Cine sunt refugiaţii de la graniţa Greciei. Cum a apărut “bomba cu ceas” de la marginea UE
Zeci de mii de refugiaţi şi migranţi încearcă să intre în UE, din Turcia, pe la graniţa cu Grecia de câteva zile, timp în care tensiunea în zonă creşte tot mai mult. Cine sunt aceşti oameni, mulţi dintre ei alungaţi de conflictele armate din ţara lor, despre care tot mai multe voci susţin că sunt folosiţi drept masă de manevră de preşedintele turc Erdogan şi cum arată la acest moment situaţia refugiaţilor în lume.
Trebuie să plecăm în analiza acestei probleme de la un aspect foarte important – există o diferenţă între refugiaţi şi migranţi. Refugiaţii sunt acele persoane obligate să-şi părăsească ţara din cauza războiului, conflictelor, violenţei generalizate, fricii de persecuţie, sau alte circumstanţe care au tulburat serios ordinea publică, şi drept urmare ei au nevoie de protecţie internaţională – se arată în definiţia dată de Convenția privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva din 1951). În timp ce migranţii sunt acele persoane care din varii motive, de cele mai multe ori economice, dar nu numai, vor să-şi părăsească ţara, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în căutarea unei vieţi mai bune.
În ceea ce priveşte situaţia de la graniţa cu Grecia, unde s-ar afla peste 38.000 de persoane care vor să între în spaţiul UE, Agenţia pentru refugiaţi a ONU subliniază faptul ca nu există date clare care să arate câţi dintre aceşti oameni sunt refugiaţi şi câţi sunt migranţi. Cert este însă că cei mai mulţi sunt sirieni, însă printre ei se află grupuri de afgani, iranieni, irakieni şi chiar sudanezi. Ei încearcă de mai bine de o săptămână să treacă de forţele de ordine de la frontieră, după ce preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a anunţat pe 27 februarie că nu-i va mai opri pe refugiaţii care vor să treacă graniţa spre UE, graniţă închisă din 2016.
În ultima săptămână, tensiunile au crescut la frontiera cu Grecia, iar autorităţile greceşti anunţă că au făcut deja peste 268 de arestări. Acestea mai susţin că peste 600 de oameni aflaţi dincolo de graniţă, printre care şi grupări militare turce, au aruncat cu gaze lacrimogene spre teritoriul Greciei şi au încercat să taie gardurile de sârmă ghimpată care blochează trecerea frontierei. De cealaltă parte, Turcia susţine că refugiaţii ţinuţi la graniţă sunt atacaţi de forţele de apărare a frontierei greceşti şi nu pare să dea vreun semn de renunţare la planul de a trimite cel puţin 100.000 de refugiaţi în UE, după cum declara zilele trecute Recep Erdogan.
Totate acestea, în condiţiile în care există un acord semnat de Turcia şi Uniunea Europeană, din martie 2016, prin care Turcia se angajează să limiteze trecerea refugiaţilor şi a migranţilor înspre spaţiul UE şi să îşi modifice legislaţia astfel încât refugiaţii să poată să lucreze şi să se integreze în Turcia. În urma acordului, Turcia, unde se află circa 3,7 milioane de refugiaţi, urma să primească aproximativ 6 miliarde de euro sub formă de asistenţă financiară din partea Uniunii Europene, dar insistă că încă nu a primit toate fondurile promise. Reprezentanţi ai UE s-au arătat dispuşi să suplimenteze aceste fonduri pentru ca Turcia să încerce să ţină situaţia sub control, chiar dacă acuză autorităţile turce de strategii murdare. Dar până atunci, UE a anunţat un ajutor de 700 milioane euro pentru ca Grecia să îşi poată întări frontierele şi să pentru a gestiona situaţia refugiaţilor intraţi deja în ţară. în speicial în insula Lesbos.
Cum arată situaţia refugiaţilor la nivel mondial
Datele ONU arată că anul trecut, la nivel mondial, erau aproape 26 de milioane de refugiaţi, cei mai mulţi dintre ei fiind din Siria (6,5 milioane), Afganistan (2,7 milioane) şi Sudanul de Sud (2,3 milioane). 80% dintre aceşti refugiaţi îşi caută azil în ţările vecine.
Cu toate acestea, la nivel de UE Germania este ţara care a ajuns să găzduiască cei mai mulţi refugiaţi, peste 1,1 milioane, numărul lor crescând semnificativ în special după criza din 2015, când cinci vapoare cu imigranţi s-au scufundat în Mediterană, iar peste 1.200 dintre cei aflaţi la bord au murit. Criza a adus în discuţie în mai multe rânduri nevoia stabilirii unui mecanism clar de gestionare a migranţilor la nivel de UE, însă un grup de țări s-a opus vehement stabilirii unor cote obligatorii de primire a imigranţilor, în ciuda presiunilor făcute de ţări precum Grecia, Italia, Spania, Malta, unde ajung cei mai mulţi dintre refugiaţii naufragiaţi, salvaţi de cele mai multe ori de pe mare de ONG-uri.
sursa grafic: Agenţia pentru refugiaţi a ONU – UNHCR
România se află pe un posibil traseu al refugiaţilor dinspre Turcia spre UE, dar aşa cum arată şi o hartă făcută publică de televiziunea turcă TRT care le sugerează acestora câteva trasee, ţara noastră nu pare a fi o destinaţie dorită. Aşa cum s-a văzut şi în anii trecuţi, imigranţii speră să ajungă în ţările din Vest, în special în Germania.
Totuşi, România s-a aflat în perioada 2018-2019 într-un proces de relocare a 109 persoane din Iordania și Turcia, după un angajament luat de ţara noastră, în baza HG nr.1596/2008 privind relocarea refugiaţilor în România. Angajament în baza căruia ultimul grup transferat a fost format din 31 de sirieni, aduşi în luna decembrie a anului trecut din Turcia. Cât despre cererile de azil pe care le primeşte ţara noastră, nici acestea nu reprezintă un număr foarte mare, nici măcar în comparaţie cu cele primite de ţara vecină, Ungaria. Potrivit reprezentantului UNHCR (Agenţia pentru refugiaţi a ONU), Niseer Rubaian, într-un interviu Digi24, în România există o estimare de până 3.000 de cereri de azil în total, în timp ce în Ungaria sunt 15.000, din 2015 şi până în prezent.
sursa foto: english.alarabiya.net
De ce sunt o “unealtă” uşor de manipulat refugiaţii care vor să ajungă din Turcia în UE şi rezistă de atât de multă vreme la graniţă în condiţiile de acolo? Poate pentru că viaţa în Turcia este departe de a putea fi considerată una decentă, cel puţin aşa susţin organizaţiile de promovare a drepturilor omului. În primul rând, pentru că Turcia nu intră pe deplin sub incidenţa legislaţiei internaţionale a refugiaţilor. Spre exemplu, aici doar cetăţenii europeni se pot califica pentru statutul de refugiat, pentru ceilalţi protecţia este limitată şi vine doar în anumite condiţii, şi asta în ciuda angajamentelor luate de Turcia în 2016 de modificare a legislaţiei în acest sens.
Mai mult, doar 1,5% dintre refugiaţii sirieni apţi de muncă au primit permise de muncă, arată datele Amnesty International, ceea ce înseamnă că trăiesc extrem de greu de pe o zi pe alta şi pot fi oricând exploataţi prin muncă ilegală. Şi, drept urmare, ei nu au acces nici la servicii de bază, precum cel sanitar sau de educaţie.
Iar situaţia din ultimele zile scoate la iveală şi altfel de abuzuri la care sunt supuşi refugiaţii din Turcia. Spre exemplu un grup de sirieni din Istanbul susţine că armata turcă i-a dus la graniţa cu Grecia şi i-au abandonat la marginea râului Evros, care marchează graniţa dintre Turcia şi Grecia, notează AFP. Mai mult, un tânăr din grupul respectiv susţine că au fost alungaţi din Istanbul după cinci ani de şedere acolo, lasaţi fără bani şi fără alte bunuri înainte de a fi impinşi să ia drumul graniţei cu Grecia. Iar micorbuze şi autocare au continuat să transporte, în ciuda ciocnirilor violente din weekend, migranţi din Turcia către graniţa UE.
Doar că nici o posibilă trecere spre Grecia nu le-ar aduce o soartă neaprărat mai bună acestor migranţi şi refugiaţi având în vedere că în ultimii ani ura faţă de ei, alimentată şi de grupările extremiste din zonă, a crescut proporţional cu numărul celor ajunşi să trăiască taberele din insulele greceşti şi să spere la obţinerea dreptului de azil.
Iar ca exemplu în acest caz sunt în special conflictele din Lesbos, unde se află peste 20.000 de refugiaţi şi unde, greu de imaginat, ei stau înghesuiţi în tabara de refugiaţi din Moria, concepută să primească până la 3.000 de oameni. Ei nu pot părăsi insula având în vedere că graniţele UE sunt închise, iar numărul lor e în continuă creştere având în vedere noile conflicte din Siria. Circa 40% dintre migranţii de aici au sub 18 ani, scrie TheGuardian, care prezintă mizeria cruntă în care trăiesc ei, în cea mai mare parte în corturi improvizate, fără acces la surse de apă potabilă sau la electricitate. De asemena, un reportaj realizat de BBC, arată că în majoritatea oraşelor de graniţă din Grecia, grupări paramilitare înarmate fac patrule de noapte în căutarea de imigranţi care ar fi reuşit să treacă graniţele sau au fugit din taberele de refugiaţi.
În ultima săptămână au mai ajuns la Lesbos alţi 1700 de refugiaţi.
Tabăra de refugiaţi Moria, Lesbos. Sursa foto: profimediaimages.ro
Toată această criză, accentuată în ultimele luni de situaţia din provincia siriană Idlib, nu pare să se apropie de final. Este vorba de provincia unde mai mulţi militari turci au fost omorâţi de bombardamentele forţelor guvernamentale siriene, sprijinite de Rusia. Iar asta, în condiţiile în care Turcia susţine grupările rebele siriene din regiunea pe care Siria vrea să o recucerească. Chiar dacă pe 5 martie a fost încheiat un acord de încetare a focului în nordul Siriei, între Rusia şi Turcia, conflictele din ultima perioadă din Idlib au lăsat în urmă alţi peste 900.000 de refugiaţi, dintre care 60% copii.
Preşedintele turc s-a întâlnit luni cu reprezentanţi ai UE şi NATO la Bruxelles pentru a discuta despre problema de la graniţa Greciei. Acordul din 2016 rămâne în picioare, susţine Ursula Von der Leyen, președinta Comisiei Europene, şi promite să redeschidă dialogul cu preşedintele turc, dar continuă să califice evenimentele de la graniţa Greciei ca fiind „inacceptabile”, notează euronews.com. Iar problema refugiaţilor de la frontiera dintre Turcia şi UE rămâne în continuare incertă. Multe voci atrag atenţia că situaţia de la graniţa Greciei a fost creată de Erdogan pentru a forţa Uniunea să suplimenteze ajutoarele financiare pentru Turcia, dar şi pentru a primi sprijinul Occidentului în conflictele din Siria.
Luni, UE a anunţat că cinci dintre statele membre – Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg şi Portugalia – va prelua şi reloca 1.500 de copii bolnavi sau fără aparţinători, care trăiesc în prezent în taberele de refugiaţi supraaglomerate din Grecia.
Tabăra de refugiaţi Moria, din Lesbos. Sursa foto: profimediaimages.ro
Surse: unhcr.org, amnesty.org, time.com, theguardian.com, independent.co.uk
INTERVIURILE HotNews.ro