EUobserver: Corupţia din Balcani: elefantul din cameră

De-alungul anilor, nivelul corupţiei, atât cel real, cât şi cel estimat, din Albania, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Serbia, a fost ridicat. Corupţia este încă văzută drept una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă aceste ţări, potrivit Rador care citează EUobserver.

În consecinţă, cu ocazia forumului ministerial pentru probleme legate de justiţie şi de afacerile interne din UE, la care vor participa ţările din regiune şi care va avea loc în această săptămâna (18-19 noiembrie), este momentul potrivit să stăm şi să analizăm ce măsuri s-au luat, sau nu s-au luat, în aceste ţări pentru ca ele să respecte recomandările Grupului Statelor împotriva Corupţiei (Greco), forul anticorupţie al Consiliului Europei.

Prevenirea şi combaterea corupţiei rămâne de importanţă crucială pentru respectarea statului de drept şi pentru susţinerea creşterii şi dezvoltării economice. Dar, ca să nu folosim termeni prea duri, putem spune că, în aceste ţări, reformele necesare nu sunt impuse eficient.

Când vine vorba despre investigaţiile şi despre punerea sub acuzare în privinţa corupţiei (mai ales a celei la nivel înalt), lipsa rezultatelor creează convingerea imunităţii. Nu este o coincidenţă faptul că multe ţări din regiune sunt, au fost sau sunt pe cale de a face obiectul procedurilor Greco legate de încălcarea condiţiilor.

Evaluarea Greco vizează integritatea sectorului public. Activitatea noastră este menită să asigure respectarea reglementărilor şi o impunere eficientă a standardelor anticorupţie ale Consiliului Europei. Printre altele, este vorba despre o întărire efectivă a măsurilor preventive în sectoarele-cheie ale puterii de stat – legislativ, executiv şi judiciar. Gândindu-se la toate aceste lucruri, Greco a efectuat a patra şi a cincea rundă de evaluare pe aceste teme.

Nu poate exista o luptă eficientă împotriva corupţiei fără să existe o independenţă a sistemului juridic. Independenţa justiţiei este o problemă de încredere. Oamenii trebuie să ştie că deciziile de ordin legal vor fi adoptate cu imparţialitate, corect şi într-un mod transparent.

Etica şi standardul de conduită al judecătorilor sunt parte integrantă a independeţei justiţiei. De fapt, ele sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede. În consecinţă, atunci când judecătorii nu respectă înaltele standarde de integritate şi de conduită dorite, încrederea în instituţii lipseşte, iar statul de drept este în pericol.

Toate statele noastre membre au fost supuse evaluărilor Greco în privinţa combaterii corupţiei. În cadrul aceloraşi eforturi sunt incluse şi cele cinci ţări din regiune în cazul cărora procesul de estimare este în curs de desfăşurare. Până acum, în trei dintre cele cinci ţări, niciuna dintre recomandările Greco pe tema justiţiei nu a fost pusă în aplicare. În privinţa recomandărilor, Greco a emis 74, ele referindu-se la toate cele cinci ţări.

Prea puţin, prea târziu

În mod regretabil, numai 15 dintre ele au fost puse în aplicare în decurs de patru sau cinci ani. E prea puţin şi prea târziu, mai ales dată fiind gravitatea problemei corupţiei şi obstacolul pe care ea îl creează în calea dezvoltării economice a ţărilor vizate. Acest lucru e un motiv de serioasă îngrijorare.

Ţările vizate trebuie să-şi dubleze eforturile pentru a răspunde întru totul recomandărilor Greco. Nu doar din cauză că li se cere acest lucru în conformitate cu procesul de monitorizare al Greco sau din cauza perspectivelor de aderare la UE, ci mai ales din cauză că este esenţial ca oamenilor din regiune să li se asigure respectarea statului de drept, a democraţiei şi a drepturilor omului.

În vederea reformelor pe care Greco le-a dorit să devină realitate, voinţa politică este esenţială. Până când viziunea politică de viitor nu va prevala în faţa intereselor politice pe termen scurt, această situaţie va persista, iar corupţia va stagna şi va continua să fie un obstacol în calea dezvoltării acestor ţări şi a aspiraţiilor popoarelor lor.

Reformele din domeniile vizate de evaluările Greco nu sunt şi nu trebuie impuse pentru a se asigura puterea. Ele sunt în beneficiul oamenilor, fiind menite să le îmbunătăţească viaţa de zi cu zi şi să le sporească încrederea în instituţii şi în statul de drept. În definitiv, instituţiile există pentru oameni, nu pentru casta „celor puţini, dar fericiţi”.