Serghei Savelev, cel care a distribuit presei înregistrări cu violurile și torturile din închisorile rusești, cere azil în Franța
Belarusul Serghei Savelev se află la originea unei scurgeri fără precedent de videoclipuri despre violuri și torturi din închisorile rusești, iar acum se teme pentru viața sa și cere azil în Franța, potrivit AFP.
Trecut prin Istanbul și Tunis, fostul deținut de 31 de ani a ajuns în noaptea de vineri spre sâmbătă la Roissy și de atunci se află în zona de așteptare pentru solicitanții de azil. AFP l-a întâlnit duminică acolo.
La începutul lunii octombrie, imaginile insuportabile ale unui prizonier care a fost violat cu o țeavă lungă într-un spital-închisoare din Saratov au provocat un scandal în Rusia. Patru oficiali regionali ai închisorii sunt demisi și chiar și purtătorul de cuvânt al Kremlinului reacționează la groază.
În această unitate a fost închis Serghei Savelev, condamnat într-un caz de trafic de droguri.
Cum a scos Serghei Savelev înregistrările din închisoare
Tot acolo, sub masca îndatoririlor sale de întreținere a computerelor, descarcă cu răbdare și discret fișierele video ale închisorilor din toată Rusia, acestea fiind legate între ele printr-un intranet.
„La început, m-au controlat, apoi această supraveghere s-a relaxat treptat până a dispărut”, spune acest om firav și timid.
ONG-ul Gulagu.net, care a publicat imaginile lui Saratov, explică faptul că Savelev i-a oferit cantități de videoclipuri, dovedind natura sistemică a maltratării în închisorile rusești.
Serghei Savelev povestește că a reușit, cu puțin timp înainte de eliberarea sa la începutul lunii februarie 2021, să ascundă datele cu puțin timp înainte de ieșirea sa din închisoare.
În ziua eliberării sale, după ce a fost percheziționat temeinic, el le recuperează, profitând de confuzia unei plecări în masă.
Bătăi, violuri și șantaj
„Această idee se maturiza în mine de mult timp. Este foarte dificil din punct de vedere psihologic să păstrezi astfel de lucruri pentru tine. Ce altceva poți face, odată ce știi?”, spune el.
Violența comisă în închisori și înregistrată pe aceste videoclipuri este făcută foarte des de alți deținuți.
Un scenariu constă în filmarea abuzurilor sexuale cauzate unei victime, apoi videoclipul servește drept mijloc de șantaj pentru deținutul torturat să coopereze.
Pentru că dacă violul este făcut public în închisoare, prizonierul va cădea la cele mai joase trepte ale ierarhiei din închisoare, devenind un proscris, un „pétoukh”/ putah (cocoș) din vocabularul bogat al condamnaților.
Serghei spune că a suferit rele tratamente într-o închisoare din Krasnodar, astfel încât să „coopereze”, fără să știe ce este mai rău. Și susține că nu a participat niciodată la violența împotriva altor deținuți.
Bătăi a primit „cam o dată pe săptămână, dar nu prea puternic pentru a evita vânătăile prea vizibile”. Văzând toate aceste videoclipuri în șapte ani și jumătate de închisoare, spune că se simte foarte marcat
Secret de stat. Adevărul nu interesa pe nimeni, dezvăluie Serghei Savelev,-
Psihologul său din Minsk „a fost îngrozit de ceea ce îi spunea. El a organizat ședințe, dar nimic nu a ajutat”, spune Serghei, „mi-a prescris pastile, apoi altele și altele mai puternice încă. Dar nimic din toate acestea nu mi-a dat nici o ușurare”.
Pentru că a furat și distribuit videoclipurile care ilustrează acest sistem, Serghei Savelev, care solicită azil în Franța, spune că se teme acum de represalii din partea administrației penitenciare ruse (FSIN) și a serviciilor de securitate (FSB).
Agenții ruși i-au oferit, în schimbul cooperării sale, patru ani de închisoare pentru „dezvăluirea unui secret de stat”, mai degrabă decât 10-20 de ani pentru spionaj.
„Nu erau interesați să știe că există încălcări ale drepturilor omului”.
Pentru a scăpa de ei, se urcă într-un „marchroutka”, un microbuz care îl duce la Minsk, trecând prin poroasa frontieră ruso-bielorusă.
Deoarece cooperarea dintre autoritățile de aplicare a legii din Rusia și Belarus a fost esențială, la sosirea sa în Belarus la sfârșitul lunii septembrie, a zburat la Istanbul și apoi la Tunis, o țară în care nu era necesară viză.
Acolo, în carantină într-un hotel, ia un bilet pentru a reveni la Minsk cu o escală la Charles-de-Gaulle. Ajuns la Roissy, pune capăt călătoriei și cere azil.
„Are profilul unei persoane care ar putea face obiectul dispariției forțate și al executării extrajudiciare, astfel încât temerile sunt grave”, a declarat avocatul său Aude Rimailho pentru AFP.
INTERVIURILE HotNews.ro