Le Point: Care sunt mizele alegerilor legislative britanice?

Campania electorală pentru alegerile britanice din 12 decembrie a fost lansată şi acum este mai degrabă timpul pentru ideologii și pasiuni decât pentru pragmatism, lucru care făcea farmecul vieții publice de dincolo de Canal. Niciodată de la „mama bătăliilor” din 1979 dintre Margaret Thatcher și James Callaghan, rezultatul legislativelor nu a cântărit atât de mult pentru destinul unei țări traumatizate de diviziunile legate de Brexit, scrie Le Point, citat de Rador.

Pentru a înțelege miza, este nevoie de o mică recapitulare a faptelor. Alegerile pentru Camera Comunelor se țin la scrutinul uninominal majoritar într-un tur. În fiecare dintre cele 650 de circumscripții ale Angliei din Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord, candidatul cu cele mai multe voturi devine membru al Parlamentului. Acest sistem favorizează în mod tradițional cele două partide mari, conservator și laburist, în detrimentul partidelor mai mici, din cauza prevalenței „voturilor utile” doar în primul tur. Partidul care deține majoritatea absolută în Camera inferioară este chemat de regină să formeze un guvern.

Actualul prim-ministru, Boris Johnson, care nu a fost ales, ci numit de baza conservatoare, nu are majoritate. Potrivit sondajelor, liderul dreptei, favorit, ar trebui să obțină o majoritate restrânsă. Șeful guvernului urmărește o dublă strategie. Pe de o parte, „BoJo” susține că poate realiza Brexitul. Pentru aceasta, el se bazează pe acordul de ieșire negociat cu Bruxelles-ul, care a fost adoptat la prima lectură de parlamentul în exerciţiu. În opinia sa, această poziționare trebuie să înlăture amenințarea la adresa dreaptei sale a noului partid populist Brexit, a cărui ofertă de alianță a refuzat-o. Încurajator, președintele acestui grup naționalist, Nigel Farage, a aruncat prosopul, eşuând în trecut de șapte ori în încercarea sa de a fi ales în Camera Comunelor.

Mesajul locatarului din 10 Downing Street este categoric: dacă este ales cu o majoritate confortabilă, Regatul Unit va părăsi Uniunea Europeană pe 31 ianuarie 2020, noul termen oferit de Cei 27.

Pentru a câștiga, Boris Johnson se bazează pe suştinerea unor alegători laburişti din Midlands, nordul Angliei și Țara Galilor, care au votat pentru plecarea din Uniunea Europeană. Aceste câștiguri trebuie să compenseze pierderile preconizate în zonele în care pro-europenii din tabăra „Remaine” sunt majoritari, respectiv Londra, orașele studențești engleze și Scoția. Deținătorul titlului va încerca, de asemenea, să curteze electoratul feminin refractar la retorica sa de război și la machismul lui.

Pentru susţinerea acestui plan, prim-ministrul s-a angajat să slăbească baierele pungii pentru beneficiile regiunilor sărace care au nevoie de reconversie industrială. Promisiunea unei creșteri substanțiale a cheltuielilor publice trebuie finanțată prin împrumuturi, profitând de ratingul financiar excelent (AA, ca al Franței) al Regatului Unit, în ciuda procesului de Brexit.

Opozantul său laburist, Jeremy Corbyn, urmărește o strategie inversă cu cea a lui Boris Johnson. El vrea să audă vorbindu-se cât mai puțin despre Brexit. Într-adevăr, poziția muncii de a negocia un nou acord cu UE, cu menţinerea Regatului Unit încă în uniunea vamală, care să fie supusă apoi la un referendum, nu este bine primită de moderaţii pro-europeni, în special de tineri.

Singurele sale intervenții pe această temă vor denunța încercările americane de a liberaliza piața națională a serviciilor de sănătate din Marea Britanie, prin deschiderea acesteia către producătorii de medicamente de dincolo de Atlantic și pentru a facilita exportul de produse alimentare de ultimă generație în Regatul Unit. Interferența lui Donald Trump, care l-a criticat dur pe Corbyn, joacă în favoarea acestuia din urmă, în măsura în care președintele Statelor Unite este urât de o majoritate a opiniei publice.

Campania Partidului Laburist se va concentra asupra justiției sociale și a mediului. Laburul mizează pe un program radical de o amploare nemaivăzută din 1945 pentru a domina. Introducerea săptămânii de lucru de patru zile, renaţionalizarea, investițiile masive în sănătate, educație și infrastructură, precum și extinderea puterii sindicale, provoacă sudoari reci în City. Jeremy Corbyn speră că această generozitate – al cărei cost rămâne vag – va ascunde nepopularitatea sa personală record, blândețea sa în lupta împotriva antisemitismului și a entrismului de extremă stânga. Prudența fiscală a New Labour al lui Tony Blair este ignorată, ceea ce îl face să spună: „Corbyn este un lider de protest, nu de guvern”.

În timp ce Brexitul semănă discordie în rândurile laburiştilor, programul liberal-democraților (centrişti) are avantajul clarității: menținerea în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, ascensiunea celei de-a treia forțe se loveşte nu doar de sistemul electoral, ci și de dificultatea de a crea o coaliție largă, cu formațiunile pe aceeași linie, din cauza poziției ambigue a Partidului Laburist cu privire la Brexit.

de Marc Roche, Le Point (preluare Rador)