul și Berlinul, de acord asupra unei foi de parcurs, trebuia să ocupe avanposturile.

Obosit. Victoria populiștilor în Italia și criza migranților a făcut să deraieze acest tren. Chestiunea zonei euro a trecut în plan secund. Ministrul de interne, Matteo Salvini, absent la Bruxelles, a reușit până la urmă să tragă sforile obligându-l pe prim-ministrul său, Giuseppe Conte, să supraliciteze. Prim-ministrul ungar, Viktor Orban, a obținut un “opt-out” de facto al țărilor din Europa Centrală în materie de primire (a migranților), subiect din care el înțelege să facă o temă dominantă a viitoarelor alegeri europene din mai 2019. Vizavi, Emmanuel Macron pare astăzi condamnat la defensivă. Sperând că rațiunea câștigă în sfârșit…

La ce folosește un compromis?

Făcând acest lucru, șefii de stat sau de guvern ai UE pun o întrebare sistemului: la ce folosește să continui discuțiile comunitare, până la sfârșitul nopții, dacă compromisurile născute cu forcepsul nu sunt până la urmă puse în practică și dacă ajung la aranjamente între capitale?

Raționamentul care constă în a spune că un summit trebuie să se încheie întotdeauna cu concluzii comune mai este valabil, în momentul în care divergențele politice sunt atât de mari între țările membre, cu un an înainte de europarlamentare? Totul, în momentul în care Donald Trump explică, la un miting la Dakota și împotriva oricărei evidențe istorice, că Uniunea Europeană a fost concepută pentru “a profita” de Statele Unite.

Se vede că prin aceste texte sub formă de dantelă diplomatică, singurul lucru care contează este acela de a putea permite fiecăruia, dacă nu să clameze victoria, cel puțin să afirme că s-a ținut tare. Adoptarea “pachetului de azil” compus din șapte directive prezentate de Comisia Europeană, este de acum împinsă până în decembrie, la finalul președinției rotative semestriale a Austriei – unde dreapta guvernează împreună cu extremă dreapta – care începe duminică.

Mesaj clar: în acest stadiu, singurele soluții acceptabile în materie de gestionare a fluxurilor migratorii sunt provizorii. Căci niciun guvern, în cadrul acestei UE care se presupune că încarnează o suveranitate împărțită, nu vrea să aibă mâinile legate. Lipsa de uniune este realitatea.